ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4525/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 195 din 25 februarie 2003 a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul D.C.R. în temeiul dispozițiilor art. 403 alin. (3) și art. 394 C. proc. pen. Revizuientul a fost obligat să plătească statului suma de 300.000 lei cheltuieli judiciare din care 150.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: Prin sentința penală nr. 29 din 15 ianuarie 2001 pronunțată în dosarul nr. 3063/2000 de Tribunalul București, secția I penală, revizuientul D.C.R.

a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În considerentele hotărârii se arată, că la data de 30 mai 2000, împreună cu o altă persoană, inculpatul D.C.R. a sustras prin violență bijuteria pe care partea vătămată R.V.C. o purta la gât. Hotărârea judecătorească a rămas definitivă prin respingerea recursului inculpatului de către Curtea Supremă de Justiție, prin decizia penală nr. 311 din 22 ianuarie 2002. În motivarea cererii sale de revizuire, condamnatul D.C.R. a arătat că dorește administrarea de probe noi, de natură să conducă la aflarea adevărului, autor al infracțiunii de tâlhărie.

Revizuientul nu a indicat împrejurările sau probele noi pe care se întemeiază cererea formulată, solicitând o reanalizare a materialului probator administrat în cauză. Instanța de fond a reținut, că motivul invocat nu face parte dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Apelul condamnatului împotriva soluției instanței de fond a fost respinsă de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 275 din 13 mai 2003. Împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat recurs în termen legal, fără a preciza motivele pe care se întemeiază acesta. Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat. Hotărârile judecătorești pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, respectiv dispozițiile Codului de procedură penală în materia revizuirii.

Prin folosirea căii extraordinare de atac a revizuirii este inadmisibil să se obțină o prelungire a probațiunii pentru faptă și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza. Reanalizarea probelor administrate nu atrage incidența niciunuia din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., împrejurare în care singura soluție legală și temeinică era respingerea cererii de revizuire. Pentru aceste motive, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul revizuientului D.C.R. și să dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare, onorariul apărătorului din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiției. Văzând art. 385 15 pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.C.R. împotriva deciziei penale nr. 275/A din 13 mai 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică, azi 15 octombrie 2003.