ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1092/2003

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 42 din 16 septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Covasna a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de A.N. A reținut instanța că prin sentința penală nr. 58 din 16 decembrie 1999 pronunțată de Tribunalul Covasna, A.N. a fost condamnat la 14 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. Sentința a rămas definitivă prin decizia penală nr. 3259 din 7 iulie 2000 a Curții Supreme de Justiție. S-a apreciat că motivele invocate de condamnat în sensul că deține probe noi testimoniale pe baza cărora se poate reține starea de provocare, nu constituie fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanțe, astfel că nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc.

pen. Apelul declarat de condamnat împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 273 din 20 noiembrie 2002, a Curții de Apel Brașov. Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs condamnatul solicitând casarea lor și admiterea cererii de revizuire pentru motivele invocate. Recursul declarat de condamnat nu este fondat. Revizuirea este o cale extraordinară de atac care se exercită împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pentru cazurile prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 394 lit. a) și e) C. proc. pen. Motivele invocate de condamnat prin care se solicită prelungirea probei cu martori pentru a dovedi că a comis fapta în stare de provocare, nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de textul de lege la care s-a făcut referire.

Propunerea unor martori noi, care ar cunoaște un fapt discutat în fața instanței de fond, nu poate constitui temei de revizuire în raport de dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece acest text cere să fie noi acte sau împrejurări invocate, iar nu mijloace de probă propuse în completarea dovezilor administrate. În raport de cele reținute, hotărârile atacate sunt legale și temeinice, astfel că în conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de condamnat. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.N. împotriva deciziei penale nr. 273 din 20 noiembrie 2002 a Curții de Apel Brașov. Obligă recurentul la 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2003.