ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2308/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 191 din 26 noiembrie 2003, Tribunalul Neamț a respins cererea de revizuire, formulată de inculpatul C.N. a sentinței penale nr. 57 din 27 mai 1997 a Tribunalului Neamț, definitivă, prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 21 ani închisoare, pentru infracțiunile de omor, tentativă la omor, distrugere de bunuri și violare de domiciliu. Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a constatat că cererea de revizuire, formulată de condamnatul C.N., este neîntemeiată, deoarece motivele invocate, (pedeapsa prea mare, că nu a comis tentativa la infracțiunea de omor și solicitarea audierii unor martori) nu sunt prevăzute în dispozițiile art. 394 C. proc.

pen. Împotriva sentinței s-a declarat apel de către revizuientul condamnat, care a solicitat reducerea pedepsei aplicate. Prin decizia penală nr. 36 din 3 februarie 2004, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul, cu motivarea că reducerea pedepsei nu se regăsește printre cauzele prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Împotriva deciziei penale menționate, revizuientul a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei și punerea în libertate. Recursul este nefondat. Revizuirea unei hotărâri definitive poate fi cerută numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. În raport de motivele invocate de condamnat, corect instanțele au apreciat că cererea de revizuire nu este întemeiată, întrucât nu au fost prezentate fapte sau împrejurări descoperite ulterior judecării cauzei, care să nu fi fost cunoscute de instanțe, în momentul pronunțării hotărârilor.

Așadar, corect s-a apreciat că motivele invocate de condamnat, prin cererea formulată, nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de revizuire, prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Pentru aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de condamnatul revizuient să fie respins, ca nefondat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul urmează să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat C.N., împotriva deciziei penale nr. 36 din 3 februarie 2004 a Curții de Apel Bacău. Obligă recurentul revizuient condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei, cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2004.