ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1351/2010

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Iași, secția comercială,

prin sentința nr. 590/E din 21 martie 2007 a admis acțiunea reclamantei SC A.I. SRL Iași și a obligat pârâta SC M.C.M. SA Iași la plata sumei de 115.557,45

Euro sau contravaloarea în lei la data plății, cu 54.625,19 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut în principal că din înscrisurile depuse și

concluziile raportului de expertiză contabilă, rezultă că reclamanta a achitat

pârâtei în avans suma de 123.747,66 Euro, sumă pentru care pârâta nu a făcut

dovada livrării bunurilor, nefiind întocmite facturi de livrare.

S-a mai stabilit că valoarea

comisionului la facturile emise de reclamantă este de 41.417,85 Euro, conform

contractului părților, că pârâta nu a făcut dovada livrării mărfurilor achitate

în avans și a refuzat să pună la dispoziția expertului actele sale contabile.

Prin decizia nr. 4 din 4 februarie

2008 Curtea de Apel Iași, secția comercială, a respins ca nefondat apelul

pârâtei declarat împotriva sentinței nr. 590/E din 21 martie 2007.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția comercială, prin decizia nr. 735 din 5 martie 2009 a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei nr. 4 din 4 februarie 2008 a Curții de Apel Iași, secția comercială.

Împotriva menționatei decizii, SC M.C.M.

SA Iași a formulat contestație în anulare, în temeiul art. 317 - art. 321 C.

proc. civ., solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei din recurs și

stabilirea unui termen pentru rejudecarea recursului.

În motivarea contestației în

anulare, contestatoarea SC M.C.M. SA Iași a susținut că instanța de recurs nu

s-a pronunțat asupra motivelor de casare prevăzute la pct. 4 și 5 din recurs,

privind obligația reclamantei de a face dovada bazei legale sau contractuale a

transferării sumei de 91.000 Euro avans, din contul său în contul SC M.C.M. SA

Iași, și nici asupra cuantumului, modalității de calcul și legalității

solicitării comisionului, că perceperea comisionului trebuie să se realizeze în

urma livrării efective a mărfii, lucru ce nu s-a efectuat în cauză.

Contestația în anulare este nefondată.

Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc.

civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea

dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând

recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze

vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Prin urmare sunt greșeli materiale

în sensul art. 318 C. proc. civ., greșeli de fapt, involuntare și nu greșeli de

judecată cum ar fi cele de apreciere a probelor, ori de interpretare a

dispozițiilor legale, pentru a nu crea părților posibilitatea rejudecării căii

de atac, transformând contestația în anulare într-o cale ordinară de atac,

evitându-se situația de a se formula recurs la recurs.

Analizând critica prin care

contestatoarea a susținut că instanța de recurs nu s-a pronunțat pe motivele de

recurs întemeiate pe art. 304 pct. 4 și 5 C. proc. civ., ignorând toate

susținerile sale din dezvoltarea motivelor de recurs, Înalta Curte constată că

în conformitate cu dispozițiile citate, petenta a solicitat în realitate o

reexaminare a fondului, o reapreciere a probelor, aspecte ce nu pot fi

corectate pe această cale, contestația în anulare fiind o cale de retractare și

nu de reformare a soluției atacate.

Împrejurarea că, contestatoarea nu

este mulțumită de dezlegarea dată de instanța de recurs criticilor sale nu se

încadrează în dispozițiile art. 318 C. proc. civ., temei invocat și susținut de

contestatoare în cererea sa.

Cum în speță nu s-a dovedit că

decizia din recurs este rezultatul unei greșeli materiale în sensul

dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., Curtea urmează să respingă ca nefondată

contestația în anulare formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată

de contestatoarea SC M.C.M. SA Iași împotriva deciziei nr. 735 din 5 martie 2009 a Înaltei Curți de Casați și Justiție, secția comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 22

aprilie 2010.