ÎCCJ, Secția penală, decizia din 21.09.2010 — plângere

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea formulată de petiționar la 7 mai 2010 și adresată Secției de urmărire penală și criminalistică de la Ministerul Public, precizând o parte din infracțiunile realizate la adoptarea rezoluției prin excluderea actelor, probatoriilor și nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive. S-a mai susținut că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a încălcat prevederile art. 49 alin. (2) și art. 277 C. proc. pen., solicitând să i se asigure dreptul constituțional prin soluționarea legală prin valorificarea actelor și probatoriilor transmise și atașate plângerii. S-a atașat dosarul parchetului.

Examinând actele și lucrările dosarului, plângerea penală de față din oficiu, Înalta Curte are în vedere cu titlu de premisă că dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., prevăd: „după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror persoana vătămată ... pot face plângere, în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278 la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță". Or, în speța de față petiționarul A.I.

prin neconformare la dispozițiile legale imperative mai sus citate și fără a primi de la procurorul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție comunicarea modului de rezolvare a plângerii penale originare formulată împotriva procurorului J.R. a formulat plângere penală direct instanței de judecată. Așa fiind urmează a se avea în vedere că noua plângere penală nu este îngăduită obiectiv de legea procesual penală a fi adresată direct instanței de judecată, după ce în prealabil a fost adresată Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință se privește, ca inadmisibilă și urmează a fi respinsă, ca atare. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H OTĂRĂȘTE Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A.I. Obligă petentul să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 21 septembrie 2010.