ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 204/2009

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar constată următoarele : Prin sentința penală nr. 564 din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a dispus în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 – art. 76 C. pen., condamnarea inculpatului D.M. la o pedeapsă de 7 ani închisoare. S-a făcut aplicarea prevederilor art. 71 – art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Conform art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă complementară pe o perioadă de trei ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen., i s-a dedus prevenția de la 22 ianuarie 2008 al zi. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat, în vederea distrugerii, a 3 comprimate M.D.M.A., rămase în urma analizelor de laborator și depuse la camera de corpuri delicte, iar în baza art. 17 alin. (2) din aceeași lege, a sumei de 425 lei obținută în săvârșirea faptei. Pe baza materialului probator administrat în cauză, inclusiv a declarațiilor inculpatului de recunoaștere constată a faptelor, s-a reținut că în perioada noiembrie – decembrie 2007, acesta a vândut în trei ocazii un număr total de 9 pastile de M.D.M.A. (exstasy), drog de mare risc, încasând suma de 425 lei.

Banii erau destinați procurării altor droguri pentru consumul propriu. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul. Parchetul a susținut, sub un prim aspect, că pedeapsa aplicată inculpatului este prea severă și, printr-o a doua critică adusă sentinței, că nu au fost precizate care anume circumstanțe atenuante sunt incidente în cauză. Cu ocazia dezbaterilor în fond a apelurilor, reprezentanta Ministerului Public a arătat că nu mai susține prima critică, referitoare la caracterul excesiv de sever al pedepsei aplicate. Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate și schimbarea modalității de executare.

Instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiate ambele apeluri în ceea ce privește neprecizarea circumstanțelor atenuante (critica parchetului) precum și cuantumul pedepsei (critica inculpatului), considerând că se impune acordarea unei mai largi eficiențe circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei aplicate. În consecință, prin decizia penală nr. 221 din 8 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpat și a desființat în parte sentința. Rejudecând, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului o pedeapsă de 5 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar potrivit art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.M., care, într-un motiv principal, a solicitat, în baza cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpat din infracțiunea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 4 din aceeași lege. În subsidiar, în baza cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., a solicitat acordarea unei eficiențe sporite a prevederilor art. 74 – art. 76 C. pen. și reducerea pedepsei până la un cuantum care să facă posibilă aplicarea art. 81 C. pen., sau 86 1 C. pen., scopul pedepsei putând fi atins și fără privarea acestuia de libertate. Recursul este întemeiat, în parte, în sensul celor ce urmează: În ceea ce privește prima critică, prin care se solicită, în baza cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei, Înalta Curte apreciază că aceasta nu poate fi primită, întrucât inculpatul nu a criticat sub acest aspect hotărârea în apel, solicitarea fiind formulată pentru prima dată în recurs, astfel că este inadmisibilă în raport de prevederile art. 385 1 alin. (4) C. proc.

pen. De altfel, critica nici nu este justificată, fapta inculpatului (recunoscută de acesta) de a vinde în trei situații consecutive, droguri de mare risc, respectiv un număr de nouă pastile de M.D.M.A. pentru suma de 425 lei fiind corect încadrată în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Înalta Curte reține, însă, ca întemeiată, critica referitoare la individualizarea pedepsei (caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.). Din actele și lucrările dosarului a rezultat că inculpatul a recunoscut și regretat încă de la prima declarație fapta imputată, menținându-și atitudinea sinceră pe tot parcursul procesului penal.

De asemenea, inculpatul nu are antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, activitatea infracțională a acestuia datorându-se, în mare parte, astfel cum rezultă din declarațiile sale și ale martorilor, anturajului pe care-l frecventa, consumatori ocazionali de droguri. La data săvârșirii faptei inculpatul era elev la cursurile de zi, în ultimul an, la Liceul Constantin Brâncoveanu București. Caracterizările depuse la dosar atestă faptul că inculpatul este cunoscut ca fiind respectuos, fără probleme de comportament, provenind dintr-o familie organizată, cu principii și o moralitate binecunoscute în comunitate.

Toate aceste aspecte îndreptățesc concluzia că în cauză se poate da o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante deja reținute în favoarea inculpatului, coborând pedeapsa și aplicându-se dispozițiile art. 86 1 C. pen., Înalta Curte apreciind că reinserția socială a inculpatului poate fi realizată și fără privarea acestuia de libertate, prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. În consecință, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpat și va desființa în parte decizia și sentința pronunțată în cauză. Rejudecând, se va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen., de la 5 ani șa 4 ani închisoare.

În baza art. 86 1 C. pen., se va suspenda executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare stabilit pe o durată de 7 ani, în condițiile art. 86 2 C. pen. Pe durata termenului de încercare, condamnatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 alin. (1) lit. a) – d) C. pen. Pedeapsa accesorie aplicată se va suspenda, conform art. 71 alin. (5) C. pen. Pedeapsa complementară, ca și celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate vor fi menținute. Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 221/ A din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează în parte decizia penală recurată și sentința penală nr. 564 din 14 mai 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală și rejudecând: Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 și 76 C. pen., de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare. În baza art. 86 1 C. pen., suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 86 2 C. pen.

Pe durata termenului de încercare condamnatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 alin. (1) lit. a) – d) C. pen., urmând să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune al victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul București. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă și executarea pedepsei accesorii. Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 86 4 C. pen. Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2009.