ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2109/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a

penală, prin sentința penală nr. 1093 din 2 decembrie 2003, a respins, ca

nefondată, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 156/1997 pronunțată de

aceeași instanță prin care C.C. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 20

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și

tâlhărie, fapte prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. și art. 211 alin. ultim

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a motivat că cererea de revizuire a sentinței prin care se urmărește

redozarea pedepsei pe motiv că fapta a fost săvârșită în stare de provocare

circumstanța atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu se

încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc. pen., care prevăd limitativ

cauzele pentru care o hotărâre penală definitivă poate fi revizuită.

Apelul declarat de condamnatul

revizuent a fost respins prin decizia nr. 32/ A din 21 ianuarie 2003,

pronunțată de secția a II-a penală de la Curtea de Apel București.

Nemulțumit de această hotărâre, în

termenul legal, prin cererea trimisă din penitenciar, condamnatul a declarat

recurs și a cerut reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 394 lit. a) C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce

nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei în alte situații expres

și limitativ enumerate la lit. b) și e) din același articol.

Cazul de la lit. a) constituie motiv

de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi

netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de

condamnare.

Săvârșirea infracțiunii în

condițiile scuzei provocării, circumstanța atenuantă legală nu se încadrează în

dispozițiile sus-citate, ea trebuind să fie invocată pe cale de apărare în

proces, dovedită și obligatorie pentru instanțele care au judecat în fond, apel

și recurs atunci când se constată existența ei.

Pe calea revizuirii, cale

extraordinară de atac, nu se poate reduce pedeapsa definitiv aplicată, revizuirea

fiind mijlocul procesual prin care pot fi atacate hotărârile judecătorești

definitive care conțin grave erori judiciare așa cum a reținut și instanța de

apel.

Așa fiind, constatând că hotărârile

supuse recursului sunt legale și temeinice urmează ca în conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să

fie respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 32 din 21 ianuarie

2004 a Curții de Apel București, secția II penală.

Obligă recurentul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 aprilie 2004.