ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale

de față;

Examinând lucrările

dosarului, constată următoarele:

La data de 06 august 2010 s-a înregistrat pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală plângerea formulată

de petiționara D.C.D., plângere înaintată de către Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, ca

fiind formulată împotriva rezoluției nr. 958/P/2009 din 02 noiembrie 2009.

Fiind prezentă în

instanță la data de 22 octombrie 2010, petiționara a făcut precizarea că nu

formulează plângere nici împotriva rezoluției nr. 958/P/2009 din 02 noiembrie

2009 și nici împotriva rezoluției nr. 118/P/2010 din 9 februarie 2010 ale

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci doar împotriva

actelor de urmărire penală, solicitând trimiterea cauzei la parchet.

Analizând

înscrisurile existente la dosar și având în vedere și poziția adoptată de

petiționară, Înalta Curte reține că plângerea formulată de petiționară este

inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., după respingerea

plângerii făcută conform art. 275-278, împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de

scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de

procuror, persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 de zile de la

data comunicării de către procuror a modului de rezolvare la judecătorul căruia

iar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Ca atare, potrivit

acestor dispoziții legale, pot fi atacate în instanță numai soluțiile de

neurmărire penală, nu și celelalte acte ale procurorului.

În acest sens, s-a

pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii

prin decizia nr. 54 din 24 septembrie 2007 potrivit căreia plângerea îndreptată

împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza

dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele

procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., este inadmisibilă.

Dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. limitează controlul judecătoresc numai asupra

soluțiilor de netrimitere în judecată fără ca în acest mod să fie afectat dreptul

privind accesul liber la justiție garantat de art. 21 din Constituție.

Cât timp soluția

atacată de petiționară nu privește netrimiterea în judecată a unei persoane,

Înalta Curte apreciază că plângerea adresată Înaltei Curți este inadmisibilă,

motiv pentru care urmează ca, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., să o respingă ca atare.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

inadmisibilă, plângerea formulată de petiționara D.C.D.

Obligă petiționara la

plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22

octombrie 2010.