ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3614/2008

Asupra recursului de față, Î n baza lucrărilor din dosar constată următoarele: P rin sentința penală nr. 520 PI din 19 octombrie 2007 a Tribunalului Timiș, secția penală, inculpatul P.L.T. , a fost condamnat la: - 3 (trei) ani închisoare, cu aplicarea art. 64 lit. a) și b), art. 71 C. pen. și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și b)și art. 76 C. pen. În baza art. 86 1 și art. 86 2 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, pe un termen de încercare de 5 ani. În temeiul art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul P.L.T., a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute la lit. e)-h).

Inculpatului i-a fost atrasă atenția asupra dispozițiilor art. 86 4 și art. 86 5 C. pen. În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din 4 aprilie 2006. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 120 lei. S-a luat act că cele două comprimate de Extasy, purtând sigla Mercedes au fost consumate în procesul analizelor de laborator. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență, următoarele: La 11 martie 2005 inculpatul P.L.T.

a vândut colaboratorului sub acoperire V.S. o pastilă de Extasy contra sumei de 40 Ron, iar la 16 martie 2005, în baza aceleiași rezoluții infracționale a vândut și investigatorului sub acoperire C.A. un număr de 2 pastile Extasy contra sumei de 80 Ron. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, solicitând, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, întrucât sentința nu este motivată, lipsind cercetarea judecătorească și administrarea probelor, iar în subsidiar, achitarea inculpatului, susținând că fapta nu există. Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin secizia penală nr. 123 A din 4 septembrie 2008 , a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat cu motivarea că din ansamblu probelor existente în cauză rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei și că în mod corect instanța de fond a reținut starea de fapt, hotărârea fiind pe deplin motivată.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs inculpatul P.L.T., care, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și pct. 10 C. proc. pen., a solicitat, în principal, achitarea sa în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. , iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru readministrarea probatoriului și pentru ce aceasta să se pronunțe asupra tuturor aspectelor, chiar mai puțin relevante, ale cauzei, în considerarea dreptului său I a un proces echitabil. Recursul nu este fondat. Din examinarea întregului dosar la cauzei și a considerentelor hotărârilor pronunțate (la fond și apel), Înalta Curte constată că starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite, în baza unui probatoriu pe deplin concludent și convingător.

Astfel , vinovăția inculpatului a fost dovedită, atât cu declarațiile martorilor C.A. și V.S.S., cât și cu cea a inculpatului însuși, care a recunoscut că a cumpărat droguri de la o anume persoană -„M." - arătându-și disponibilitatea de a colabora cu organele de poliție pentru „depistarea și identificarea altor persoane care se ocupă cu activități ce cad sub incidența Legii nr. 143/2000"; în acest context, nici trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond nu este necesară. Așa fiind și neconstatându-se incidența vreunui caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, urmează ca, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul P.L.T., să fie respins ca nefondat, cu obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.L.T. împotriva deciziei penale nr. 123 A din 4 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 noiembrie 2008.