ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data

de 26 februarie 2010, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost

înregistrată sub nr. 1725/1/2010 plângerea formulată de petiționara S.T.F.

În

cuprinsul acestei plângeri petiționara a arătat că s-a adresat Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, exprimându-și indignarea față de

împrejurarea că este folosită parafa cu denumirea instituției în varianta

veche, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Casație și Justiție.

Totodată,

petiționara și-a manifestat indignarea față de împrejurarea că au fost

încălcate dispozițiile Legii nr. 544/2001, prin neprecizarea adresei acestei

instituții.

Examinând

actele și lucrările din dosar, Înalta Curte constată că plângerea formulată de

petiționară este inadmisibilă.

Potrivit

art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute

conform art. 275-278 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a soluției de clasare,

scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror,

persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 de zile de la data

comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit dispozițiilor art.

277 și 278, la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă

instanță.

Din

analiza acestor dispoziții legale rezultă, așadar, că prin dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. legiuitorul a reglementat expres și limitativ actele procurorului

ce pot fi atacate cu plângere în fața instanței.

În

speță, Înalta Curte constată că petiționara S.T.F. invocă aspecte care exced

procedurii speciale reglementate prin dispozițiile art. 278

1

C.

proc. pen., având în vedere că obiectul plângerii nu vizează o soluție de

netrimitere în judecată dintre cele limitativ prevăzute de acest text de lege,

astfel că plângerea cu care instanța a fost investită apare ca fiind

inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

Pe

de altă parte, se reține că aceeași soluție se impune și în condițiile în care

plângerea este examinată din perspectiva dispozițiilor art. 222 C. proc. pen.,

la alin. (1) al acestui articol arătându-se că plângerea este încunoștiințarea

făcută de o persoană fizică sau juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a

cauzat prin infracțiune.

În

acest sens, se constată că nemulțumirile exprimate de petiționară în cuprinsul

cererii formulate sunt aspecte care nu satisfac cerințele legale, astfel că și

din această perspectivă se apreciază că plângerea este inadmisibilă.

Toate

aceste considerente justifică în cauză aplicarea unei soluții întemeiate pe

dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționara va fi obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H

O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca inadmisibilă, plângerea

formulată de petiționara S.T.F.

Obligă petiționara la 50 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 iunie 2010.