ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

plângerea formulată de petiționar la 7 mai 2010 și adresată Secției de urmărire

penală și criminalistică de la Ministerul Public, precizând o parte din infracțiunile realizate la adoptarea rezoluției prin

excluderea actelor, probatoriilor și nerespectarea hotărârilor judecătorești

definitive.

S-a

mai susținut că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a

încălcat prevederile art. 49 alin. (2) și art. 277 C. proc. pen., solicitând să

i se asigure dreptul constituțional prin soluționarea legală prin valorificarea

actelor și probatoriilor transmise și atașate plângerii.

S-a

atașat dosarul parchetului.

Examinând

actele și lucrările dosarului, plângerea penală de față din oficiu, Înalta Curte

are în vedere cu titlu de premisă că dispozițiile art. 278

1

alin.

(1) C. proc. pen., prevăd: „după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori,

după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de

încetare a urmăririi penale, date de procuror persoana vătămată ... pot face

plângere, în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a

modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278 la judecătorul de la

instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în

primă instanță".

Or,

în speța de față petiționarul A.I. prin neconformare la dispozițiile legale

imperative mai sus citate și fără a primi de la procurorul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție comunicarea modului de rezolvare a

plângerii penale originare formulată împotriva procurorului J.R. a formulat

plângere penală direct instanței de judecată.

Așa

fiind urmează a se avea în vedere că noua plângere penală nu este îngăduită

obiectiv de legea procesual penală a fi adresată direct instanței de judecată,

după ce în prealabil a fost adresată Procurorului General al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință se privește, ca

inadmisibilă și urmează a fi respinsă, ca atare.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H

O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A.I.

Obligă petentul să

plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 septembrie 2010.