ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 489/2010

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov prin Sentința penală nr. 31/S din 19 martie 2008 a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.:

În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. a respins pretențiile civile formulate de către partea civilă C.M.L. împotriva inculpatei M.E.A.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. a dispus restituirea către cele două inculpate a obiectelor ridicate cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, obiecte consemnate în procesul-verbal întocmit la data de 5 iulie 2004.

În baza aceluiași text de lege a dispus restituirea către numita C.E. a obiectelor și înscrisurilor predate de bunăvoie organelor de cercetare penală, bunuri consemnate în procesul-verbal întocmit la 14 iunie 2004.

În baza art. 192 alin. (1) pct. 2 lit. a) și b) C. proc. pen. a fost obligată partea vătămată la plata sumei de 1.300 RON cheltuieli de judecată avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Brașov din 27 martie 2007 (Dosar nr. 28 D/P/2004), s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei minore S.A.C.,

cetățean român, studii - 4 clase, fără ocupație și loc de muncă, fără antecedente penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I, alin. (4) teza a III-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., respectiv a inculpatei M.E.A., cetățean român, studii - 6 clase, fără ocupație și loc de muncă, fără antecedente penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I, alin. (4) teza a III-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

În esență, s-a reținut prin actul de sesizare a instanței de judecată faptul că:

2.În perioada 2003 - 2004, inculpata majoră M.E.A. a desfășurat acțiuni specifice de traficare a minorilor, în vederea exploatării și supunerii la prostituție a victimei C.M.L., prin găzduirea acesteia în Belgia și obligarea părții vătămate la practicarea prostituției pe teritoriul Germaniei, activități comise împreună cu inculpata minoră S.A.C.

Audiate fiind în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, în ședința publică din data de 03 iulie 2007, inculpatele S.A.C. și M.E.A. nu au recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lor.

În cauză, instanța a administrat, în cadrul cercetării judecătorești, în conformitate cu prevederile art. 69 - 73, art. 75 - 77, respectiv art. 78 și următoarele C. proc. pen., proba cu declarațiile inculpatelor, ale părții vătămate C.M.L., respectiv depozițiile martorilor propuși prin rechizitoriu C.E., C.V.N., precum și ale martorului A.G., propus de inculpate în apărare.

Analizând ansamblul probatoriului administrat în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești prima instanță a constatat că, pe de o parte, există versiunea prezentată de partea vătămată, stare de fapt confirmată de rudele apropiate - martorii C.E. și C.V.N., depozițiile acestora constituind doar probe indirecte, iar pe de altă parte, starea de fapt total diferită, în ceea ce privește aspectele esențiale, prezentată de cele două inculpate.

S-a motivat că pe lângă faptul că în această situație, devine aplicabil principiul „in dubio pro reo”, în sensul că simpla declarație a părții vătămate care nu este coroborată cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, nu poate constitui un temei suficient de puternic pentru a conduce la stabilirea cu certitudine a vinovăției inculpatelor, instanța este nevoită să constate și faptul că partea vătămată și-a schimbat declarațiile, date de mai multe ori, încă din cursul urmăririi penale, ceea ce denotă lipsa totală de credibilitate a acestei părți vătămate. Astfel, la confruntarea realizată în cursul urmăririi penale între partea vătămată și inculpata S.A.C., partea vătămată a arătat prin răspunsul la întrebarea nr. 3 (dacă a știut ce urmează să facă în Germania când a plecat din Belgia), faptul că a cunoscut că este vorba de activități de prostituție, ambele inculpate explicându-i acest lucru, inculpata S.A.C. i-a comunicat faptul că sumele de bani obținute din această activitate vor fi împărțite în jumătate de partea vătămată și cetățeanul albanez „T.”, iar partea vătămată s-a arătat de acord cu această condiție. De asemenea, la întrebarea nr. 5 din același interogatoriu (dacă partea vătămată a fost constrânsă de cineva la practicarea prostituției), aceasta a răspuns negativ. În continuare, partea vătămată a precizat că a fost agresată fizic doar de cetățeanul albanez, iar altcineva în afară de proxenetul „T.” nu a exercitat acte de violență la adresa sa.

Este important de menționat faptul că proba cu interogatoriul a fost administrată în prezența avocatului părții vătămate și al inculpatei. Cu toate acestea, la aceeași dată - 22 octombrie 2004 -, la interogatoriul luat părții vătămate și inculpatei M.E.A., partea vătămată și-a schimbat răspunsurile la aceleași întrebări, în sensul că nu știa ce activități urma să presteze în Germania, inculpata S.A.C. spunându-i că va lucra la un bar, la spălat vase.

Întrebată fiind de ce a răspuns diferit la cele două interogatorii luate în aceeași zi, partea vătămată a arătat că nu a înțeles bine întrebarea, și abia după aceea i-a atras atenția avocatul său, invocând, de asemenea, faptul că nu a citit cu atenție răspunsurile pe care le-a dat.

În consecință, a arătat tribunalul că ne aflăm în prezența unor declarații total contradictorii ale părții vătămate, drept pentru care instanța a concluzionat că aceasta este părtinitoare și nu poate prezenta credibilitate. De asemenea, declarațiile părții vătămate nu se coroborează cu alte probe în cauză, din care să rezulte cu certitudine vinovăția inculpatelor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I, alin. (4) teza a III-a din Legea nr. 678/2001, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Astfel, instanța a constatat că partea vătămată a cunoscut exact natura activităților ce urma să le desfășoare în străinătate, încă de la plecarea din România. În cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, întrucât nu rezultă niciuna din modalitățile consacrate de textul de lege, și nici scopul comiterii unei asemenea infracțiuni - al exploatării părții vătămate de către cele două inculpate - atâta vreme cât cele trei au desfășurat activități specifice prostituție, pe cont propriu și sub supravegherea unui proxenet. Faptul că inculpata M.E.A. a plătit suma de 1.000 Euro pentru a asigura transportul în străinătate al părții vătămate și al surorii sale, coinculpata S.A.C., nu poate reprezenta o formă de constrângere a părții vătămate, atâta vreme cât aceasta a fost de acord cu restituirea sumei de bani, după începerea activității. Aceeași înțelegere a intervenit, de altfel, și între cele două inculpate, care sunt surori, inculpata minoră fiind de acord să-i restituie celeilalte inculpate suma de bani acordată inițial. Acest lucru nu constituie o exploatare, în sensul legii, ci are natura unui contract civil de împrumut, care urmează regulile dreptului civil în materie, cu privire la restituirea sumei împrumutate.

Prima instanță a ajuns la concluzia că litigiul penal a fost declanșat de nemulțumirea părții vătămate care a considerat că a restituit inculpatei M.E.A. o sumă mult mai mare de bani decât cea cu privire la care se înțelesese inițial.

S-a avut în vedere și declarația martorei M.A.M. (sora inculpaților) dată în cursul urmăririi penale, martoră care nu a mai fost propusă și prin actul de sesizare a instanței și care a relatat aceeași modalitate de a obține un loc de muncă în străinătate, pentru a se prostitua. Astfel, știind că cele două inculpate se află la un bordel din Köln, Germania, martora a rugat-o pe sora sa M.E.A. să-i trimită o sumă de bani pentru a acoperi cheltuielile legate de transportul în această țară. Banii au fost trimiși prin W.U., astfel că martora a ajuns la bordelul respectiv, unde se aflau inculpatele și partea vătămată, iar martora relatează că a început să se prostitueze pe cont propriu, la fel ca și celelalte trei.

De altfel, apare ca neverosimil faptul că o lungă perioadă de timp, cât partea vătămată s-a aflat în Germania, ea a stat în pasivitate și nu a anunțat în niciun fel autoritățile despre ce i se întâmplă. Motivația părții vătămate în sensul că era în permanență și îndeaproape supravegheată de cele două inculpate nu subzistă, atâta vreme cât chiar aceasta recunoaște că, după o razie a poliției germane, inculpata minoră a fost arestată pentru două săptămâni, iar ea s-a întors de bunăvoie la bordelul din Köln, și s-a hotărât să locuiască singură acolo, întrucât inculpata M.E.A. plecase deja în Belgia, pentru a-și rezolva problemele de sănătate. De asemenea, este de neînțeles de ce partea vătămată nu a anunțat organele de poliție germane, cu ocazia raziei, despre faptul că este sechestrată, scuza invocată de partea vătămată în sensul că îi era frică de cele două inculpate fiind inacceptabilă, atâta vreme cât inculpata majoră părăsise teritoriul Germaniei, iar inculpata minoră fusese reținută de autorități pentru două săptămână. De altfel, partea vătămată nu s-a conformat nici dispozițiilor organelor judiciare germane de a părăsi teritoriul statului german în termen de câteva zile, ci a continuat să-și desfășoare activitatea inițială, pe cont propriu, fără a mai fi sub influența inculpatelor, astfel cum a susținut.

Împotriva acestei hotărâri au declarat în termen legal apel Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și partea vătămată C.M.L., fiind criticată ca netemeinică și nelegală soluția de achitare a celor două inculpate, precum și de respingere a acțiunii civile promovate în cauză.

În dezvoltarea motivelor de apel, Parchetul a susținut că în mod nelegal prima instanță a dispus achitarea inculpatelor, în condițiile în care din probele administrate în cauză rezultă că partea vătămată nu a dorit altceva decât să muncească onest, urmare posibilităților relevate de către inculpate și sprijinului pe care acestea au promis că i-l vor acorda.

Recrutată și transportată în Belgia de către inculpata S.A.C. prin inducerea în eroare asupra scopului deplasării sale, inculpata M.E.A. a înlesnit obținerea pentru partea vătămată a unui pașaport fals portughez, adăugând la suma datorată de către partea vătămată și suma de 700 Euro. În bordelul din Germania partea vătămată a fost îndemnată să practice prostituția pentru a-și plăti datoriile acumulate și pentru a-și câștiga existența.

Considerând că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatelor s-a solicitat desființarea sentinței și condamnarea inculpatelor pentru infracțiunea de trafic de minori.

Prin Decizia nr. 11/AP din 13 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori a admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și partea civilă C.M.L.. A desființat sentința sub aspectul soluționării laturii penale și al obligării părții civile la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Rejudecând cauza în aceste limite, în baza art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a condamnat-o pe inculpata M.E.A. la 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și e) C. pen.

În baza art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 99 C. pen. a condamnat-o pe inculpata M. (fostă S.) A.C. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

A interzis inculpatelor drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Din examinarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, a cercetării judecătorești în fața primei instanțe, precum și a audierii nemijlocite în apel a martorului A.W., instanța de apel a reținut că inculpatele sunt vinovate de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimise în judecată.

S-a motivat că părții vătămate i s-a propus să meargă în Belgia să lucreze la barul unde patroană era sora inculpatei S.A.C. în schimbul sumei de 500 Euro pe lună și că potrivit declarațiilor părții vătămate aceasta nu ar fi acceptat niciodată să plece în Belgia dacă ar fi știut „ce se întâmplă acolo”. După avansarea de către M.E.A. a sumei de 3.000 Euro pentru procurarea documentelor și realizarea formalităților necesare deplasării părții vătămate în străinătate, înțelegerea fiind ca din banii câștigați partea vătămată să returneze inculpatelor sumele de bani ocazionate de deplasarea în străinătate. Ajunsă în Belgia partea vătămată nu a desfășurat vreo activitate timp de o lună. După ce i s-a procurat un pașaport fals portughez, necesar deplasării în Germania, motivat de faptul că în Belgia nu i se poate găsi loc de muncă, ajunsă în Germania, transportată de numitul „A.”, concubinul inculpatei, partea vătămată a aflat că va lucra ca prostituată. Nefiind de acord a fost bruscată de inculpata M.E.A. care i-a atras atenția că are de restituit 5.000 Euro și că nu are de ales, conflictul fiind aplanat de inculpata S.A.C. care a intervenit.

Partea vătămată a început să se prostitueze, iar toți banii câștigați îi preda inculpatei M.E.A., în aceleași condiții procedând și inculpata S., singura diferență percepută de partea vătămată fiind aceea că S.A.C. știa de la bun început ce urma să facă.

După ce partea vătămată și-a achitat datoria față de inculpata M.E.A., sumele de bani încasate din activitatea de prostituție trebuia să le predea numitului „A.”, care îi percheziționa și camera, pentru a nu ascunde bani.

Activitatea de prostituție a continuat, în mai multe locații, iar în momentul în care partea vătămată a afirmat că vrea să renunțe, a fost lovită cu sălbăticie de numitul „A.”.

Partea vătămată a apelat la ajutorul unui client, martorul A.W., gest pentru care a fost din nou bătută și tăiată cu cuțitul la picior și la mâna dreaptă, fiind amenințată că dacă mai ia legătura cu martorul, îi va „tăia gâtul”.

Ulterior, cu ajutorul martorului partea vătămată a putut părăsi bordelul, prezentându-se direct la Poliția din Köln, de unde a fost internată într-un centru destinat femeilor abuzate, iar apoi trimisă înapoi în România.

De altfel, partea vătămată și-a menținut poziția și în cadrul confruntării care a avut loc în faza de urmărire penală, cu inculpata S. (M.) A.L., susținând că nu a cunoscut adevăratul scop al deplasării sale în Belgia, arătând din nou că dacă ar fi știut, „nu s-ar fi dus, fiindcă are un copil de crescut și nu și-ar fi bătut joc de corpul său”, arătând că doar în momentul deplasării sale din Belgia în Germania i s-a spus că urmează să se prostitueze pentru a-și putea achita datoriile față de inculpata M.E.A.

Aceeași poziție a fost menținută de partea vătămată și în timpul confruntării sale cu inculpata M.E.A.

De altfel, chiar inculpata S. (M.) A.C. a afirmat în faza cercetării judecătorești că partea vătămată și-a exprimat dorința de a munci în Belgia, iar toți banii necesari deplasării părții vătămate în străinătate au fost trimiși de către inculpata M.E.A. Inculpata a afirmat în continuare că „nu i-am dat nicio certitudine părții vătămate în sensul că urmează să ne găsim un loc de muncă și i-am spus că mergem pentru a încerca să ne găsim de lucru”, ceea ce demonstrează faptul că la plecarea din țară, partea vătămată nu avea cunoștință de activitățile pe care urma să le desfășoare în afara țării, dimpotrivă, fiind menținută în eroare cu privire la existența unor oportunități de angajare și de câștigare a unor sume de bani.

Varianta susținută de către partea vătămată este confirmată și de martora C.E. (mama sa), aceasta arătând cum a fost de acord cu plecarea fiicei sale în Belgia, dându-i-se asigurări de către inculpata S.A.C. că va lucra la un bar, totodată, martora descrie împrejurarea în care a fost căutată la domiciliul său din C. de către martorul A.W., care i-a povestit cum a întâlnit-o pe partea vătămată într-un bordel din Köln, observând că este plină de vânătăi, și că a încercat fără succes să o elibereze. Imediat martora s-a deplasat împreună cu martorul A.W. la Poliția din Codlea și ulterior la Poliția din Brașov, unde au reclamat cele întâmplate. Totodată, martora a descris împrejurările în care a primit amenințări, directe și indirecte de la inculpata S.A.C. și de la prietenii acesteia, în sensul că îi va fi omorât „copilul și familia” dacă mai reclamă la Poliție.

În faza de cercetare judecătorească, martora C.E. a subliniat din nou că a fost de acord cu plecarea fiicei sale în Belgia în condițiile în care inculpata M.E.A. a dat asigurări că le poate oferi atât părții vătămate, cât și inculpatei S.A.C. „un loc de muncă la un restaurant unde urmau să spele vasele”.

De asemenea, martorul C.V.N. (fratele părții vătămate) a declarat că personal a primit mesaj de la partea vătămată în care îi scria că este amenințată și nu poate vorbi la telefon, solicitând însă să fie ajutată că scape din bordel cu ajutorul martorului A.W.

Inculpatele au negat, în mod constant, săvârșirea infracțiunii reținute, susținând că partea vătămată a cunoscut de la bun început scopul deplasării sale în străinătate, cu care a fost de acord, practicând prostituția de bunăvoie și în deplină cunoștință de cauză.

În cursul cercetării judecătorești din fața primei instanțe nu s-a reușit audierea martorului A.W., audiere care a fost realizată însă de către instanța de apel, acesta reușind să clarifice situația de fapt într-un mod concludent.

Astfel, martorul A.W. a descris împrejurările în care a cunoscut-o pe partea vătămată, cum aceasta i-a solicitat ajutorul, dându-i și adresa părinților săi din România.

Martorul a putut observa vânătăi pe brațele părții vătămate, aceasta spunându-i că este bătută de inculpate și de un cetățean albanez.

Martorul s-a deplasat în România, unde - luând legătura cu mama părții vătămate - a constatat că aceasta știa că fiica sa lucrează la un bar în străinătate, și în condițiile în care martorul i-a adus la cunoștință adevăratul loc de muncă al părții vătămate, s-au deplasat împreună la poliție pentru a depune plângere.

De asemenea, martorul a arătat că i-a fost teamă să se prezinte la proces, deoarece a primit amenințări pe telefonul mobil de la cetățeni albanezi, angrenați într-o adevărată rețea de prostituție în Köln, situație pe care a comunicat-o poliției germane, care i-a pus sub supraveghere telefonul, contribuind astfel chiar la prinderea unuia dintre capii acestei rețele.

Astfel, rezultă din actele dosarului că partea vătămată a fost determinată să părăsească teritoriul României, pentru a se angaja la un bar în Belgia, iar odată ajunsă în străinătate i s-a cerut să se prostitueze pentru a-și achita datoriile reprezentate de sumele de bani cheltuite de către inculpata M.E.A. în vederea obținerii pașaportului, transportului din România în Belgia, cazării sale, în condițiile în care pașaportul său românesc i-a fost reținut de către inculpata M.E.A. și concubinul său, cetățeanul albanez.

Neavând unde locui, fără un act de identitate real, având o datorie mare de plătit inculpatei M.E.A., partea vătămată a acceptat să practice prostituția, iar din banii obținuți să le dea acestei inculpate și concubinului său contravaloarea chiriei și celelalte datorii.

Rezultă astfel că partea vătămată, minoră, a fost recrutată, transportată și găzduită în scopul exploatării sale, de către inculpatele S.A.C. și M.E.A., fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 lit. c) pentru inculpata M.E.A. și art. 99 C. pen. pentru inculpata S.A.C.

Împrejurarea susținută de către inculpate că partea vătămată a fost de acord ulterior să practice prostituția nu este în măsură să influențeze asupra angajării răspunderii penale a acestora, în raport cu dispozițiile art. 16 din Legea nr. 678/2001, potrivit cărora consimțământul persoanei, victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.

Astfel, recrutarea unei persoane minore în vederea practicării prostituției, facilitarea obținerii pașaportului și asigurarea transportului într-o altă țară, sub pretextul muncii în mod legal, urmate de constrângerea persoanei vătămate - realizate inclusiv prin reținerea pașaportului și obligarea restituiri sumelor de bani cheltuite inițial - se circumscriu dispozițiilor art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, inculpatele, recurs întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

În motivarea recursului au arătat că în nicio împrejurare nu au fost ele acelea care s-o fi abordat pe partea vătămată în ideea de a o antrena în activități care se circumscriu infracțiunilor pentru care au fost condamnate, la nivelul comunității Municipiului Codlea, dar nu numai, partea vătămată fiind cunoscută ca o femeie de moravuri ușoare care pentru a se întreține pe ea, cât și copilul căruia i-a dat naștere practica și practică prostituția și în prezent, partea vătămată fiind sancționată de mai multe ori de organele de poliție.

Au susținut că partea vătămată a fost aceea care împreună cu mama sa a insistat pe lângă M.A.C. pentru a pleca în străinătate, știind foarte bine ce va face acolo, adică pentru a se prostitua.

Singurul sprijin a constat în oferirea cu împrumut atât pentru partea vătămată, cât și pentru M.A.C. a sumei necesare pentru acoperirea costurilor cu procurarea pașaportului și deplasării în Belgia.

În Belgia partea vătămată a locuit cu inculpatele o bună perioadă fără să lucreze sau să se prostitueze după care împreună au plecat în Germania. Aici inculpata nesilită de nimeni, a practicat prostituția în două bordeluri și este inexplicabil dacă susține că a fost forțată să se prostitueze de ce după ce inculpatul M.E.A., a plecat în Belgia la tratament, partea vătămată fiind prinsă pe stradă împreună cu M.A.C., arestată și dusă într-un centru de minori în loc să părăsească Germania, așa cum autoritățile i-au impus, a continuat de una singură, să se prostitueze reîntorcându-se la bordelul din Köln.

În fine, au arătat că singurul lucru real din povestea inventată de partea vătămată în plângerea sa este acela că nu numai ele ci și partea vătămată erau dijmuite periodic de veniturile ce le realizau din practicarea prostituției, de un cetățean albanez de care le era frică și care din când în când pe motiv că le asigură protecția și i se părea că nu-i oferă destul, le bătea atât pe ele, cât și pe partea vătămată.

În aceste condiții martorul A.W., originar din România și stabilit în Germania, martor care a fost și clientul inculpatelor, și care frecventa des bordelul din Köln, a observat că partea vătămată are urme de lovituri - urmele de violență fiind produse ce cetățeanul albanez (protectorul).

Au cerut să se aibă în vedere că dacă inițial partea vătămată a acuzat-o pe M.E.A. că ar fi bătut-o prin declarația dată în fața instanței de fond, partea vătămată a afirmat că doar cetățeanul albanez a fost cel care a bătut-o și care le-a bătut și pe inculpate.

În fine, inculpatele au arătat că instanța de apel nu a avut în vedere că inculpata a continuat să se prostitueze și în continuare, acest lucru fiind de notorietate. Astfel, după venirea în țară partea vătămată a continuat să se prostitueze, de această dată apărând parte vătămată alături de alte prostituate în Dosarul nr. 114/1372/2006 al Tribunalului pentru Minori și familie Brașov.

Considerând că instanța de apel a avut în vedere doar declarațiile părții vătămate care nu se coroborează cu alte probe concludente au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea hotărârii primei instanțe.

Verificând hotărârea atacată prin prisma actelor și lucrărilor aflate la dosar, Înalta Curte constată că recursurile sunt neîntemeiate pentru cele ce urmează:

Atât instanța de fond, cât și cea de apel au avut la dispoziție probele administrate în cursul urmăririi penale și nemijlocit în cursul cercetării judecătorești, în plus, instanța de apel și declarația dată în apel de martorul A.W. audiat în cursul urmăririi penale.

Prima instanță a reținut și motivat faptul că partea vătămată și-a schimbat declarațiile date de mai multe ori încă în cursul urmăririi penale, denotă lipsa de credibilitate a părții vătămate.

S-a motivat că în cursul urmăririi la confruntarea dintre partea vătămată și inculpată prin răspunsul dat la întrebarea nr. 3 (dacă a știut ce urmează să facă în Belgia) faptul că a cunoscut că este vorba de activitate de prostituție, ambele inculpate explicând-i acest lucru. Inculpata S.A.C. i-a comunicat faptul că sumele de bani obținute vor fi împărțite în jumătate de partea vătămată și „protectorul” cetățeanul albanez „T.”, iar partea vătămată a fost de acord.

La întrebarea nr. 5 din același interogatoriu (dacă partea vătămată a fost constrânsă de cineva la practicarea prostituției) a răspuns negativ.

Tot în cursul urmăririi penale, audiată partea vătămată a declarat că a fost agresată fizic numai de proxenetul „T.”, iar altcineva în afară de acesta nu a exercitat acte de violență la adresa ei.

Audiată în instanță partea vătămată a confirmat din nou că niciuna din inculpate nu au agresat-o fizic și că din banii câștigați din practicarea prostituției în weekend, circa 800 Euro, îi dădea o parte inculpatei în contul datoriei.

Acceptând, că din teamă partea vătămată nu a acționat în niciun fel este inexplicabil așa cum s-au apărat și inculpatele, de ce atunci când a fost arestată de polițiștii germani și dusă la centrul de minori nu s-a plâns că este exploatată sexual. Dimpotrivă, după ce i s-a pus în vedere să părăsească teritoriul german, partea vătămată nu s-a conformat și s-a întors la bordelul din Köln unde a continuat să se prostitueze.

Declarațiile martorilor rude apropiate - mamă și frate a părții vătămate, trebuiesc interpretate ca atare, pe de o parte, că sunt probe indirecte, pe de altă parte, că sunt interesate să o ajute pe partea vătămată.

Tot astfel, și declarația martorului A.W., martor care a relatat că a văzut-o pe partea vătămată că avea urme de lovituri pe corp, însă care nu face dovada că inculpatele au agresat-o fizic pe partea vătămată, chiar partea vătămată declarând în cursul urmăririi penale și în fața primei instanțe că inculpatele nu au agresat-o niciodată, fiind bătută de protectorul „T.”.

Despre martorul A.W. și interesul lui pentru partea vătămată relatează chiar aceasta în confruntarea dintre ea și inculpata M.A.C. din 19 octombrie 2004 când a arătat că aflând că martorul este român stabilit în Germania i s-a interzis să-l mai primească în cameră. Întrebată de ce nu s-a plâns organelor de poliție din Esse atunci când a fost prinsă pe stradă, partea vătămată a răspuns că nu a făcut acest lucru pentru că s-a gândit că se înțelegeau ca două surori și nu a vrut ca inculpata să aibă de suferit, fiindcă la acea vreme se înțelegeau foarte bine și fiindcă nu fusese încă bătută (de T.).

Răspunsurile la aceste întrebări evidențiază odată în plus comportamentul contradictoriu al părții vătămate atât cu privire la practicarea prostituției de bună-voie alături de cele două inculpate, cât și la motivele care au determinat-o ulterior să facă plângere - (plângere determinată așa cum a motivat prima instanță de nemulțumirea că cele două trimeteau mai mulți bani la părinți decât ea).

Pe de altă parte, este de observat așa cum au susținut inculpatele chiar și în motivele de recurs că partea vătămată nu este străină de activitățile pe care le-a practicat în Germania, având o moralitate îndoielnică. Astfel, după ce a practicat prostituția împreună cu inculpatele în Germania revenită în țară a continuat să se prostitueze. Acest lucru rezultă din conținutul Sentinței penale nr. 141/S din 21 noiembrie 2008 pronunțată de Secția Penală de la Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov.

Astfel, rezultă că împreună cu martorele A.M.T., P.A., R. și A. partea vătămată s-a prostituat în perioada 2005 - 2006, fiind exploatată de inculpații S.F., B.R., I.M.

Din probele administrate rezultă însă că inculpatele au săvârșit infracțiunea de proxenetism, înlesnind părții vătămate practicarea prostituției, ajutând-o în prima fază cu banii necesari reprezentând obținerea pașaportului și deplasarea în Belgia și apoi prin tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către partea vătămată.

Potrivit art. 329 alin. (1) C. pen. „Îndemnul ori înlesnirea prostituției sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o persoană se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi”.

În speță inculpatele au înlesnit practicarea prostituției de către o persoană minoră și au tras foloase de pe urma practicării de aceasta a prostituției, activitate care se încadrează în dispozițiile art. 329 alin. (1) și (3) teza I C. pen. și se pedepsește cu închisoare de la 5 la 18 ani.

Infracțiunea de proxenetism a fost săvârșită în perioada mai 2003 - 2004.

Prin decizia supusă recursului de față inculpatele au fost condamnate pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și alin. (3) teza I din Legea nr. 678/2001, instanța de apel având în vedere textul de lege care a fost modificat prin art. unic pct. 3 din O.U.G. nr. 79/2005 în loc să facă aplicarea art. 13 C. pen., activitatea infracțională fiind desfășurată înainte de această modificare.

Astfel, potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în vigoare la data comiterii faptelor pedeapsa prevăzută era închisoarea de la 3 la 12 ani, iar potrivit alin. (4) pedeapsa era închisoare de la 5 la 15 ani.

În cauză recursul este declarat numai de inculpate, iar prin admiterea lui și condamnarea inculpatelor pentru infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) și (3) teza I C. pen. li s-ar înrăutăți situația, ținând seama că potrivit textului de lege aflat în vigoare în anii 2003 - 2004 pedeapsa era cuprinsă între 5 și 15 ani, iar pedeapsa prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. este închisoare de la 5 la 18 ani.

Așa fiind, Înalta Curte urmează să schimbe încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. și nu în infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., pentru că în acest caz s-ar înrăutăți situația inculpatelor.

Pentru considerentele arătate recursul urmează a fi admis conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., decizia casată și, în rejudecare după schimbarea încadrării juridice inculpatele vor fi condamnate, M. (fostă S.) A.C. la 1 an și 6 luni închisoare în baza art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 99 C. pen. și M.E.A. la 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) în condițiile art. 65 C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

Se va face aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Celelalte dispoziții ale deciziei vor fi menținute.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpatele M. (fostă S.) A.C. și M.E.A. împotriva Deciziei penale nr. II/Ap din 13 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia atacată și rejudecând:

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei săvârșită de inculpata M. (fostă S.) A.C. din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 99 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpată la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

Face aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 334 C. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei săvârșită de inculpata M.E.A. din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpată la pedeapsa 2 ani și 6 luni închisoare și la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. în condițiile art. 65 C. pen.

Face aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 10 februarie 2010.