ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3614/2008

Asupra recursului de față,

Î

n baza

lucrărilor din dosar constată următoarele:

P

rin sentința penală nr. 520 PI din 19

octombrie 2007 a Tribunalului Timiș, secția penală, inculpatul P.L.T.

,

a fost condamnat la:

- 3 (trei) ani

închisoare, cu aplicarea art. 64 lit. a) și b), art. 71 C. pen.

și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41

alin. (2), art. 74 lit. a) și b)și art. 76 C. pen.

În baza art. 86

1

și art. 86

2

C. pen. s-a dispus

suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei aplicate, pe un

termen de încercare

de 5 ani.

În temeiul art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de

încercare inculpatul P.L.T., a fost obligat să se

supună

măsurilor de supraveghere prevăzute la lit. e)-h).

Inculpatului i-a

fost atrasă atenția asupra dispozițiilor art. 86

4

și art.

86

5

C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din

pedeapsa

aplicată inculpatului durata

reținerii din 4 aprilie 2006.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

raportat la art. 118

lit. e) C. pen. s-a

dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 120

lei.

S-a luat act că

cele două comprimate de Extasy, purtând sigla Mercedes au fost consumate în

procesul analizelor de laborator.

În baza art. 191 alin.

(1) C. proc. pen., inculpatul a fost

obligat la 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut în esență,

următoarele:

La 11 martie 2005

inculpatul P.L.T. a vândut

colaboratorului sub acoperire V.S.

o pastilă de Extasy contra sumei de 40 Ron, iar la 16 martie 2005, în baza

aceleiași

rezoluții infracționale a vândut

și investigatorului sub acoperire C.A.

un număr de 2 pastile Extasy contra sumei de 80 Ron.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul, solicitând,

în

principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș,

întrucât sentința nu este motivată, lipsind

cercetarea judecătorească și administrarea probelor, iar în subsidiar,

achitarea inculpatului,

susținând că fapta nu există.

Curtea de Apel Timișoara,

secția penală, prin secizia penală nr.

123 A din 4 septembrie 2008 , a respins ca nefondat apelul declarat

de inculpat cu motivarea că din ansamblu

probelor existente în cauză

rezultă

că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei și că în mod

corect instanța de fond a reținut starea de fapt, hotărârea fiind pe

deplin motivată.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat

recurs inculpatul P.L.T., care, invocând cazurile de casare prevăzute de art.

385

9

alin. (1) pct. 18 și pct. 10 C. proc. pen., a solicitat, în

principal, achitarea sa în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.

, iar în subsidiar trimiterea cauzei spre

rejudecare

primei instanțe pentru readministrarea probatoriului și

pentru ce

aceasta să se pronunțe asupra

tuturor aspectelor, chiar mai puțin

relevante, ale cauzei, în

considerarea dreptului său

I

a un proces echitabil.

Recursul nu este

fondat.

Din examinarea

întregului dosar la cauzei și a considerentelor

hotărârilor

pronunțate (la fond și apel), Înalta Curte constată că starea de fapt,

încadrarea juridică și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite, în baza

unui probatoriu pe deplin concludent și convingător.

Astfel ,

vinovăția inculpatului a fost dovedită, atât cu declarațiile

martorilor C.A. și V.S.S., cât și cu cea a

inculpatului însuși, care a

recunoscut că a cumpărat droguri de la o

anume persoană

-„M." - arătându-și disponibilitatea de a colabora cu organele de poliție

pentru „depistarea și identificarea altor persoane care se ocupă cu activități

ce cad sub incidența Legii nr.

143/2000";

în acest context, nici trimiterea cauzei spre rejudecare

instanței de

fond nu este necesară.

Așa fiind și

neconstatându-se incidența vreunui caz de casare

care să

poată fi luat în considerare din oficiu, urmează ca, în baza

art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., recursul declarat

de

inculpatul P.L.T., să fie respins ca nefondat, cu

obligarea recurentului

inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul P.L.T.

împotriva deciziei penale nr. 123 A din 4 septembrie 2008 a Curții de

Apel Timișoara, secția penală.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

noiembrie 2008.