ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1102/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1102/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului penal de

față constată:

Prin sentința penală nr. 778/F

din 19 august 2009 a Tribunalului București, secția l-a penală,

pronunțată în Dosarul nr. 44269/3/2008, a

fost admisă cererea de revizuire formulată de condamnata P.M.

A. și, în conformitate cu dispozițiile art.

406 alin. (1) C. proc. pen.

, s-a dispus anularea în parte a

sentinței penale nr. 833 din

13 iulie 2006

a Tribunalului

București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia nr.

3603 din 5 iulie 2007 a Înaltei Curți de Casație si Justiție,

iar, în rejudecare:

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a

fost

achitată inculpata P.M.A. pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) cu referire

la art. 2 lit. c) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a

fost

achitată aceeași inculpată pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1),

(2) și (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. cu

referire la art. 406 din același cod, s-a dispus punerea de îndată în

libertate a revizuientei de sub puterea mandatului de executare a pedepsei

închisorii nr. 978 din

10 iulie 2007

emis

de Tribunalul București, secția ll-a penală, dacă nu este

arestată în altă cauză.

S-a dispus restituirea către

revizuientă a sumei de 500 lei confiscată prin hotărârea de

condamnare și a sumei de 1.550 lei la care fusese obligată cu titlu

de cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de revizuire

a reținut

următoarele:

Prin sentința penală nr. 833

din 13 iulie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală,

revizuientă P.M.A. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 5

ani închisoare și 3 ani pedeapsa

complimentară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

,

pentru săvârșirea infracțiunilor de proxenetism și trafic

de persoane prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin.

(2) lit. a) cu referire la art. 2 lit. c) teza I din Legea nr. 678/2001, ambele

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Au fost interzise revizuientei

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 71 și art. 64 lit. a)

și b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost

menținută starea de arest și dedusă prevenția de la 7

septembrie 2002 la 11 septembrie 2002.

În temeiul art. 118 lit. d) C. pen. s-a

dispus confiscarea de la revizuientă a sumei de 5.000.000 ROL.

Prin aceeași hotărâre, au fost

condamnați si inculpații A.M.G., C.D. si N.N. la

pedepsele rezultante de câte 7 ani închisoare și,

respectiv 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și art. 12 alin.

(2) lit. a) cu referire la art. 2 lit. c) teza I din Legea nr. 678/2001 - în

cazul primilor doi inculpați și art. 329 alin. (1), (2) și (3) C.

pen., pentru inculpatul N.N.

În cuprinsul hotărârii de condamnare

se arăta că cercetările în cauză au avut la bază

sesizarea martorului C.V. privitoare la faptul obligării concubinei sale -

partea vătămată D.M.L., la practicarea prostituției de

către inculpații C.D. și A.M.G.

Potrivit

susținerilor martorului, concubina sa urma să fie vândută de

către cei 2 inculpați, cu ajutorul revizuientei P.M.A., unui

cetățean grec, în scopul practicării prostituției; în

aceeași situație se afla și partea vătămată H.S.

Pe baza acestor informații, organele

de poliție au urmărit și oprit în trafic în zona podului B. autoturismul

taxi,

condus de martorul Ș.E., în care

se

aflau inculpații A.M.G. și C.D. și partea

vătămată H.S.

S-a stabilit că inculpații

urmau să se întâlnească cu revizuienta în orașul Otopeni.

La locul de întâlnire, organele de poliție

au procedat la reținerea revizuientei care avea asupra sa buletinul de

identitate și pașaportul părții vătămate H.S.

Conform

declarațiilor părții vătămate H.S., în cursul lunii

august 2002, fusese cumpărată

de inculpații A.M.G. și

C.D. de la numita U.L.,

pentru suma de 270 DOLARI SUA, și sechestrată în locuința lor,

din comuna Frumușani, unde a fost obligată să se prostitueze,

banii obținuți fiind împărțiți între inculpați

și revizuienta, patrona discotecii din comună.

Partea vătămată urma să fie

vândută de inculpați și revizuienta unui cetățean grec

pentru a se prostitua Grecia; de această activitate se ocupa revizuienta

care primise de la cetățeanul grec interesat suma de 3500 euro.

În acest scop, revizuienta s-a deplasat

la locuința părinților părții

vătămate, martorii D.M. și D.F., cărora Ie-a cerut

certificatul de naștere al părții vătămate; pe baza

certificatului de naștere,

revizuienta a obținut eliberarea

pașaportului pe numele părții vătămate.

Prin declarațiile date, inculpații A.M.G.

și

C.D. nu au confirmat decât în parte

susținerile părții vătămate

privitoare la implicarea revizuientei în

săvârșirea faptelor.

Inculpații au recunoscut că și

revizuienta profitase de beneficiile rezultate din practicarea

prostituției de către partea vătămată, menționând

însă că aceasta nu exercitase nicio constrângere asupra

părții vătămate în scopul practicării

prostituției.

Inculpații au declarat că

partea vătămată practicase de bună voie prostituția

și că își dăduse acordul pentru a practica pe mai departe

respectiva activitate în beneficul cetățeanului grec.

Susținerile formulate în

apărare au fost înlăturate de instanță, având în vedere

celelalte probe administrate în cauză, cu referire la declarațiile

martorilor D.M., D.F., C.V. și C.C.A.

Astfel, s-a reținut că, în

aceeași perioadă, inculpații A.M.G. și C.D. au recrutat

și obligat partea vătămată D.M.L. să practice

prostituția în folosul lor.

Și această parte

vătămată urma să fie vândută de inculpați și

revizuientă aceluiași cetățean grec în vederea

practicării prostituției.

În acest sens, inculpații s-au

deplasat la locuința martorului C.V., unde se afla partea

vătămată D.M.L. și au obligat-o pe acesta să

meargă la locul de întâlnire, restaurantul S. din București.

Deoarece la întâlnire a venit un

intermediar și nu cetățeanul grec, partea

vătămată a fost readusă în locuința martorului C.V. și

păzită de inculpatul A.M.G. până a doua zi, când activitatea

infracțională a fost întreruptă de intervenția organelor de

poliție.

În respectiva împrejurare, organele de

poliție au constatat că partea vătămată și alte

persoane practicau prostituția.

Situația de fapt reținută

de instanța de condamnare a avut în

vedere

declarațiile martorilor F.M., C.V., precum și

declarațiile

părții vătămate D.M.L. și ale inculpatului N.C.

Acest inculpat a declarat că avea

cunoștință despre faptul că inculpații A.M.G. și

C.D. și revizuientă P.M.A. desfășurau activități

de proxenetism.

De asemenea, s-a reținut că în

anul 2002, inculpații și revizuientă au recrutat

părțile vătămate C.M., C.C.A., F.M. și M.R., acestea

din urmă minore în vârstă de 14 și, respectiv 17 ani, care au

practicat prostituția în folosul celor 3 inculpați.

Potrivit declarațiilor formulate de

părțile vătămate, acestea au fost cumpărate de

inculpații A.M.G. și C.D. și, în vederea racolării de

clienți, erau duse în comuna Frumușani, la discoteca aparținând

revizuientei P.M.A., banii obținuți din practicarea prostituției

fiind împărțiți între cei trei.

Inculpații și revizuientă

nu au recunoscut comiterea acestor infracțiuni.

Hotărârea pronunțată în

cauză a fost atacată cu apel de către revizuientă, parchet

și inculpații N.N. și C.D.

Prin Decizia

penală nr. 48 din 2 februarie 2007 a Curții de Apel București, s

ecția ll-a penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile

declarate în cauză, menținându-se în totalitate soluția primei

instanțe.

Împotriva deciziei

din apel au formulat recurs Parchetul de pe lângă

Curtea

de Apel București, revizuienta P.M.A. și inculpatul N.N.

Prin Decizia nr. 3603 din 5 iulie 2007 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul

parchetului referitor la revizuienta și inculpații A.M.G. și C.D.,

casată în aceste limite decizia din apel și, în parte, sentința

primei instanței, dispunându-se cu privire la revizuienta P.M.A. schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de proxenetism

prevăzută de art. 329 C. pen. în infracțiunea de trafic de

minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia

revizuienta a fost condamnată la pedeapsa de 5 ani

închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii

drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o

durată de 3 ani.

Conform art. 33 - art. 34 C. pen., s-a

dispus ca revizuienta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare

și 3 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., prin contopirea

pedepselor aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 12 alin.

(2) lit. a) cu referire la art. 2 lit. c) teza I și art. 13 alin. (1), (2)

și (4) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. reținute în sarcina sa.

Prin aceeași decizie au fost

respinse recursurile declarate de revizuienta și inculpatul N.N.

Prin recursul revizuientei se solicita

achitarea pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa.

În considerentele

deciziei din recurs au fost arătate motivele pentru

care

au fost înlăturate cererile și susținerile formulate în

apărare, indicându-se și elemente de probă care confirmau

că revizuienta, în înțelegere cu ceilalți inculpați,

recrutase, găzduise și înlesnise practicarea prostituției de

către minore și părțile vătămate majore,

obținând foloase materiale din această activitate.

La data de 18

martie 2008, condamnata P.M.A. a solicitat

revizuirea

sentinței penale nr. 833 din 13 iulie 2006 a Tribunalului București,

invocând incidența cazurilor de revizuire prevăzute de art. 394 alin.

(1) lit. a) și d) C. proc. pen.

Cererea de revizuire a fost motivată

în fapt de identificarea unor persoane, martorii D.T.Ș. și C.I., care

puteau depune mărturie în sensul neimplicării revizuientei în

desfășurarea evenimentelor care au condus la condamnarea sa, persoane

care nu fuseseră audiate de instanțele de condamnare și pe care

îi identificase după soluționarea definitivă a cauzei.

De asemenea, se arăta că și

soțul revizuientei, martorul P.O.M., putea confirma împrejurarea că

martorii audiați în proces

și

ale căror declarații au servit la pronunțarea verdictului de

vinovăție, fuseseră constrânși și amenințați

de martorul C.V. care formulase denunțul în cauză.

Cu referire la cazul de revizuire

întemeiat pe dispozițiile art. 394 lit. d) C. proc. pen., se arăta

că martora C.C.A. fusese cercetată pentru infracțiunea de

mărturie mincinoasă săvârșită în cadrul

declarațiilor date în fața instanței de fond, prin retractarea

declarațiilor inițiale din faza de urmărire penală,

susținându-se că procurorul care adoptase soluția de scoatere de

sub urmărire penală față de martora în discuție

lăsase nelămurite aspectele ce vizau situația revizuientei,

impunându-se astfel clarificarea lor în procedura revizuirii.

La termenul acordat pentru verificarea

admisibilității cererii de revizuire, avocatul ales al condamnatei nu

a susținut decât cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen., solicitând audierea în cauză a martorilor D.T.Ș. și

C.I.

Prin încheierea din 7 ianuarie 2009 a

Tribunalului București a fost admisă în principiu cererea de

revizuire și încuviințată cererea de probatorii formulată

în cauză.

Încheierea pronunțată nu

consemnează motivele în raport de care s-a apreciat că cererea de

revizuire era admisibilă în cauză și neîntemeiate concluziile

procurorului de ședință.

După audierea martorilor

propuși de revizuientă, inclusiv a martorei C.C.A., față de

care, prin ordonanța procurorului din 14 martie 2007 emisă în Dosarul

nr. 3288/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 4

București, se dispusese scoaterea de sub urmărire penală și

aplicarea unei amenzi administrative pentru fapta de a declara nereal în

fața instanței de

condamnare

că era baby sister pentru copii inculpatului C.D.,

deși în

realitate fusese racolată de A.M. și vândută acestui

inculpat în scopul exploatării sexuale,

instanța de revizuire a procedat la

readministrarea probatoriului

din cauză, prin reaudierea tuturor

inculpaților

și a părților vătămate D.M.L., H.S.

și B. (fostă

C.) M.

Coroborând

declarațiile persoanelor audiate, instanța de revizuire a

constatat că instanțele anterioare au comis o gravă

eroare reținând vinovăția revizuientei în săvârșirea

faptelor pentru care a fost condamnată.

S-a arătat că în acest sens

că revizuientă negase constant învinuirile aduse, iar pe baza

probatoriului administrat nu se putea stabili cu certitudine condițiile în

care au fost traficate, recrutate, găzduite și exploatate sexual

părțile vătămate.

De asemenea, s-a arătat că, din

reaudieri, nu s-a putut stabili participarea în vreun mod a revizuientei la

exploatarea sexuală a minorelor și părților

vătămate majore, reținându-se în acest sens declarațiile martorilor

A.M.G., C.D. și

N.N.,

inculpați în cauza inițială, care au subliniat faptul

neimplicării revizuientei în activitatea infracțională pe care

numai ei au desfășurat-o.

Tot astfel, s-a reținut că nici

părțile vătămate nu au mai susținut declarațiile

date în fața instanțelor de condamnare, arătând că nu au

cunoscut-o pe revizuientă și nu au purtat vreo discuție cu

aceasta.

S-a concluzionat că, în lipsa unor

probe certe de vinovăție, nu poate avea loc condamnarea unei

persoane, dubiul interpretându-se în favoarea acuzatului.

II. Hotărârea pronunțată

în rejudecare, după admiterea cererii de revizuire, a fost atacată cu

apel de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Prin apelul

declarat în cauză s-a arătat că soluția primei

instanțe nu

cuprindea în considerente motivele care

au condus la admiterea cererii

de

revizuire, neindicându-se elementele pe baza cărora se apreciase că

declarațiile

martorilor propuși de revizuientă erau esențiale în stabilirea

faptelor cauzei și demonstrau prin ele însele sau în coroborare cu probele

deja administrate netemeinicia hotărârii de condamnare.

S-a susținut că prima

instanța se comportase în fapt ca o instanță de control

judiciar, reevaluând probatoriului administrat în fața instanțelor

anterioare, deși în cauză nu se demonstrase în niciun fel

existența situațiilor care constituie cazurile de revizuire

prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) și d) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 274 din 21

decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală,

a fost admis apelul parchetului, desființată sentința

atacată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași

instanță a Tribunalului București.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a constatat că hotărârea primei instanțe nu era

motivată sub aspectul temeiurilor care au legitimat în fapt și în

drept soluția pronunțată.

S-a constatat că prima instanța

nu motivase în niciun fel dispoziția

de

admitere în principiu a cererii de revizuire, în încheierea din 7 ianuarie 2009

și nici în considerentele sentinței, neregăsindu-se

motivele pe baza cărora se apreciase incidența cazului de revizuire

prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

S-a reținut sub acest aspect că în

cauză nu se indicase care erau acele fapte sau împrejurări noi

necunoscute instanțelor de condamnare și că revizuientă nu

invocase neregularități privitoare la modalitatea de administrare a

probelor de către instanțe ori în cursul urmăririi penale.

S-a arătat că, în

condițiile în care nu s-a dovedit existența vreunei fapte sau

împrejurări noi în înțelesul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,

nu se impunea readministrarea probatoriului în cauză.

S-a concluzionat că în lipsa unei

motivări circumscrise obiectului cererii de revizuire, instanța de

control judiciar era în imposibilitate de a cenzura legalitatea și temeinicia

hotărârii pronunțate în cauză,

neregularitate ce nu putea fi complinită în niciun fel,

hotărârea primei instanțe fiind lovită de nulitate, conform art.

197 C. proc. pen.

III.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuienta P.M.A.

În cadrul criticilor formulate, s-a

arătat că judecata în apel a avut loc cu încălcarea dreptului la

apărare al revizuientei, la termenul la care au avut loc dezbaterile în

proces, prin refuzul instanței de a încuviința cererea de amânare

formulată de avocatul ales, aflat în imposibilitate obiectivă de

prezentare în instanță, justificată cu înscrisurile medicale

depuse la dosar, precum și prin omisiunea instanței de a dispune

desemnarea unui avocat din oficiu pentru revizuienta, având în vedere că

asistența juridică era obligatorie în cauză, potrivit

dispozițiilor art. 171 din C. proc. pen.

S-a solicitat să se constate că

dispoziția de amânare a pronunțării în vederea depunerii de

concluzii scrise nu complinește neregularitatea decurgând din nerespectarea

dispozițiilor legale referitoare la dreptul la apărare în procesul

penal, încălcare ce atrage nulitatea deciziei din apel, conform art. 197 alin.

(2) C. proc. pen.

Critica formulată a fost

invocată în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 6 C. proc. pen.

Decizia din apel a fost criticată

și pentru greșita apreciere privind nemotivarea hotărârii

pronunțate în cauză, arătându-se că judecătorul primei

instanțe indicase în considerente toate elementele de fapt ce nu

fuseseră avute în vedere de instanțele de condamnare și

făcuse referire

la declarațiile

martorilor audiați în susținerea cazului de revizuire invocat.

Critica formulată a fost

menționată în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., însă, în raport de aspectele concrete invocate în

susținerea acesteia, ea va fi analizată în cadrul motivului de recurs

prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Examinând cauza în raport de criticile

formulate

și cazurile de casare invocate, Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că recursul

revizuientei nu este fondat, considerentele avute în vedere fiind

următoarele:

Soluția

din apel privind trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță a Tribunalului București s-a întemeiat pe

constatarea că hotărârea primei instanțe nu era motivată

sub aspectul temeiurilor care au legitimat în fapt și în drept

soluția pronunțată.

S-a reținut că prima

instanță nu menționase în considerente care erau acele elemente

pe baza cărora a apreciat incidența cazului de revizuire prevăzut

de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și nici dacă și în

ce consta grava eroare comisă de instanțele anterioare în stabilirea

faptelor cauzei.

În aprecierea Înaltei Curți de

Casație și Justiție concluzia instanței de apel este

corectă.

Revizuirea întemeiată pe

dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. poate fi admisă

numai dacă se invocă fapte sau împrejurări care, dacă ar fi

fost cunoscute de instanțe, ar fi condus la o soluție diametral

opusă celei pronunțate.

Elementele de probă noi la care se

referă textul de lege enunțat trebuie să fie de natură a

demonstra fie că faptul constatat nu a existat, fie că cel condamnat

nu a luat parte la comiterea lui; nu constituie probe de această

natură, dovezile care nu diferă de cele administrate anterior și

care conduc numai la un surplus de argumente noi, jurisprudența în materie

fiind bine stabilită în ceea ce privește inadmisibilitatea cererilor

de revizuire promovate în vederea prelungirii probațiunii ori reexaminarea

probatoriului pe baza căruia a fost judecată cauza inițial.

În considerarea celor arătate,

concluzia instanța de apel privind nemotivarea soluției de către

judecătorul primei instanței și imposibilitatea exercitării

controlului de legalitate asupra hotărârii pronunțate este pe deplin

justificată în caz.

Raportat la obiectul cererii pentru care

a avut loc învestirea

instanței, Înalta

Curte constată că prima instanță avea obligația de a

indica

în cuprinsul sentinței care au fost motivele pentru care a considerat

că declarațiile martorilor D.T.Ș. si C.I. erau hotărâtoare

în stabilirea faptelor cauzei și de ce relatările efectuate excludeau

orice participare a revizuientei la săvârșirea infracțiunilor

pentru care a fost condamnată.

Sentința primei instanțe nu

conține nicio referire cu privire la aceste aspecte, deși de

dovedirea lor era condiționată, atât soluția de admisibilitate

pronunțată în cauză, cât și admiterea pe fond a cererii de

revizuire.

Descrierea sumară a probelor

administrate, după admiterea în principiu a cererii de revizuire,

fără a se analiza și dacă persoanele audiate în cauză

justificau cu argumente solide schimbarea de poziție adoptată și

fără a se indica în ce a constat eroarea judiciară comisă

de

instanțele de condamnare în

stabilirea faptelor cauzei, nu echivalează cu

motivarea

soluției, având în vedere cazul de revizuire invocat și ceea ce se

cere a fi stabilit în dovedirea situației care constituie cazul de

revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

O motivare neadecvată obiectului cauzei

echivalează cu nemotivarea, neregularitate ce afectează în mod

iremediabil validitatea

hotărârii

pronunțate și impune desființarea ei, conform art. 197 alin. (1)

și (4)

C. proc. pen.

Cu această precizare, se

constată că soluția instanței de apel a fost corespunzător

întemeiată pe dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b) teza a ll-a C.

proc. pen.

Neîntemeiată se privește

și critica revizuientei privitoare la

nerespectarea

dreptului la apărare la judecata în apel.

Încălcarea reclamată a fost

invocată în raport de neasistarea juridică a revizuientei la termenul

când au avut loc dezbaterile în apel.

S-a arătat că, refuzând cererea

de amânare a dezbaterilor pentru imposibilitatea de prezentare a avocatului

ales, instanța de apel avea obligația de a dispune desemnarea unui apărător

din oficiu pentru revizuienta, având în vedere că asistența

juridică era obligatorie în cauză, potrivit legii.

Înalta

Curte constată că la judecata în apel, revizuienta a beneficiat

de serviciile unui avocat ales până la termenul din 3 decembrie 2009.

La termenul subsecvent, când au avut loc

dezbaterile în apel, avocatul ales a solicitat amânarea cauzei pentru

imposibilitatea de prezentare, din motive medicale.

Cererea de

amânare formulată în cauză a fost respinsă de instanță

care a acordat cuvântul părților în dezbaterea

apelului.

Încheierea

de dezbateri consemnează faptul că nu a fost desemnat

un avocat din oficiu, în substituirea avocatului ales al revizuientei.

Având în

vedere însă celelalte măsurile complementare dispuse de

instanța de apel, Înalta Curte constată că, în caz,

dreptul la apărare al revizuientei nu a fost încălcat.

O

primă observație este aceea că la termenul de dezbateri din apel

nu au fost formulate cereri sau excepții care să

necesite și punctul de vedere al revizuientei.

Dezbaterile

au avut loc exclusiv cu privire la fondul apelului, iar, în

vederea formulării de concluzii de către avocatul ales al

revizuientei, pronunțarea în cauză a fost amânată pentru

termenul din 21 decembrie 2009.

Actele dosarului confirmă depunerea

notelor de concluzii scrise, anterior pronunțării soluției din

apel.

Prin urmare, se constată că

drepturile apărării nu au fost în niciun fel afectate la termenul

când au avut loc dezbaterile în apel, revizuienta având posibilitatea de a

depune note de concluzii scrise înainte de pronunțarea soluției în

apel.

De asemenea, Înalta Curte

împărtășește fără rezerve observațiile

instanței de apel formulate în legătură obligațiile ce

reveneau avocatului ales al revizuientei, pe temeiul mandatului primit în

proces.

În raport de considerentele arătate,

în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuienta P.M.A. și va dispune obligarea

acesteia la plata cheltuielilor

judiciare

către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de revizuienta P.M.

A. împotriva

Deciziei penale nr. 274 din 21 decembrie 2009 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Obligă recurenta revizuientă la

plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 22 martie 2010.