ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1351/2010

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Iași, secția comercială, prin sentința nr. 590/E din 21 martie 2007 a admis acțiunea reclamantei SC A.I. SRL Iași și a obligat pârâta SC M.C.M. SA Iași la plata sumei de 115.557,45 Euro sau contravaloarea în lei la data plății, cu 54.625,19 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în principal că din înscrisurile depuse și concluziile raportului de expertiză contabilă, rezultă că reclamanta a achitat pârâtei în avans suma de 123.747,66 Euro, sumă pentru care pârâta nu a făcut dovada livrării bunurilor, nefiind întocmite facturi de livrare.

S-a mai stabilit că valoarea comisionului la facturile emise de reclamantă este de 41.417,85 Euro, conform contractului părților, că pârâta nu a făcut dovada livrării mărfurilor achitate în avans și a refuzat să pună la dispoziția expertului actele sale contabile. Prin decizia nr. 4 din 4 februarie 2008 Curtea de Apel Iași, secția comercială, a respins ca nefondat apelul pârâtei declarat împotriva sentinței nr. 590/E din 21 martie 2007. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 735 din 5 martie 2009 a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei nr. 4 din 4 februarie 2008 a Curții de Apel Iași, secția comercială. Împotriva menționatei decizii, SC M.C.M.

SA Iași a formulat contestație în anulare, în temeiul art. 317 - art. 321 C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei din recurs și stabilirea unui termen pentru rejudecarea recursului. În motivarea contestației în anulare, contestatoarea SC M.C.M. SA Iași a susținut că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivelor de casare prevăzute la pct. 4 și 5 din recurs, privind obligația reclamantei de a face dovada bazei legale sau contractuale a transferării sumei de 91.000 Euro avans, din contul său în contul SC M.C.M. SA Iași, și nici asupra cuantumului, modalității de calcul și legalității solicitării comisionului, că perceperea comisionului trebuie să se realizeze în urma livrării efective a mărfii, lucru ce nu s-a efectuat în cauză.

Contestația în anulare este nefondată. Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. Prin urmare sunt greșeli materiale în sensul art. 318 C. proc. civ., greșeli de fapt, involuntare și nu greșeli de judecată cum ar fi cele de apreciere a probelor, ori de interpretare a dispozițiilor legale, pentru a nu crea părților posibilitatea rejudecării căii de atac, transformând contestația în anulare într-o cale ordinară de atac, evitându-se situația de a se formula recurs la recurs.

Analizând critica prin care contestatoarea a susținut că instanța de recurs nu s-a pronunțat pe motivele de recurs întemeiate pe art. 304 pct. 4 și 5 C. proc. civ., ignorând toate susținerile sale din dezvoltarea motivelor de recurs, Înalta Curte constată că în conformitate cu dispozițiile citate, petenta a solicitat în realitate o reexaminare a fondului, o reapreciere a probelor, aspecte ce nu pot fi corectate pe această cale, contestația în anulare fiind o cale de retractare și nu de reformare a soluției atacate. Împrejurarea că, contestatoarea nu este mulțumită de dezlegarea dată de instanța de recurs criticilor sale nu se încadrează în dispozițiile art. 318 C. proc. civ., temei invocat și susținut de contestatoare în cererea sa.

Cum în speță nu s-a dovedit că decizia din recurs este rezultatul unei greșeli materiale în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., Curtea urmează să respingă ca nefondată contestația în anulare formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC M.C.M. SA Iași împotriva deciziei nr. 735 din 5 martie 2009 a Înaltei Curți de Casați și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 22 aprilie 2010.