ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 204/2009

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar

constată următoarele :

Prin sentința penală nr. 564

din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a

dispus în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 74 – art. 76 C. pen., condamnarea inculpatului

D.M.

la o pedeapsă de 7 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea

prevederilor art. 71 – art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen.,

s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

și b) C. pen., ca pedeapsă complementară pe o perioadă de trei ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen.,

i s-a dedus prevenția de la 22 ianuarie 2008 al zi.

În baza art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat, în vederea

distrugerii, a 3 comprimate M.D.M.A., rămase în urma analizelor de laborator și

depuse la camera de corpuri delicte, iar în baza art. 17 alin. (2) din aceeași

lege, a sumei de 425 lei obținută în săvârșirea faptei.

Pe baza materialului

probator administrat în cauză, inclusiv a declarațiilor inculpatului de

recunoaștere constată a faptelor, s-a reținut că în perioada noiembrie –

decembrie 2007, acesta a vândut în trei ocazii un număr total de 9 pastile de M.D.M.A.

(exstasy), drog de mare risc, încasând suma de 425 lei. Banii erau destinați

procurării altor droguri pentru consumul propriu.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.

Parchetul a susținut, sub un

prim aspect, că pedeapsa aplicată inculpatului este prea severă și, printr-o a

doua critică adusă sentinței, că nu au fost precizate care anume circumstanțe

atenuante sunt incidente în cauză.

Cu ocazia dezbaterilor în

fond a apelurilor, reprezentanta Ministerului Public a arătat că nu mai susține

prima critică, referitoare la caracterul excesiv de sever al pedepsei aplicate.

Inculpatul a solicitat

reducerea pedepsei aplicate și schimbarea modalității de executare.

Instanța de apel a apreciat

ca fiind întemeiate ambele apeluri în ceea ce privește neprecizarea

circumstanțelor atenuante (critica parchetului) precum și cuantumul pedepsei (critica

inculpatului), considerând că se impune acordarea unei mai largi eficiențe

circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei aplicate.

În consecință, prin decizia

penală nr. 221 din 8 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpat și a desființat în parte

sentința.

Rejudecând, în baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74

lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului o pedeapsă de 5 ani

închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 –

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar potrivit art. 65 C. pen., a

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit.

b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs inculpatul D.M., care, într-un motiv principal, a solicitat, în

baza cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.,

schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpat din infracțiunea

prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 4

din aceeași lege.

În subsidiar, în baza

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., a

solicitat acordarea unei eficiențe sporite a prevederilor art. 74 – art. 76 C.

pen. și reducerea pedepsei până la un cuantum care să facă posibilă aplicarea art.

81 C. pen., sau 86

1

C. pen., scopul pedepsei putând fi atins și fără

privarea acestuia de libertate.

Recursul este întemeiat, în

parte, în sensul celor ce urmează:

În ceea ce privește prima

critică, prin care se solicită, în baza cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei, Înalta Curte

apreciază că aceasta nu poate fi primită, întrucât inculpatul nu a criticat sub

acest aspect hotărârea în apel, solicitarea fiind formulată pentru prima dată

în recurs, astfel că este inadmisibilă în raport de prevederile art. 385

1

alin. (4) C. proc. pen.

De altfel, critica nici nu

este justificată, fapta inculpatului (recunoscută de acesta) de a vinde în trei

situații consecutive, droguri de mare risc, respectiv un număr de nouă pastile

de M.D.M.A. pentru suma de 425 lei fiind corect încadrată în infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

Înalta Curte reține, însă,

ca întemeiată, critica referitoare la individualizarea pedepsei (caz de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.).

Din actele și lucrările

dosarului a rezultat că inculpatul a recunoscut și regretat încă de la prima

declarație fapta imputată, menținându-și atitudinea sinceră pe tot parcursul

procesului penal.

De asemenea, inculpatul nu

are antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, activitatea

infracțională a acestuia datorându-se, în mare parte, astfel cum rezultă din

declarațiile sale și ale martorilor, anturajului pe care-l frecventa,

consumatori ocazionali de droguri.

La data săvârșirii faptei

inculpatul era elev la cursurile de zi, în ultimul an, la Liceul Constantin

Brâncoveanu București.

Caracterizările depuse la

dosar atestă faptul că inculpatul este cunoscut ca fiind respectuos, fără

probleme de comportament, provenind dintr-o familie organizată, cu principii și

o moralitate binecunoscute în comunitate.

Toate aceste aspecte

îndreptățesc concluzia că în cauză se poate da o eficiență mai mare

circumstanțelor atenuante deja reținute în favoarea inculpatului, coborând

pedeapsa și aplicându-se dispozițiile art. 86

1

C. pen., Înalta Curte

apreciind că reinserția socială a inculpatului poate fi realizată și fără

privarea acestuia de libertate, prin suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei.

În consecință, Înalta Curte,

în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul

declarat de inculpat și va desființa în parte decizia și sentința pronunțată în

cauză.

Rejudecând, se va reduce

pedeapsa principală aplicată inculpatului în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a)

C. pen., de la 5 ani șa 4 ani închisoare.

În baza art. 86

1

C.

pen., se va suspenda executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de

încercare stabilit pe o durată de 7 ani, în condițiile art. 86

2

C.

pen.

Pe durata termenului de

încercare, condamnatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art.

86

3

alin. (1) lit. a) – d) C. pen.

Pedeapsa accesorie aplicată

se va suspenda, conform art. 71 alin. (5) C. pen.

Pedeapsa complementară, ca

și celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate vor fi menținute.

Se va dispune punerea de

îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Conform art. 192 alin. (3) C.

proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 221/ A din 8 octombrie 2008 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Casează în parte decizia

penală recurată și sentința penală nr. 564 din 14 mai 2008 a Tribunalului

București, secția a II-a penală și rejudecând:

Reduce pedeapsa principală

aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 și 76 C. pen.,

de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare.

În baza art. 86

1

C.

pen., suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani,

termen de încercare stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen.

Pe durata termenului de

încercare condamnatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit. a) – d) C. pen., urmând să se prezinte la datele fixate la

Serviciul de probațiune al victimelor și reintegrare socială a infractorilor de

pe lângă Tribunalul București.

În baza art. 71 alin. (5) C.

pen., suspendă și executarea pedepsei accesorii.

Pune în vedere inculpatului

dispozițiile art. 86

4

C. pen.

Dispune punerea de îndată în

libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor atacate.

Cheltuielile judiciare rămân

în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 ianuarie 2009.