ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2042/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2042/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 188/S din 6 iunie

2011 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția penală, în baza dispozițiilor art.

334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținută în

sarcina inculpatului D.G.P. din infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2)

lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. proc. pen. (3

acte materiale) în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr.

678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - 3 acte materiale.

alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost

condamnat inculpatul D.G.P. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), e)

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în forma continuată (3

acte materiale).

Cu art. 71, 64 lit.

a) teza a II-a, b), d), e) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen., art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea pedepselor aplicate

acestui inculpat.

În baza art. 82 C.

pen. a fost stabilit un termen de încercare de 5 ani.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a constatat că

inculpatul D.G.P. a fost reținut 24 de ore la data de 12 martie 2009.

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul

O.V.A. pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată

prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.

art. 41 alin. 2 C. pen. (3 acte materiale).

S-a constatat că inculpatul

O.V.A. a fost reținut 24 de ore la data de 12 martie 2009.

S-a constatat că

partea vătămată C.I. nu s-a constituit parte civilă, iar părțile civile G.M.P.

și M.V. au renunțat la pretențiile civile.

În baza art. 19 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001 coroborat cu art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus

confiscarea specială de la inculpatul D.G.P. a sumei de 1.250 euro sau

contravaloarea în RON la cursul B.N.R. de la data plății.

În baza art. 189 C.

proc. pen. onorariile apărătorilor din oficiu ale părților vătămate în cuantum

de 450 RON și onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului

O.V.A. conform Protocolului în cuantum de 100 RON s-au avansat din fondurile

Ministerului Justiției, fiind achitat Baroului de Avocați Brașov și inclus în cheltuielile

judiciare.

În baza art. 191

alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul D.G.P. sa plătească

statului suma de 1.200 RON, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina

statului.

Pentru a pronunța

această soluție prima instanță a reținut, în esență, că inculpații au fost

trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Brașov nr. 79 D/P/2009

din 19 octombrie 2010 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în

formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale).

Din materialul

probator administrat în cursul urmăririi penale și în mod nemijlocit de către

instanță în cursul cercetării judecătorești prima instanță a reținut că, în

prima jumătate a anului 2005, inculpatul D.G.P. a recrutat 3 persoane din zona

Făgărașului, cărora le-a promis că le va ajuta să meargă la lucru în

străinătate, unde urmau să lucreze ca muncitori necalificați în agricultură sau

în domeniul construcțiilor, promițându-le că vor obține diferite sume de bani

în valută. Pentru transportul din România în țările de destinație, inculpatul

D.G.P. le-a cerut victimelor sume cuprinse între 50 și 300 euro, ce trebuiau a

fi achitate din salariile câștigate de părțile vătămate, urmare activităților

desfășurate în domeniul construcțiilor sau din muncile necalificate.

După ce a obținut

acordul victimelor, acestea au fost transportate în Germania de inculpatul

D.G.P. cu autoturismul marca V.G. condus de inculpatul O.V.A., fiind cazate la

Pensiunea M. din localitatea Koln. Aici inculpatul D.G.P. le-a obligat pe

victime să cerșească în folosul său, luându-le acestora toate sumele de bani

obținute din această activitate.

La începutul lunii

februarie a anului 2005, inculpatul D.G.P. s-a deplasat la locuința părții

vătămate G.M.P. căreia i-a propus să meargă la lucru în Germania, în domeniul

construcțiilor, urmând să primească lunar un salariu de aproximativ 200 euro.

Partea vătămată G.M.P. a acceptat propunerea inculpatului D.G.P.

În aceeași perioadă

partea vătămată M.V. a fost contactată de inculpatul D.G.P., propunându-i să

meargă în străinătate pentru a lucra ca muncitor necalificat, cerându-i în

același timp să caute și alte persoane interesate de acest gen de activități.

Partea vătămată M.V.

a fost de acord cu propunerea inculpatului D.G.P. și urmare a celor convenite,

a luat legătura și cu partea vătămată C.I. căruia i-a explicat că există o

persoană ce poate asigura transportul și locuri de muncă în străinătate, în

domeniul unor munci necalificate. După aproximativ o săptămână, inculpatul

D.G.P. a luat legătura din nou cu părțile vătămate M.V. și C.I., precizându-le

că le va duce în străinătate, urmând să le asigure transportul și cazarea,

pentru aceste servicii, cele două părți vătămate trebuind să îi restituie câte

300, respectiv 200 euro după primirea primului salariu.

Inculpatul D. a luat

legătura cu soțul surorii concubinei sale - martorul I.M. (fiind de notorietate

în localitate ca acesta făcea transport de persoane în Europa), căruia i-a

solicitat să-i împrumute o mașină cu șofer care să-l ducă pe el și încă 3

băieți în Germania, achitând personal contravaloarea transportului de 300 euro.

Părțile vătămate M.V.

și C.I. au acceptat condițiile stabilite de inculpatul D.G.P., iar în data de

03 februarie 2005, au părăsit țara împreună cu acesta și cu partea vătămata

G.M.P., transportul fiind realizat de către șoferul O.V.A. (care se ocupa cu

transportul persoanelor în străinătate pentru martorul I.M.) cu autoturismul

marca V.G.

În data de 3

februarie 2005, inculpatul D.G.P. împreună cu victimele M.V., G.M.P. și C.I. au

plecat cu autoturismul marca V.G., condus de inculpatul O.V.A. din Făgăraș,

având ca țară de destinație Germania, teritoriul României fiind părăsit prin

punctul de trecere de la Nădlag, județul Arad. La graniță inculpatul D. le-a

cerut pașapoartele părților vătămate, le-a făcut asigurările medicale iar

inculpatul O., potrivit instrucțiunilor primite de la martorul I.M. a arătat

vameșilor banii necesari trecerii graniței, respectiv câte aproximativ 500 euro

de persoană, bani pe care șoferul îi restituia transportatorului I.M. de

fiecare dată când revenea în țară.

Ajungând în

localitatea Koln din Germania, inculpatul O. i-a lăsat într-o parcare din

apropierea unui supermarket A., inculpatul D.G.P. le-a cazat pe victime la

Pensiunea M. și contrar înțelegerii din țară, încă de a doua zi a obligat-o pe

partea vătămată G.M.P. să cerșească împreună cu celelalte două persoane pe

străzile din orașul anterior menționat.

Inculpatul O.V.A. s-a

reîntors în țară imediat, intrând în România în data de 06 februarie 1005, pe

la punctul de trecere a frontierei din Nădlac.

Inițial G.M.P. a

refuzat oferta inculpatului D.G.P., motivând că înțelegerea din țară a fost

aceea că urma să lucreze în domeniul construcțiilor și să nu cerșească, seara

în pensiune solicitându-i în lacrimi inculpatului D. să-l lase să revină în

România, în caz contrar se duce la poliție.

Deși nu au vrut

inițial să se supună dispozițiilor traficantului, părțile vătămate M.V. și

C.I., fiind puse într-o stare de invulnerabilitate, de către inculpatul D.G.P.,

au acceptat în cele din urmă să cerșească în favoarea persoanei care le-a

recrutat și l-au convins și pe G. să se supună deoarece erau într-o țară

străină, nu avea mijloace de subzistență, nu știau limba pentru a putea fi

înțeleși și au considerat că nu aveau nici o altă șansă pentru a supraviețui și

a se putea întoarce în țara lor.

Părțile vătămate

G.M.P., M.V. și C.I. au cerșit pe străzile din Koln pentru inculpatul D. o

perioadă de aproximativ două luni de zile, respectiv de la 3 februarie 2005 la

22 aprilie 2005 obținând din această activitate fiecare zilnic sume cuprinse

între 70 și 80 euro, bani ce erau predați în totalitate inculpatului D.G.P.,

care nu a ieșit niciodată cu ei la cerșit, iar în unele zile, îi și supraveghea

în timp ce aceștia apelau la mila cetățenilor, în diferite zone aglomerate din

oraș.

În fiecare seară când

părțile vătămate ajungeau la hotel inculpatul D. le cerea să scoată tot ce au

prin buzunare și le lua toți banii, cu pretextul că el îi aduna pentru a

restitui lui I. contravaloarea transportului și pentru a achita camera din

pensiune. La un moment dat în primele zile, fiind nemulțumit de sumele aduse,

inculpatul D. i-a trimis la un internet unde lucra un român - martorul O.N.

(nepotul martorului I.N.), care le-a confecționat câte un carton pe care îl

atârnau de gât când apelau la mila publică, pentru a obține mai mulți bani în

care era scris în limba germană că sunt români, au copii acasă și nu au bani

din ce să trăiască.

În perioada în care

au cerșit pentru inculpatul D. părțile vătămate i-au predat fiecare suma de

aproximativ 600 euro, deci în total aproximativ 1.800 euro.

La un moment dat

respectiv în data de 22 aprilie 2005 părțile vătămate au constatat când s-au

întors de la cerșit că inculpatul D. își făcuse bagajele și plecase acasă.

Acestea au mai rămas în Koln încă aproximativ o săptămână, din cerșit au reușit

să strângă bani să se întoarcă acasă în România cu autocarul în data de 29

aprilie 2005.

După revenirea în

țară, partea vătămată G.M.P. s-a deplasat la domiciliul inculpatului D.G.P. și

i-a cerut suma de 600 euro, reprezentând salariul ce i s-ar fi cuvenit pe o

perioadă de 3 luni, așa cum au stabilit inițial în țară, însă a fost refuzat de

acesta din urmă, fiind amenințat chiar cu exercitarea unor violențe.

Starea de fapt

reținută s-a întemeiat pe următoarele probe: declarația părților vătămate C.I.,

M.V. și G.P.M. - date în cursul urmăririi penale, situația ieșirilor din țară

din care a rezultat că la data de 3 februarie 2005 părțile vătămate menționate

au ieșit din țară împreună cu inculpatul D.G.P., cu autoturismul condus de

inculpatul O.V.A., declarația martorei P.E. dată în faza de urmărire penală,

declarația martorului M.V. senior (tatăl părții vătămate M.V.) dată în cursul

urmăririi penale, declarația martorului M.V. senior (fratele părții vătămate

M.V.), declarația martorei M.R. (mama părții vătămate M.V.), declarațiile

martorilor I.M., date în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești.

Prima instanță a

constatat cu privire la inculpatul O.V.A. că nu poate fi adoptată în mod

indubitabil concluzia că a comis fapta imputată, acuzarea fundamentându-se

exclusiv pe prezumția că inculpatul cunoștea motivul deplasării în Germania a

părților vătămate și activitatea infracțională ce urma a fi desfășurată de

coinculpat, precum și că a existat o legătură subiectivă între inculpați;

astfel, având în vedere principiul in dubio pro reo, precum și probele care

s-au coroborat (declarațiile inculpatului O., a martorului I.M., a părții

vătămate și declarațiile coinculpatului D.) prima instanță a dispus achitarea

inculpatului O.V.A. în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art.

10 lit. d) C. proc. pen.

Referitor la

retractarea în cursul cercetării judecătorești a declarațiilor date inițial de

partea vătămată G., prima instanță a apreciat că aceasta este neplauzibilă față

de declarațiile celorlalte părți vătămate, ale inculpatului D. și a martorilor

audiați în cursul urmăririi penale.

Au fost înlăturate ca

nesincere susținerile părții vătămate C. din cursul cercetării judecătorești în

sensul că inculpatul D. ar fi ieșit împreună cu partea vătămată, că a acceptat

să cerșească și că a fost transportat de inculpat la instanță, aceste susțineri

fiind în contradicție cu celelalte aspecte relevate de aceeași parte vătămată,

cu declarațiile martorilor și ale celorlalte părți vătămate din faza urmăririi

penale. Au fost, de asemenea, înlăturate declarațiile martorilor P.E., M.V.

senior, V.M. junior și M.R. date în fața instanței, ele venind în contradicție

cu restul probelor. S-a constatat că martorii neșcolarizați au fost audiați de

procuror în prezența unui martor asistent și au semnat declarațiile după ce li

s-au citit.

Cu privire la

individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72

C. pen., pericolul social relativ ridicat al faptelor, durata activității

infracționale, „profitul” obținut de inculpat prin traficarea părților

vătămate, vârsta inculpatului și atitudinea procesuală.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

S-a constatat că

părțile vătămate s-au constituit părți civile în cursul urmăririi penale, dar

în cursul cercetării judecătorești au arătat că nu au pretenții materiale față

de inculpați.

Potrivit

dispozițiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 coroborat cu art. 118

lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul D.G.P. a sumei de 1.250

euro - însușită în urma traficării victimelor.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel, în termen legal, Ministerul Public - Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Brașov.

Prin Decizia penală

nr. 118/Ap din 09 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția

penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul

Teritorial Brașov, a fost desființată hotărârea atacată sub aspectul

individualizării pedepsei aplicată inculpatului D.G.P. În rejudecare, au fost

înlăturate dispozițiile art. 81 - 83 C. pen., iar în baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată

inculpatului pe durata termenului de încercare de 8 ani, determinat conform

art. 86 alin. (2) C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1), (2) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de

încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la

datele fixate, la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Brașov,

conform programului stabilit de acesta,

b) să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea,

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă,

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 86

3

alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul să nu intre în legătură cu părțile

vătămate G.M.P., C.I. și M.V.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

raportat la art. 83 C.

pen. privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei infracțiuni.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

A fost respins apelul

declarat de inculpatul D.G.P. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 189 C.

proc. pen., s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției, către

Baroul Brașov a sumei de 450 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați

din oficiu pentru părțile civile și pentru partea vătămată (3 onorarii de câte

150 RON fiecare ).

A fost obligat

inculpatul apelant D.G.P. la plata către stat a sumei de 275 RON reprezentând

cheltuieli judiciare în care se va include și onorariul parțial al apărătorului

desemnat din oficiu în sumă de 75 RON ce s-a avansat din fondurile Ministerului

de Justiție.

Restul cheltuielilor

judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Instanța de apel a

reținut, în esență, că audierea părților vătămate s-a realizat potrivit

normelor în vigoare la respectivul moment, aceste aspecte neputând, pe de altă

parte să fie invocate de inculpat, necircumscriindu-se sferei reglementată de

art. 197 alin. (2) C. proc. pen. S-a mai apreciat că în mod corect prima

instanță a luat act de poziția exprimată de părțile vătămate în sensul că nu au

pretenții materiale față de inculpat, renunțând la pretențiile inițial

formulate, acțiunea civilă fiind guvernată de principiul disponibilității. În

mod just prima instanță a avut în vedere exclusiv probele care s-au coroborat

în privința circumstanțelor legate de activitatea infracțională, conturându-se

o stare de fapt certă, reliefând rolul jucat de inculpat în recrutarea,

transportarea, tratamentul aplicat victimelor, ademenite prin promisiuni

mincinoase să părăsească România (în absența cărora nu ar fi fost de acord cu

plecarea), fiind obligate să cerșească în condițiile impuse de inculpat, care

își însușea sumele astfel obținute.

S-a reținut că în

lipsa unor probe certe de vinovăție soluția de achitare a coinculpatului O.A.V.

este justă.

S-a apreciat că prima

instanță a realizat o justă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului

sub aspectul cuantumului, nu și al modalității de executare a acesteia, fiind

oportună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, față de gravitatea

deosebită a faptei și nevoii de reeducare a inculpatului, acesta urmând să

respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 86

3

alin. (1) C.

pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trăind sub amenințarea

suportării unor consecințe mai grave în cazul comiterii altor infracțiuni sau

în cel al nerespectării măsurilor de supraveghere.

Instanța de apel a

constatat că măsura confiscării speciale dispusă este legală și temeinică.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs:

- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. -

Serviciul Teritorial Brașov, criticând-o, după cum rezultă din motivele de

recurs scrise și precizările oral formulate de procurorul de ședință,

consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, pentru greșita

individualizare a pedepsei aplicată inculpatului D.G.P. sub aspectul

modalității de executare, având în vedere gradul extrem de ridicat al

pericolului social al infracțiunii, săvârșirea acesteia în formă continuată,

atitudinea procesuală a inculpatului, impunându-se înlăturarea dispozițiilor

art. 86

1

C. pen. în drept a fost invocat cazul de casare prev. de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

inculpat D.G.P. solicitând achitarea potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. a) și d) C. pen., iar în subsidiar redozarea pedepsei și

menținerea modalității de executare potrivit art. 86

1

C. pen.

Analizând recursurile

declarate prin prisma criticilor invocate și din oficiu se constată că recursul

declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov este fondat, iar

recursul declarat de inculpat nefondat pentru considerentele ce urmează:

Astfel după cum

rezultă din verificarea actelor dosarului și din analiza deciziei recurate,

instanțele, în baza probelor legal administrate, respectiv readministrate în

condiții de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate, în cursul

cercetării judecătorești, au stabilit în mod just starea de fapt și vinovăția

inculpatului D.G.P. în comiterea faptei pentru care s-a dispus condamnarea.

Se reține în acest

sens că fapta inculpatului care a recrutat pe părțile vătămate G.M., M.V. și

C.I. - persoane aflate într-o situație materială precară, neavând loc de muncă,

promițându-le locuri de muncă în Germania, transportându-le în acest stat unde

le-a constrâns moral prin abuz de autoritate să cerșească, însușindu-și sumele

de bani rezultate din această activitate, a cărei desfășurare a fost

supravegheată de către inculpat, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen.

În mod corect

instanțele au evaluat materialul probator și și-au format convingerea pe baza

probelor care s-au coroborat (potrivit art. 62, 63 C. proc. pen.), având în

vedere declarațiile date de părțile vătămate în cursul urmăririi penale, precum

și declarațiile martorilor audiați și ale inculpaților (în măsura coroborării

cu celelalte probe).

Așa fiind, nu poate

fi primită apărarea invocată în recurs - în sensul nerealizării conținutului

constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane (în formă continuată) și cu atât

mai mult nu poate fi acceptată teza apărării în sensul inexistenței, în

materialitatea lor, a faptelor imputate inculpatului.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului D.G.P. în comiterea infracțiunii au fost corect

stabilite prin hotărârile judecătorești anterior pronunțate, care demonstrează

de o manieră indubitabilă, activitatea ilicită desfășurată de către inculpat

care, prin promisiuni mincinoase, a convins victimele să îl urmeze în Germania,

stat în care acestea, lipsite fiind de orice posibilitate materială care să le

asigure o anumită autonomie și putere de decizie, au practicat cerșetoria în

folosul exclusiv al inculpatului. Rezultă, așadar, că victimele au fost

aservite intereselor inculpatului, plasându-se pe o poziție caracterizată de

extremă vulnerabilitate, desfășurând o activitate pe care în condiții normale

nu ar fi acceptat-o.

Se reține, astfel, că

apărările invocate nu au fost și nu sunt în măsură să dovedească o situație de

fapt contrară celei în mod motivat reținută de către instanțe, inculpatul

neprobând lipsa de temeinicie a probelor în acuzare tot prin probe, după cum

prevede art. 66 C. proc. pen.

În ceea ce privește

pedeapsa aplicată inculpatului se constată că aceasta a fost corect

individualizată, în ceea ce privește cuantumul, respectând criteriile generale

de individualizare, reglementate de art. 72 C. pen.

Referitor la

modalitatea de executare a sancțiunii se impune însă a se observa că aceasta nu

este aptă a conduce la realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen.

Astfel, modalitatea

de executare a suspendării sub supraveghere apreciată de către instanța de apel

ca fiind în măsură să conducă la realizarea scopurilor și funcțiilor pedepsei

nu poate fi apreciată ca adecvată, față de natura și gravitatea faptelor comise

de inculpat, profilul său moral, care conturează trăsăturile unei persoane

lipsită de scrupule, care înțelege să obțină foloase materiale - în speță sume

de bani - din exploatarea unor ființe umane vulnerabile.

Se va constata că

deși cuantumul pedepsei aplicate ar permite suspendarea condiționată sau sub

supraveghere a pedepsei, nu sunt realizate cumulativ și condițiile imperativ

impuse de disp. art. 81, respectiv art. 86

1

alin. (1) lit. c) C.

pen., având în vedere natura infracțiunii comise, profilul moral al inculpatului,

poziția procesuală a acestuia, fiind evident că simpla pronunțare a soluției de

condamnare nu constituie un avertisment suficient pentru ca în viitor, chiar și

fără executarea efectivă a condamnării, inculpatul să nu mai comită

infracțiuni.

Instanța de recurs

reține, deci, că în absența unei efective executări a sancțiunii, prin privare

de libertate, reeducarea inculpatului și corijarea sa, în sensul respectării

normelor dreptului și moralei, precum și a formării unei atitudini pozitive și

corecte față de muncă și regulile de conviețuire socială nu este posibilă,

obligarea inculpatului la respectarea măsurilor de supraveghere prev. de art.

86

3

C. pen. nefiind suficientă atingerii scopurilor pedepsei.

Pentru considerentele

ce preced, se va constata că decizia recurată este nelegală și netemeinică în

ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepsei aplicată

inculpatului, fiind incident cazul de casare prev. de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen.

Astfel, în temeiul

disp. art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va fi admis recursul

declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov, va fi casată decizia

atacată, iar în rejudecare înlăturate disp. art. 86

1

C. pen.,

dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa în regim de detenție.

Reținându-se,

totodată, că în ceea ce privește stabilirea stării de fapt, a vinovăției

inculpatului, încadrării juridice a infracțiunii și cuantumului pedepsei

hotărârea recurată este legală, temeinică și riguros motivată, precum și

împrejurarea că motivele de recurs invocate de apărarea inculpatului nu sunt

întemeiate, neexistând alte cazuri de casare a căror reținere din oficiu să

conducă la casarea hotărârii instanței de apel sub alte aspecte, în temeiul

disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul inculpatului

va fi respins, ca nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat inculpatul la

plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând onorariul

apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul

apărătorului din oficiu desemnat pentru intimatele părți civile și intimata

parte

vătămată

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov împotriva Deciziei penale nr. 118/Ap

din 9 noiembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Casează decizia

recurată și rejudecând

Înlătură dispozițiile

art. 86

1

C. pen. și dispune ca inculpatul D.G.P. să execute pedeapsa

în regim de detenție.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G.P., împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul pentru

apărarea din oficiu asigurată intimatului inculpat O.V.A., în sumă de 300 RON,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 12 iunie 2012.

Procesat de GGC - AS