ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față; Examinând lucrările dosarului, constată următoarele: La data de 06 august 2010 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală plângerea formulată de petiționara D.C.D., plângere înaintată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, ca fiind formulată împotriva rezoluției nr. 958/P/2009 din 02 noiembrie 2009. Fiind prezentă în instanță la data de 22 octombrie 2010, petiționara a făcut precizarea că nu formulează plângere nici împotriva rezoluției nr. 958/P/2009 din 02 noiembrie 2009 și nici împotriva rezoluției nr. 118/P/2010 din 9 februarie 2010 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci doar împotriva actelor de urmărire penală, solicitând trimiterea cauzei la parchet.

Analizând înscrisurile existente la dosar și având în vedere și poziția adoptată de petiționară, Înalta Curte reține că plângerea formulată de petiționară este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcută conform art. 275-278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror, persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare la judecătorul căruia iar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Ca atare, potrivit acestor dispoziții legale, pot fi atacate în instanță numai soluțiile de neurmărire penală, nu și celelalte acte ale procurorului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii prin decizia nr. 54 din 24 septembrie 2007 potrivit căreia plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., este inadmisibilă. Dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. limitează controlul judecătoresc numai asupra soluțiilor de netrimitere în judecată fără ca în acest mod să fie afectat dreptul privind accesul liber la justiție garantat de art. 21 din Constituție.

Cât timp soluția atacată de petiționară nu privește netrimiterea în judecată a unei persoane, Înalta Curte apreciază că plângerea adresată Înaltei Curți este inadmisibilă, motiv pentru care urmează ca, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., să o respingă ca atare. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționara D.C.D. Obligă petiționara la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2010.