ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 06 mai 2009, petiționarul

G.F.

a depus o plângere

împotriva

rezoluției nr. 582/347/Vlll/1/2009 din 9 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică, fiind nemulțumit de faptul că nu i s-a dat curs plângerii

penale pe care a formulat-o împotriva magistratului L.B.

La solicitarea instanței s-a atașat

dosarul nr. 582/347/Vlll/1/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

Înalta Curte apreciază plângerea ca

inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare:

În conformitate cu prevederile art.

278/1 alin. (1) C. proc. pen. „după respingerea plângerii făcute conform art.

275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței

ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau

de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și

orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere

în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de

rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la instanța căreia i-ar reveni,

potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță”.

Din

conținutul dispozițiilor procedurale evocate mai sus rezultă că legiuitorul

instituie o procedură obligatorie care trebuie parcursă de persoana vătămată.

Pentru a se putea adresa instanței de judecată trebuie ca, în prealabil, să

existe o soluție pronunțată de procuror, respectiv o rezoluție sau ordonanță de

netrimitere în judecată, iar împotriva acestei soluții partea să fi făcut

plângere la procurorul ierarhic superior.

În speță, se constată că nu există o

rezoluție sau ordonanță de netrimitere în judecată, prin rezoluția din 9

aprilie 2009 emisă în dosarul sus-menționat dispunându-se respingerea plângerii

formulate de petiționar împotriva modului de soluționare a lucrării penale nr.

20998/6265/VIII/1/2008, lucrare prin care s-a respins plângerea aceluiași

petiționar împotriva magistratului L.B., constatându-se neîndeplinirea

condițiilor de formă prevăzute de art. 222 C. proc. pen.

Prin Decizia nr. LVII din 24

septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite,

(publicată în M.Of. nr. 283/2008), decizie definitivă și obligatorie, s-a

stabilit că „plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor

efectuate de către procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele

decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată,

reglementate de art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen., este inadmisibilă.”

S-a reținut, în motivarea acestei

decizii, că reglementările art. 278/1 C. proc. pen., prin conținutul lor

neechivoc, asigură exercitarea efectivă de către toate persoanele interesate a

dreptului lor de acces la justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 8 din

Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu dreptul oricărei persoane la un

proces echitabil în sensul prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu accesul liber la

justiție, garantat prin art. 21 din Constituție.

Desigur, temeinicia actelor și

măsurilor luate de procuror, altele decât cele care intră sub incidența art.

278/1 C. proc. pen., este supusă verificărilor procurorului ierarhic superior,

Ministerul Public desfășurându-și activitatea în baza principiului controlului

ierarhic, potrivit art. 62 din Legea nr. 304/2004.

În considerarea celor mai sus

reținute, Înalta Curte apreciază că solicitarea petiționarului nu poate face

obiectul controlului reglementat de dispozițiile art. 278/1 C. proc. pen. Cum prevederile

relative la sesizarea instanței sunt prevăzute sub sancțiunea nulității

absolute conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge

plângerea, ca inadmisibilă.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., petiționarul va fi obligat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca inadmisibilă, plângerea

formulată de petiționarul G.F. împotriva rezoluției nr. 582/347/Vlll/1/2009 din

9 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de Urmărire Penală și Criminalistică

.

Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în

ședință publică, azi 13 noiembrie 2009.