ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1111/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 164 din 15

octombrie 2002, a Tribunalului Teleorman, a fost condamnat inculpatul S.M.E. în

baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2)

1

lit. c) cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen., la 10 ani închisoare și în baza art. 174 raportat la

art. 176 lit. d) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 20 ani închisoare și

5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din

pedeapsă durata arestării preventive de la 26 iunie 2002 la 15 octombrie 2002.

Instanța a luat act că partea

vătămată P.S. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a reținut că inculpatul a pătruns de mai multe ori în domiciliul

victimei G.E., în vârstă de 77 ani, care locuia singură de unde a sustras

diverse bunuri.

Ca urmare a plângerilor păgubașei,

care era rudă îndepărtată cu inculpatul, acesta a fost trimis în judecată ori

sancționat administrativ.

De asemenea, victima se plângea

rudelor că inculpatul obișnuia să o lovească.

La 25 septembrie 2000, inculpatul a

fost arestat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de violare

de domiciliu și furt calificat, fiind condamnat la un an și 5 luni închisoare

prin sentința penală nr. 39 din 1 februarie 2001, a Judecătoriei Videle, rămasă

definitivă prin decizia penală nr. 111 din 27 martie 2001, a Tribunalului

Teleorman.

După executarea pedepsei, în luna

septembrie 2001, S.M.E. a revenit în comuna Siliștea, iar pentru a-și câștiga

existența presta ocazional muncă în gospodăriile unor localnici.

S-a mai reținut că la 25 iunie 2002,

în jurul orelor 21,30, inculpatul a hotărât să pătrundă din nou în locuința

victimei G.E. pentru a sustrage produse alimentare.

În acest scop, profitând că ploua și

era întuneric, inculpatul a escaladat gardul împrejmuitor al locuinței, s-a

apropiat de clădire, a spart geamul unei ferestre și a pătruns în interior.

Aflându-se în casă și observându-l

pe inculpat, victima s-a deplasat la vecina sa D.G., căreia i-a spus „iar a

venit namila peste mine” și au revenit amândouă, pentru a-i cere inculpatului

să plece.

În acest interval de timp inculpatul

s-a ascuns în cultura cu viță de vie care era în curte.

După ce martora a părăsit locuința,

în jurul orelor 23, inculpatul a pătruns din nou în domiciliu, împrejurare în

care victima a cerut ajutorul aceleiași vecine.

Inculpatul s-a ascuns în pivniță,

nefiind găsit de martoră, loc în care el a consumat din băuturile alcoolice

găsite acolo. La orele 24, inculpatul a intrat din nou în casă pentru a lua

mâncare din frigider, fiind surprins de victimă care l-a lovit cu un lemn în

cap, cauzându-i leziuni superficiale.

După aceasta, enervat că fusese

agresat de victimă și că aceasta striga după ajutor, inculpatul a dezarmat-o, a

strâns-o cu mâinile de gât, a imobilizat-o, apoi cu intensitate a lovit-o cu

cuțitul în zona cervicală, cauzându-i leziuni ce au condus la decesul imediat.

Realizând consecințele faptei

inculpatul a ascuns arma folosită la uciderea femeii, sub bufetul din

bucătărie, după care și-a schimbat hainele (pulover și pantaloni) cu cele care

aparținuseră soțului victimei.

După aceasta, inculpatul și-a

însușit suma de 100.000 lei și o geantă de voiaj cu care a luat: o sacoșă

tercot, o pereche blue-jeans, o lanternă cu două baterii, o sacoșă culoare

vișinie, o sticlă parfum, un briceag, două bucăți șuncă afumată, o sticlă 2

litri vin, o sticlă un litru țuică, biscuiți, 1 cutie cu zahăr și ness, precum

și un radiocasetofon marca Watson, iar în jurul orelor 2 a părăsit locul faptei

deplasându-se la pădurea din apropiere, unde avea un adăpost.

În dimineața de 26 iunie 2002, în

jurul orei 6, inculpatul a consumat o sticlă cu bere la magazinul martorei B.F.

căreia i-a mărturisit că a omorât o femeie, i-a tăiat gâtul și că el se va

sinucide.

După ce a vândut radiocasetofonul

unei persoane ce locuia la marginea localității, inculpatul s-a deplasat la

magazinul C. Siliștea, relatându-i gestionarei M.D. că a ucis-o pe mătușa sa

L., tăindu-i gâtul cu cuțitul.

Victima a fost găsită decedată de

martora D.G., care a anunțat organele poliției.

Inculpatul a recunoscut fapta, iar bunurile

furate de el au fost restituite rudelor defunctei.

Potrivit raportului de constatare

medico-legală, moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se hemoragiei

externe consecutivă unei plăgi tăiate cervicale cu interesarea vaselor mari.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare întocmit

de organele de urmărire penală, a actului medico-legal arătat, a raportului de

expertiză medico-legală psihiatrică, ale cărui concluzii au fost în sensul că

inculpatul a comis fapta cu discernământ integru, a raportului de constatare

științifică dactiloscopică efectuat în cauză, a declarațiilor martorilor D.G.,

M.D. și B.F., probe coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut

și regretat infracțiunile săvârșite.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 773 din 27 noiembrie 2002, a respins

apelul declarat de inculpat împotriva sentinței primei instanțe, considerând

nefondată critica formulată în sensul greșitei individualizări a pedepsei.

S-a apreciat că sancțiunile aplicate

sunt conforme cu pericolul social grav al infracțiunilor, iar pedeapsa

rezultantă este aptă să realizeze scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul S.M.E., care, invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a solicitat casarea hotărârii atacate și

reducerea pedepsei, considerată prea severă.

Recursul declarat este neîntemeiat.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că instanțele, reținând vinovăția inculpatului în săvârșirea în

noaptea de 25 iunie 2002 a infracțiunilor de tâlhărie prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. b) și alin. (2)

1

lit. c) C. pen., și de omor deosebit

de grav prevăzute de art. 174 și art. 176 lit. d) C. pen., au aplicat pedepse

privative de libertate de 10 ani închisoare și respectiv, 20 ani închisoare și

interzicerea unor drepturi, având în vedere, în mod justificat, conform art. 72

C. pen., pericolul social deosebit de grav al faptelor aflate în concurs real,

împrejurările în care acestea s-au comis și persoana inculpatului aflat în

starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

Referitor la pedeapsa rezultantă de

20 ani închisoare, se constată că aceasta este de natură a asigura, conform

art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în

comunitate a inculpatului.

Așa fiind, nu există temeiuri de

reducere a pedepsei așa cum a solicitat recurentul inculpat.

Întrucât critica din recurs în

sensul greșitei individualizări a pedepsei este neîntemeiată, iar din

examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din

cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi

luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul ca nefondat cu obligarea

inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

durata arestării preventive de la 26 iunie 2002 la 5 martie 2003 și se va

stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul S.M.E. împotriva deciziei penale nr. 773/A din

27 noiembrie 2002, a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă,

timpul arestării preventive a inculpatului de la 26 iunie 2002 la 5 martie

2003.

Obligă pe inculpat la

plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 5 martie 2003.