ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1092/2003

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 42 din 16

septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Covasna a fost respinsă, ca nefondată,

cererea de revizuire formulată de A.N.

A reținut instanța că prin sentința

penală nr. 58 din 16 decembrie 1999 pronunțată de Tribunalul Covasna, A.N. a

fost condamnat la 14 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor prevăzută de art.

174 C. pen. Sentința a rămas definitivă prin decizia penală nr. 3259 din 7

iulie 2000 a Curții Supreme de Justiție.

S-a apreciat că motivele invocate de

condamnat în sensul că deține probe noi testimoniale pe baza cărora se poate

reține starea de provocare, nu constituie fapte sau împrejurări noi care să nu

fi fost cunoscute de instanțe, astfel că nu se încadrează în cazurile de

revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Apelul declarat de condamnat

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr.

273 din 20 noiembrie 2002, a Curții de Apel Brașov.

Împotriva acestor hotărâri a

declarat recurs condamnatul solicitând casarea lor și admiterea cererii de

revizuire pentru motivele invocate.

Recursul declarat de condamnat nu

este fondat.

Revizuirea este o cale extraordinară

de atac care se exercită împotriva unei hotărâri judecătorești definitive

pentru cazurile prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 394 lit. a)

și e) C. proc. pen.

Motivele invocate de condamnat prin

care se solicită prelungirea probei cu martori pentru a dovedi că a comis fapta

în stare de provocare, nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de

textul de lege la care s-a făcut referire.

Propunerea unor martori noi, care ar

cunoaște un fapt discutat în fața instanței de fond, nu poate constitui temei

de revizuire în raport de dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., deoarece acest text cere să fie noi acte sau împrejurări invocate, iar nu

mijloace de probă propuse în completarea dovezilor administrate.

În raport de cele reținute,

hotărârile atacate sunt legale și temeinice, astfel că în conformitate cu art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat

recursul declarat de condamnat.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de condamnatul A.N. împotriva deciziei penale nr. 273 din 20 noiembrie 2002 a

Curții de Apel Brașov.

Obligă recurentul la 650.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

martie 2003.