ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9793/2009

Asupra recursurilor civile

de față;

Din examinarea lucrărilor

cauzei constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Argeș, la 6 aprilie 2006, reclamanții M.M.D., M.C.C. au

solicitat în contradictoriu cu M. Pitești, anularea dispoziției nr. 591/2006

emisă de P.M. Pitești, recunoașterea dreptului de proprietate și stabilirea de

despăgubiri bănești pentru imobilul compus din teren în suprafață de 162 m.p.

imobile situate în str. Tudor Vladimirescu din Municipiul Pitești.

În motivarea cererii se

arată că, prin notificarea nr. 871/2001 s-a solicitat restituirea în natură a

acestui imobil, ce a aparținut autoarei lor M.M. Prin soluționarea notificării

s-au acordat despăgubiri numai pentru un teren în suprafață de 351 mp deși din

înscrisurile depuse la dosar a rezultat că autoarea reclamanților a avut în

proprietate suprafața de 600 mp, teren care a trecut în proprietatea statului

în baza art. 56 din Legea nr. 4/1973.

Tribunalul Argeș, prin

sentința civilă nr. 294 din 25 octombrie 2007, a admis în parte contestația și

a dispus anularea dispoziției nr. 591/2006, reținând că petenții sunt

îndreptățiți la despăgubiri acordate potrivit legii speciale, pentru suprafața

de 600 m.p.

Pentru a hotărî astfel, instanța

de fond a reținut că prin dispoziția nr. 591/2006 s-a respins cererea de

restituire în natură a imobilului în litigiu, întrucât terenul este ocupat de

construcții noi și afectat de amenajări de utilitate publică, propunându-se

despăgubiri pentru imobilul compus din teren în suprafață de 351 m.p. și

construcții, în prezent demolate, în suprafață de 162 m.p., cu mențiunea că

valoarea despăgubirilor acordate cu ocazia exproprierii au fost în cuantum de

21.824,9 lei. Față de înscrisurile depuse la dosar s-a constatat că suprafața

totală a imobilului supus analizei este de aproximativ 600 m.p. Având în vedere

și dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 modificată,

tribunalul a mai reținut că în cauză reclamanții au făcut dovada întinderii

dreptului deținut de autoarea lor, respectiv o suprafață de 600 mp, evidențiat

în actul de preluare de către stat, precum și în actul prin care s-a pus în

executare această măsură.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel atât reclamanții cât și pârâta P.M. Pitești prin primar.

Reclamanții critică sentința

cu privire la stabilirea amplasamentului imobilului, arătând că pentru o

corectă stabilire a amplasamentului terenului supus analizei, trebuie pornit de

la reperele care nu s-au modificat în timp, respectiv strada Gării care a rămas

pe aceeași locație. Doar în acest mod se poate răspunde corect la obiectivul expertizei

ce viza împrejurarea dacă terenul este liber, afectat sau nu de utilități sau

construcții.

Pârâta susține prin motivele

de apel că s-a stabilit în mod greșit suprafața de teren ca fiind de 600 m.p.,

întrucât din procesul-verbal nr. 64 din 10 iulie 1954 rezultă că autoarea

reclamanților a fost pusă în posesie cu o suprafață totală de 351 m.p. iar

potrivit cadastrului din perioada 1930 - 1932 suprafața terenului a fost de 332

m.p.

Curtea de Apel Pitești, prin

decizia civilă nr. 175/ A din 25 septembrie 2008, a respins, ca nefondate,

apelurile.

În considerentele deciziei

s-a reținut că imobilele ce fac obiectul notificării nu pot fi restituite în

natură, construcția fiind demolată, iar terenul afectat de detalii de

sistematizare și că terenul are cert o suprafață de 600 m.p., așa cum atestă

procesu-verbal din 17 februarie 1976 precum și concluziile raportului de

expertiză efectuat în calea de atac a apelului.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri au declarat recurs toate părțile din proces, invocând incidența

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Reclamanții critică

hotărârea sub următoarele aspecte:

- Instanța, nefiind posibilă

restituirea în natură, potrivit ordinii stabilite de legea specială, trebuia să

aprecieze mai întâi, în urma solicitării adresate către Primărie, dacă există

terenuri libere, pentru a fi instituită o măsură reparatorie prin compensare de

bunuri.

- Raportul de expertiză a

fost completat cu un nou obiectiv solicitat de reclamanți și încuviințat de

instanță, concluzia expertului fiind că valoarea de circulație a terenului este

de 178.050 Euro, iar instanța de apel nu face nici un fel de referire la acest

aspect.

Pârâta critică hotărârea sub

următoarele aspecte:

- Întinderea suprafeței de

teren s-a stabilit ca fiind de 600 mp în loc de 351 m.p. cum este corect.

- În actul de

vânzare-cumpărare întocmit la 12 iulie 1939 este menționată suprafața

imobilului ce a făcut obiectul acestui contract ca fiind de 351 m.p., iar

vecinătățile stabilite dinspre str. Gării sunt greșite, întrucât acesta nu se

regăsește în planurile cadastrale și nici în cele anexă la decretul de

expropriere nr. 297/1987.

Examinând criticile

formulate prin intermediul celor două recursuri, Înalta Curte a constatat următoarele:

Instanțele au reținut corect

situația de fapt.

Imobilul supus analizei a

aparținut defunctei M.M., autoarea reclamanților.

Prin dispoziția nr. 591/2006

emisă de pârâtă s-au acordat despăgubiri pentru un teren în suprafață de 351 m.p.,

deși din înscrisurile depuse la dosar rezultă cert că terenul supus analizei

are o suprafață de 600 m.p.

Potrivit deciziei nr. 498

din 23 decembrie 1975 emisă de fostul C.P.J. Argeș, au fost trecute în

proprietatea statului locuințele proprietate personală ale cetățenilor

prevăzuți în tabelul anexă, în care la poziția 15 figurează autoarea

reclamanților, M.M. și în care se menționează suprafața de 600 m.p., aceeași

suprafață de teren figurând și în procesul-verbal de predare-primire întocmit

la data de 17 februarie 1976, în care se menționează că odată cu clădirile preluate

s-a preluat și terenul aferent de 600 m.p.

Aceeași suprafață de teren a

fost stabilită și prin raportul de expertiză efectuat în cauză (la care pârâta

nu a făcut obiecțiuni), deși în actul de vânzare-cumpărare din anul 1939 nu se

menționează suprafața imobilului situat pe str. Tudor Vladimirescu.

Așa fiind, este cert că în

speța supusă analizei s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 24 din

Legea nr. 10/2001 republicată, care statuează că în absența unor probe

contrare, existența sau, după caz, întinderea dreptului de proprietate se

prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate, prin care s-a

dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare această măsură.

În art. 2 al art. 24 din

Legea nr. 10/2001 republicată arată că persoana individualizată în actul prin

care s-a dispus măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub

nume de proprietar.

Art. 1 alin. (2) din Legea nr.

10/2001 consacră principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv

de stat și numai în cazul în care această măsură nu este posibilă se acordă

despăgubiri.

În speța supusă analizei

imobilele nu pot fi restituite în natură, construcția fiind demolată, iar

terenul este afectat de detalii de sistematizare.

Drept urmare, reclamanții

sunt îndreptățiți să primească despăgubiri în condițiile legii speciale pentru

suprafața de 600 mp situată în Pitești, str. T. Vladimirescu, ce a trecut în

mod abuziv în proprietatea statului.

Motivul de recurs referitor

la ordinea stabilită de legea specială, în sensul că trebuia să se aprecieze

mai întâi dacă existau terenuri libere pentru a fi instituită o măsură

reparatorie prin compensare de bunuri, nu va fi analizat, deoarece în recurs nu

pot fi formulate pretenții care nu au fost supuse judecății primei instanțe.

Or, în speța supusă

analizei, reclamanții au solicitat prin petitul acțiunii, doar reconstituirea

dreptului de proprietate și stabilirea despăgubirilor bănești pentru imobilul

supus analizei, fără a indica un subsidiar cu măsuri reparatorii prin comparare

de bunuri.

Drept urmare, Înalta Curte

nu poate analiza acest motiv de recurs, pentru că nu reprezintă un motiv de

ordine publică.

Așa fiind, Înalta Curte,

față de cele de mai sus reținute, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va

respinge, ca nefondate, recursurile formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de reclamanții M.C.C. și M.M.D. și de pârâta P.M. Pitești,

prin primar împotriva deciziei nr. 175/ A din 25 septembrie 2008 a Curții de

Apel Pitești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 decembrie 2009.