ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1182/2004

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.427 din 13 noiembrie 2003 a Tribunalului Bacău s-a dispus,

în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., respingerea ca nefondată a cererii de

revizuire formulată de condamnatul

Ș.C.

Onorariul

pentru avocatul din oficiu, în sumă de 200.000 lei, a fost suportat din fondul

Ministerului Justiției.

Revizuentul

a fost obligat la 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru

a pronunța această soluție, s-a reținut că, prin sentința penală nr. 349 din 8

octombrie 2002 a Tribunalului Bacău, s-a dispus condamnarea revizuentului Ș.C.

la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Sentința

penală a rămas definitivă prin respingerea apelului și recursului declarate la

Curtea de Apel Bacău și, respectiv, Curtea Supremă de Justiție.

S-a

reținut că la data de 14 mai 2002, în jurul orelor 19,30, în loc public și prin

violență, inculpatul a sustras suma de 50.000 lei de la partea vătămată, minora

G.M., căreia i-a distrus și bunuri de 50.000 lei.

În

cererea de revizuire, condamnatul a arătat că nu a săvârșit fapta și a

solicitat audierea a 9 martori în susținerea nevinovăției sale.

Prin

referatul întocmit de parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău s-a concluzionat

că revizuentul nu a invocat motivele de revizuire prevăzute în art.394 C. proc.

pen., solicitându-se respingerea cererii formulate.

Tribunalul

a reținut că în art. 394 C. proc. pen. sunt prevăzute limitativ cazurile în

care se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătorești rămase definitive.

Printre

cazurile menționate la literele a - e din textul enunțat nu se regăsește și

motivul invocat de revizuent, fiind respinsă ca nefondată, cererea de

revizuire.

Apelul

declarat de condamnatul revizuent  împotriva acestei hotărâri, a fost respins

ca nefondat, de către Curtea de Apel Bacău, secția penală, prin decizia nr.500

din 16 decembrie 2003.

Împotriva

acestei din urmă decizii a declarat recurs revizuentul susținând că, în mod

nejustificat i s-a respins cererea de revizuire, fiind complet nevinovat,

pentru săvârșirea infracțiunii ce i s-a reținut în sarcină.

Recursul

este nefondat.

Din

ansamblul probelor și actelor aflate în dosarul cauzei, Curtea constată

temeinicia și legalitatea hotărârii atacate.

Prima

instanță a apreciat în mod corect iar instanța de apel, pe bună dreptate a

confirmat hotărârea instanței de fond, că în cauză nu sunt îndeplinite

prevederile art. 394 C. proc. pen., motivul invocat de condamnat, nefiind

cuprins între cazurile expres și limitativ prevăzute, în care se poate cere

revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive.

Condamnatul

nu a invocat fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute la data

soluționării cauzei.

Susținerea

că este nevinovat și că, în mod greșit, a fost condamnat, a fost invocată pe

parcursul procesului, în cadrul căilor ordinare de atac exercitate de acesta,

constatându-se, pe baza probelor administrate, că aceasta este neîntemeiată,

cel în cauză, făcându-se vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost

trimis în judecată și condamnat.

În

raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul de față ca

nefondat și să-l respingă, ca atare, în baza art. 385

15

alin. (1)

pct.1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.

Văzând

și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a

onorariilor de avocați pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de condamnatul revizuient Ș.C. împotriva deciziei penale nr. 500 din 16

decembrie 2003 a Curții de Apel Bacău.

Obligă

recurentul condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli

judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 27 februarie 2004.