ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2109/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 1093 din 2 decembrie 2003, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 156/1997 pronunțată de aceeași instanță prin care C.C. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și tâlhărie, fapte prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. și art. 211 alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a motivat că cererea de revizuire a sentinței prin care se urmărește redozarea pedepsei pe motiv că fapta a fost săvârșită în stare de provocare circumstanța atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu se încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc.

pen., care prevăd limitativ cauzele pentru care o hotărâre penală definitivă poate fi revizuită. Apelul declarat de condamnatul revizuent a fost respins prin decizia nr. 32/ A din 21 ianuarie 2003, pronunțată de secția a II-a penală de la Curtea de Apel București. Nemulțumit de această hotărâre, în termenul legal, prin cererea trimisă din penitenciar, condamnatul a declarat recurs și a cerut reducerea pedepsei. Recursul este nefondat. Potrivit art. 394 lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei în alte situații expres și limitativ enumerate la lit. b) și e) din același articol. Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Săvârșirea infracțiunii în condițiile scuzei provocării, circumstanța atenuantă legală nu se încadrează în dispozițiile sus-citate, ea trebuind să fie invocată pe cale de apărare în proces, dovedită și obligatorie pentru instanțele care au judecat în fond, apel și recurs atunci când se constată existența ei. Pe calea revizuirii, cale extraordinară de atac, nu se poate reduce pedeapsa definitiv aplicată, revizuirea fiind mijlocul procesual prin care pot fi atacate hotărârile judecătorești definitive care conțin grave erori judiciare așa cum a reținut și instanța de apel. Așa fiind, constatând că hotărârile supuse recursului sunt legale și temeinice urmează ca în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul să fie respins ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 32 din 21 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția II penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 aprilie 2004.