ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1102/2010

Asupra recursului penal de față constată: Prin sentința penală nr. 778/F din 19 august 2009 a Tribunalului București, secția l-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 44269/3/2008, a fost admisă cererea de revizuire formulată de condamnata P.M. A. și, în conformitate cu dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. pen. , s-a dispus anularea în parte a sentinței penale nr. 833 din 13 iulie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia nr. 3603 din 5 iulie 2007 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, iar, în rejudecare: În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitată inculpata P.M.A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) cu referire la art. 2 lit. c) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 350 C. proc. pen. cu referire la art. 406 din același cod, s-a dispus punerea de îndată în libertate a revizuientei de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 978 din 10 iulie 2007 emis de Tribunalul București, secția ll-a penală, dacă nu este arestată în altă cauză. S-a dispus restituirea către revizuientă a sumei de 500 lei confiscată prin hotărârea de condamnare și a sumei de 1.550 lei la care fusese obligată cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de revizuire a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 833 din 13 iulie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, revizuientă P.M.A. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. , pentru săvârșirea infracțiunilor de proxenetism și trafic de persoane prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (2) lit. a) cu referire la art. 2 lit. c) teza I din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Au fost interzise revizuientei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen.

pe durata executării pedepsei. În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest și dedusă prevenția de la 7 septembrie 2002 la 11 septembrie 2002. În temeiul art. 118 lit. d) C. pen. s-a dispus confiscarea de la revizuientă a sumei de 5.000.000 ROL. Prin aceeași hotărâre, au fost condamnați si inculpații A.M.G., C.D. si N.N. la pedepsele rezultante de câte 7 ani închisoare și, respectiv 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și art. 12 alin. (2) lit. a) cu referire la art. 2 lit. c) teza I din Legea nr. 678/2001 - în cazul primilor doi inculpați și art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen., pentru inculpatul N.N. În cuprinsul hotărârii de condamnare se arăta că cercetările în cauză au avut la bază sesizarea martorului C.V.

privitoare la faptul obligării concubinei sale - partea vătămată D.M.L., la practicarea prostituției de către inculpații C.D. și A.M.G. Potrivit susținerilor martorului, concubina sa urma să fie vândută de către cei 2 inculpați, cu ajutorul revizuientei P.M.A., unui cetățean grec, în scopul practicării prostituției; în aceeași situație se afla și partea vătămată H.S. Pe baza acestor informații, organele de poliție au urmărit și oprit în trafic în zona podului B. autoturismul taxi, condus de martorul Ș.E., în care se aflau inculpații A.M.G. și C.D. și partea vătămată H.S. S-a stabilit că inculpații urmau să se întâlnească cu revizuienta în orașul Otopeni. La locul de întâlnire, organele de poliție au procedat la reținerea revizuientei care avea asupra sa buletinul de identitate și pașaportul părții vătămate H.S.

Conform declarațiilor părții vătămate H.S., în cursul lunii august 2002, fusese cumpărată de inculpații A.M.G. și C.D. de la numita U.L., pentru suma de 270 DOLARI SUA, și sechestrată în locuința lor, din comuna Frumușani, unde a fost obligată să se prostitueze, banii obținuți fiind împărțiți între inculpați și revizuienta, patrona discotecii din comună. Partea vătămată urma să fie vândută de inculpați și revizuienta unui cetățean grec pentru a se prostitua Grecia; de această activitate se ocupa revizuienta care primise de la cetățeanul grec interesat suma de 3500 euro. În acest scop, revizuienta s-a deplasat la locuința părinților părții vătămate, martorii D.M. și D.F., cărora Ie-a cerut certificatul de naștere al părții vătămate; pe baza certificatului de naștere, revizuienta a obținut eliberarea pașaportului pe numele părții vătămate.

Prin declarațiile date, inculpații A.M.G. și C.D. nu au confirmat decât în parte susținerile părții vătămate privitoare la implicarea revizuientei în săvârșirea faptelor. Inculpații au recunoscut că și revizuienta profitase de beneficiile rezultate din practicarea prostituției de către partea vătămată, menționând însă că aceasta nu exercitase nicio constrângere asupra părții vătămate în scopul practicării prostituției. Inculpații au declarat că partea vătămată practicase de bună voie prostituția și că își dăduse acordul pentru a practica pe mai departe respectiva activitate în beneficul cetățeanului grec. Susținerile formulate în apărare au fost înlăturate de instanță, având în vedere celelalte probe administrate în cauză, cu referire la declarațiile martorilor D.M., D.F., C.V.

și C.C.A. Astfel, s-a reținut că, în aceeași perioadă, inculpații A.M.G. și C.D. au recrutat și obligat partea vătămată D.M.L. să practice prostituția în folosul lor. Și această parte vătămată urma să fie vândută de inculpați și revizuientă aceluiași cetățean grec în vederea practicării prostituției. În acest sens, inculpații s-au deplasat la locuința martorului C.V., unde se afla partea vătămată D.M.L. și au obligat-o pe acesta să meargă la locul de întâlnire, restaurantul S. din București. Deoarece la întâlnire a venit un intermediar și nu cetățeanul grec, partea vătămată a fost readusă în locuința martorului C.V. și păzită de inculpatul A.M.G. până a doua zi, când activitatea infracțională a fost întreruptă de intervenția organelor de poliție.

În respectiva împrejurare, organele de poliție au constatat că partea vătămată și alte persoane practicau prostituția. Situația de fapt reținută de instanța de condamnare a avut în vedere declarațiile martorilor F.M., C.V., precum și declarațiile părții vătămate D.M.L. și ale inculpatului N.C. Acest inculpat a declarat că avea cunoștință despre faptul că inculpații A.M.G. și C.D. și revizuientă P.M.A. desfășurau activități de proxenetism. De asemenea, s-a reținut că în anul 2002, inculpații și revizuientă au recrutat părțile vătămate C.M., C.C.A., F.M. și M.R., acestea din urmă minore în vârstă de 14 și, respectiv 17 ani, care au practicat prostituția în folosul celor 3 inculpați. Potrivit declarațiilor formulate de părțile vătămate, acestea au fost cumpărate de inculpații A.M.G.

și C.D. și, în vederea racolării de clienți, erau duse în comuna Frumușani, la discoteca aparținând revizuientei P.M.A., banii obținuți din practicarea prostituției fiind împărțiți între cei trei. Inculpații și revizuientă nu au recunoscut comiterea acestor infracțiuni. Hotărârea pronunțată în cauză a fost atacată cu apel de către revizuientă, parchet și inculpații N.N. și C.D. Prin Decizia penală nr. 48 din 2 februarie 2007 a Curții de Apel București, s ecția ll-a penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate în cauză, menținându-se în totalitate soluția primei instanțe. Împotriva deciziei din apel au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, revizuienta P.M.A.

și inculpatul N.N. Prin Decizia nr. 3603 din 5 iulie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul parchetului referitor la revizuienta și inculpații A.M.G. și C.D., casată în aceste limite decizia din apel și, în parte, sentința primei instanței, dispunându-se cu privire la revizuienta P.M.A. schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen. în infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia revizuienta a fost condamnată la pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

pe o durată de 3 ani. Conform art. 33 - art. 34 C. pen., s-a dispus ca revizuienta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., prin contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) cu referire la art. 2 lit. c) teza I și art. 13 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. reținute în sarcina sa. Prin aceeași decizie au fost respinse recursurile declarate de revizuienta și inculpatul N.N. Prin recursul revizuientei se solicita achitarea pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa.

În considerentele deciziei din recurs au fost arătate motivele pentru care au fost înlăturate cererile și susținerile formulate în apărare, indicându-se și elemente de probă care confirmau că revizuienta, în înțelegere cu ceilalți inculpați, recrutase, găzduise și înlesnise practicarea prostituției de către minore și părțile vătămate majore, obținând foloase materiale din această activitate. La data de 18 martie 2008, condamnata P.M.A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 833 din 13 iulie 2006 a Tribunalului București, invocând incidența cazurilor de revizuire prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) și d) C. proc. pen. Cererea de revizuire a fost motivată în fapt de identificarea unor persoane, martorii D.T.Ș.

și C.I., care puteau depune mărturie în sensul neimplicării revizuientei în desfășurarea evenimentelor care au condus la condamnarea sa, persoane care nu fuseseră audiate de instanțele de condamnare și pe care îi identificase după soluționarea definitivă a cauzei. De asemenea, se arăta că și soțul revizuientei, martorul P.O.M., putea confirma împrejurarea că martorii audiați în proces și ale căror declarații au servit la pronunțarea verdictului de vinovăție, fuseseră constrânși și amenințați de martorul C.V. care formulase denunțul în cauză. Cu referire la cazul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 394 lit. d) C. proc. pen., se arăta că martora C.C.A.

fusese cercetată pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă săvârșită în cadrul declarațiilor date în fața instanței de fond, prin retractarea declarațiilor inițiale din faza de urmărire penală, susținându-se că procurorul care adoptase soluția de scoatere de sub urmărire penală față de martora în discuție lăsase nelămurite aspectele ce vizau situația revizuientei, impunându-se astfel clarificarea lor în procedura revizuirii. La termenul acordat pentru verificarea admisibilității cererii de revizuire, avocatul ales al condamnatei nu a susținut decât cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., solicitând audierea în cauză a martorilor D.T.Ș. și C.I. Prin încheierea din 7 ianuarie 2009 a Tribunalului București a fost admisă în principiu cererea de revizuire și încuviințată cererea de probatorii formulată în cauză.

Încheierea pronunțată nu consemnează motivele în raport de care s-a apreciat că cererea de revizuire era admisibilă în cauză și neîntemeiate concluziile procurorului de ședință. După audierea martorilor propuși de revizuientă, inclusiv a martorei C.C.A., față de care, prin ordonanța procurorului din 14 martie 2007 emisă în Dosarul nr. 3288/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 4 București, se dispusese scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative pentru fapta de a declara nereal în fața instanței de condamnare că era baby sister pentru copii inculpatului C.D., deși în realitate fusese racolată de A.M. și vândută acestui inculpat în scopul exploatării sexuale, instanța de revizuire a procedat la readministrarea probatoriului din cauză, prin reaudierea tuturor inculpaților și a părților vătămate D.M.L., H.S.

și B. (fostă C.) M. Coroborând declarațiile persoanelor audiate, instanța de revizuire a constatat că instanțele anterioare au comis o gravă eroare reținând vinovăția revizuientei în săvârșirea faptelor pentru care a fost condamnată. S-a arătat că în acest sens că revizuientă negase constant învinuirile aduse, iar pe baza probatoriului administrat nu se putea stabili cu certitudine condițiile în care au fost traficate, recrutate, găzduite și exploatate sexual părțile vătămate. De asemenea, s-a arătat că, din reaudieri, nu s-a putut stabili participarea în vreun mod a revizuientei la exploatarea sexuală a minorelor și părților vătămate majore, reținându-se în acest sens declarațiile martorilor A.M.G., C.D.

și N.N., inculpați în cauza inițială, care au subliniat faptul neimplicării revizuientei în activitatea infracțională pe care numai ei au desfășurat-o. Tot astfel, s-a reținut că nici părțile vătămate nu au mai susținut declarațiile date în fața instanțelor de condamnare, arătând că nu au cunoscut-o pe revizuientă și nu au purtat vreo discuție cu aceasta. S-a concluzionat că, în lipsa unor probe certe de vinovăție, nu poate avea loc condamnarea unei persoane, dubiul interpretându-se în favoarea acuzatului. II. Hotărârea pronunțată în rejudecare, după admiterea cererii de revizuire, a fost atacată cu apel de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Prin apelul declarat în cauză s-a arătat că soluția primei instanțe nu cuprindea în considerente motivele care au condus la admiterea cererii de revizuire, neindicându-se elementele pe baza cărora se apreciase că declarațiile martorilor propuși de revizuientă erau esențiale în stabilirea faptelor cauzei și demonstrau prin ele însele sau în coroborare cu probele deja administrate netemeinicia hotărârii de condamnare. S-a susținut că prima instanța se comportase în fapt ca o instanță de control judiciar, reevaluând probatoriului administrat în fața instanțelor anterioare, deși în cauză nu se demonstrase în niciun fel existența situațiilor care constituie cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) și d) C. proc.

pen. Prin Decizia penală nr. 274 din 21 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost admis apelul parchetului, desființată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță a Tribunalului București. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că hotărârea primei instanțe nu era motivată sub aspectul temeiurilor care au legitimat în fapt și în drept soluția pronunțată. S-a constatat că prima instanța nu motivase în niciun fel dispoziția de admitere în principiu a cererii de revizuire, în încheierea din 7 ianuarie 2009 și nici în considerentele sentinței, neregăsindu-se motivele pe baza cărora se apreciase incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. S-a reținut sub acest aspect că în cauză nu se indicase care erau acele fapte sau împrejurări noi necunoscute instanțelor de condamnare și că revizuientă nu invocase neregularități privitoare la modalitatea de administrare a probelor de către instanțe ori în cursul urmăririi penale. S-a arătat că, în condițiile în care nu s-a dovedit existența vreunei fapte sau împrejurări noi în înțelesul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu se impunea readministrarea probatoriului în cauză. S-a concluzionat că în lipsa unei motivări circumscrise obiectului cererii de revizuire, instanța de control judiciar era în imposibilitate de a cenzura legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate în cauză, neregularitate ce nu putea fi complinită în niciun fel, hotărârea primei instanțe fiind lovită de nulitate, conform art. 197 C. proc.

pen. III. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuienta P.M.A. În cadrul criticilor formulate, s-a arătat că judecata în apel a avut loc cu încălcarea dreptului la apărare al revizuientei, la termenul la care au avut loc dezbaterile în proces, prin refuzul instanței de a încuviința cererea de amânare formulată de avocatul ales, aflat în imposibilitate obiectivă de prezentare în instanță, justificată cu înscrisurile medicale depuse la dosar, precum și prin omisiunea instanței de a dispune desemnarea unui avocat din oficiu pentru revizuienta, având în vedere că asistența juridică era obligatorie în cauză, potrivit dispozițiilor art. 171 din C. proc. pen.

S-a solicitat să se constate că dispoziția de amânare a pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise nu complinește neregularitatea decurgând din nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la dreptul la apărare în procesul penal, încălcare ce atrage nulitatea deciziei din apel, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Critica formulată a fost invocată în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 6 C. proc. pen. Decizia din apel a fost criticată și pentru greșita apreciere privind nemotivarea hotărârii pronunțate în cauză, arătându-se că judecătorul primei instanțe indicase în considerente toate elementele de fapt ce nu fuseseră avute în vedere de instanțele de condamnare și făcuse referire la declarațiile martorilor audiați în susținerea cazului de revizuire invocat.

Critica formulată a fost menționată în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., însă, în raport de aspectele concrete invocate în susținerea acesteia, ea va fi analizată în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. Examinând cauza în raport de criticile formulate și cazurile de casare invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul revizuientei nu este fondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele: Soluția din apel privind trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță a Tribunalului București s-a întemeiat pe constatarea că hotărârea primei instanțe nu era motivată sub aspectul temeiurilor care au legitimat în fapt și în drept soluția pronunțată.

S-a reținut că prima instanță nu menționase în considerente care erau acele elemente pe baza cărora a apreciat incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și nici dacă și în ce consta grava eroare comisă de instanțele anterioare în stabilirea faptelor cauzei. În aprecierea Înaltei Curți de Casație și Justiție concluzia instanței de apel este corectă. Revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. poate fi admisă numai dacă se invocă fapte sau împrejurări care, dacă ar fi fost cunoscute de instanțe, ar fi condus la o soluție diametral opusă celei pronunțate.

Elementele de probă noi la care se referă textul de lege enunțat trebuie să fie de natură a demonstra fie că faptul constatat nu a existat, fie că cel condamnat nu a luat parte la comiterea lui; nu constituie probe de această natură, dovezile care nu diferă de cele administrate anterior și care conduc numai la un surplus de argumente noi, jurisprudența în materie fiind bine stabilită în ceea ce privește inadmisibilitatea cererilor de revizuire promovate în vederea prelungirii probațiunii ori reexaminarea probatoriului pe baza căruia a fost judecată cauza inițial. În considerarea celor arătate, concluzia instanța de apel privind nemotivarea soluției de către judecătorul primei instanței și imposibilitatea exercitării controlului de legalitate asupra hotărârii pronunțate este pe deplin justificată în caz.

Raportat la obiectul cererii pentru care a avut loc învestirea instanței, Înalta Curte constată că prima instanță avea obligația de a indica în cuprinsul sentinței care au fost motivele pentru care a considerat că declarațiile martorilor D.T.Ș. si C.I. erau hotărâtoare în stabilirea faptelor cauzei și de ce relatările efectuate excludeau orice participare a revizuientei la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnată. Sentința primei instanțe nu conține nicio referire cu privire la aceste aspecte, deși de dovedirea lor era condiționată, atât soluția de admisibilitate pronunțată în cauză, cât și admiterea pe fond a cererii de revizuire.

Descrierea sumară a probelor administrate, după admiterea în principiu a cererii de revizuire, fără a se analiza și dacă persoanele audiate în cauză justificau cu argumente solide schimbarea de poziție adoptată și fără a se indica în ce a constat eroarea judiciară comisă de instanțele de condamnare în stabilirea faptelor cauzei, nu echivalează cu motivarea soluției, având în vedere cazul de revizuire invocat și ceea ce se cere a fi stabilit în dovedirea situației care constituie cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. O motivare neadecvată obiectului cauzei echivalează cu nemotivarea, neregularitate ce afectează în mod iremediabil validitatea hotărârii pronunțate și impune desființarea ei, conform art. 197 alin. (1) și (4) C. proc.

pen. Cu această precizare, se constată că soluția instanței de apel a fost corespunzător întemeiată pe dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b) teza a ll-a C. proc. pen. Neîntemeiată se privește și critica revizuientei privitoare la nerespectarea dreptului la apărare la judecata în apel. Încălcarea reclamată a fost invocată în raport de neasistarea juridică a revizuientei la termenul când au avut loc dezbaterile în apel. S-a arătat că, refuzând cererea de amânare a dezbaterilor pentru imposibilitatea de prezentare a avocatului ales, instanța de apel avea obligația de a dispune desemnarea unui apărător din oficiu pentru revizuienta, având în vedere că asistența juridică era obligatorie în cauză, potrivit legii.

Înalta Curte constată că la judecata în apel, revizuienta a beneficiat de serviciile unui avocat ales până la termenul din 3 decembrie 2009. La termenul subsecvent, când au avut loc dezbaterile în apel, avocatul ales a solicitat amânarea cauzei pentru imposibilitatea de prezentare, din motive medicale. Cererea de amânare formulată în cauză a fost respinsă de instanță care a acordat cuvântul părților în dezbaterea apelului. Încheierea de dezbateri consemnează faptul că nu a fost desemnat un avocat din oficiu, în substituirea avocatului ales al revizuientei. Având în vedere însă celelalte măsurile complementare dispuse de instanța de apel, Înalta Curte constată că, în caz, dreptul la apărare al revizuientei nu a fost încălcat.

O primă observație este aceea că la termenul de dezbateri din apel nu au fost formulate cereri sau excepții care să necesite și punctul de vedere al revizuientei. Dezbaterile au avut loc exclusiv cu privire la fondul apelului, iar, în vederea formulării de concluzii de către avocatul ales al revizuientei, pronunțarea în cauză a fost amânată pentru termenul din 21 decembrie 2009. Actele dosarului confirmă depunerea notelor de concluzii scrise, anterior pronunțării soluției din apel. Prin urmare, se constată că drepturile apărării nu au fost în niciun fel afectate la termenul când au avut loc dezbaterile în apel, revizuienta având posibilitatea de a depune note de concluzii scrise înainte de pronunțarea soluției în apel.

De asemenea, Înalta Curte împărtășește fără rezerve observațiile instanței de apel formulate în legătură obligațiile ce reveneau avocatului ales al revizuientei, pe temeiul mandatului primit în proces. În raport de considerentele arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienta P.M.A. și va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienta P.M. A. împotriva Deciziei penale nr. 274 din 21 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenta revizuientă la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 martie 2010.