ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2961/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 1491 din 25 noiembrie 2004, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul N.C., în temeiul dispozițiilor art. 394 și art. 403 alin. (3) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuientul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400.000 lei. S-a constatat că, prin sentința penală nr. 67 din 15 februarie 1999 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 2511 din 2 iunie 2000 a Curții Supreme de Justiție, inculpatul N.C. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a reținut că, la data de 4 aprilie 1998, conducând un autoturism, i-a ajutat pe ceilalți inculpați să sustragă prin violență de la partea vătămată W.Y.Y. o geantă în care se aflau bijuterii din aur și suma de 9.700.000 lei. În motivarea cererii sale de revizuire, condamnatul N.C. a invocat faptul că, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a descoperit identitatea persoanei care, la data de 4.04.1998 i-a sustras autoturismul și l-a folosit la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Această împrejurare a sustragerii autoturismului său, a constituit apărarea pe care și-a formulat-o revizuientul pe tot parcursul procesului penal, fiind, deci, cunoscută de instanța de fond și de instanțele de control judiciar, care au înlăturat-o în raport de celelalte probe existente în cauză.

Instanța de fond a apreciat că precizările legate de numele presupusului adevărat făptuitor nu constituie împrejurări noi în sensul dispozițiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen. Totodată, susținerile revizuientului în sensul că declarațiile inculpaților M.M., B.I. și L.M. sunt mincinoase, nu pot constituit motivul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. b) C. proc. pen., întrucât aceste persoane nu au calitatea cerută de lege de martor, expert sau interpret în cauză. Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 66/ A din 27 ianuarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul revizuientului dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600.000 lei. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs condamnatul N.C., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și revizuirea hotărârii judecătorești prin care s-a stabilit participarea sa la săvârșirea infracțiunii de tâlhăriei deoarece este nevinovat.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. Recursul este nefondat. Motivele de revizuire invocate de condamnatul N.C. nu se încadrează în cele limitativ și expres prevăzute de dispozițiile art. 394 C. proc. pen. Pretinsul furt al autoturismului revizuientului nu constituie un fapt sau o împrejurare care să nu fi fost cunoscută de instanță la soluționarea cauzei. Această susținere a constituit apărarea constantă a inculpatului, dar instanța de judecată a înlăturat-o ca nesinceră și nereală, reținând că N.C. a reclamat furtul propriului autoturism după ce a realizat că martorii oculari au înregistrat numărul de înmatriculare al mașinii și că, astfel, se ajungea la descoperirea persoanei sale în calitate de participant la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Modul în care au declarat ceilalți inculpați nu poate constitui obiect al revizuirii, iar instanța de judecată s-a pronunțat având la dispoziție dosarul de fond reconstituit. Pentru aceste considerente și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să respingă recursul revizuientului N.C. ca nefondat. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.C. împotriva deciziei penale nr. 66/ A din 27 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2005.