ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 735/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Iași, secția comercială, prin sentința nr.

590/E din 21 martie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A.I. SRL

împotriva pârâtei SC M.M. SA, ambele cu sediul social în Iași, județul Iași, în

sensul că a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 115.557,45 euro

sau contravaloarea în lei la data efectuării plății.

A mai fost obligată pârâta

către reclamantă și la plata sumei de 54.625,19 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut, în principal că din înscrisurile depuse

și concluziile raportului de expertiză contabilă, reclamanta a achitat pârâtei

în avans, suma totală de 123.747,66 euro, sumă pentru care pârâta nu a făcut

dovada livrării bunurilor, nefiind întocmite facturi de livrare.

S-a mai stabilit că valoarea

comisionului la facturile emise de reclamantă este de 41.417,85 euro, astfel

cum s-a prevăzut în contractul încheiat de părți.

Pârâta nu a făcut dovada

livrării mărfurilor achitate în avans, chiar a refuzat să pună la dispoziția

expertului actele contabile din care ar fi rezultat îndeplinirea obligațiilor

sale și nici nu a răspuns la interogatoriu, ceea ce poate fi considerat o

recunoaștere a pretențiilor reclamantei.

Curtea de Apel Iași, secția comercială,

prin decizia nr. 4 din 4 februarie 2008 a respins apelul declarat de apelanta SC

M.M. SA împotriva sentinței civile nr. 590/E din 21 martie 2007 pronunțată de

Tribunalul Iași, secția comercială, fiind preluate în esență argumentele primei

instanțe.

Împotriva deciziei nr. 4 din

4 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, a

promovat recurs pârâta SC M.M. SA care a criticat pentru nelegalitate și

netemeinicie această hotărâre, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.

proc. civ. admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu consecința respingerii

acțiunii reclamantei.

În dezvoltarea motivelor de

recurs s-a evocat împrejurarea că instanța și-a depășit limitele investirii

atunci când a reținut că, respectiv contractul de comision din 2003 ar fi o

prelungire a primului contract din 2002, în condițiile în care acest contract

nu făcea obiectul acțiunii.

De asemenea, instanța de

apel a făcut referire numai la expertiza contabilă realizată la fond,

ignorând-o pe cea din apel, asupra căreia a dat o motivare ambiguă, acțiunea

formulată s-a făcut cu încălcarea art. 7201 C. proc. civ. și nu există motivări

vizând plata sumei de 91.000 euro precum și a comisionului aferent de 24.557

euro.

În final, instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra excepției prescripției dreptului la acțiune a

reclamantei.

Intimata - reclamantă a

depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse

prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a

respinge ca nefondat recursul pârâtei, pentru următoarele considerente.

Așa cum apare din

verificarea cererii de chemare în judecată, reclamanta SC A.I. SRL a cerut

obligarea pârâtei la plata sumei de 115.557,45 euro, compusă din 91.000 euro

reprezentând avans pentru care nu s-a livrat marfa corespunzătoare și 24.007

euro reprezentând comisionul de 5% cuvenit tranzacției.

Reclamanta a respectat

dispozițiile legale imperative care se regăsesc în art. 7201 C. proc. civ.,

prin aceea că a încercat soluționarea litigiului prin conciliere directă cu

cealaltă parte. Relevanță în acest sens o au notificările pe care reclamanta le-a

transmis la 21 mai 2003 și 23 iunie 2003, din al căror conținut apare fără

echivoc că pârâtei i-au fost comunicate în scris pretențiile și temeiul lor

legal, precum și actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Mai mult, în

partea finală a notificării din 2003 transmisă prin BEJ B.G., a fost făcută

mențiunea că aceasta reprezintă procedura de conciliere, premergătoare cererii

de chemare în judecată, având ca scop recuperarea pagubelor.

Printr-o integrală și

completă apreciere a probelor, instanța de apel a stabilit adevăratele

raporturi juridice dintre părți, cu reala întindere a drepturilor și

obligațiilor asumate reciproc, în deplină concordanță cu toate clauzele

contractuale stipulate de părți prin contractul de comision din 20 februarie

2002, care a fost prelungit prin contractul de comision din 21 ianuarie 2003.

Atât în baza rolului activ,

consacrat de art. 129 C. proc. civ., dar și la cererea părților, cu respectarea

în egală măsură a dreptului la apărare și a principiului contradictorialității,

a fost administrată în faza procesuală a fondului și a apelului, proba cu

expertiză contabilă.

Amplu documentat și bine

argumentat, instanța de apel a apreciat că raportul de expertiză contabilă

întocmit de expertul contabil A.G. corespunde exigențelor și rațiunilor pentru

care a fost încuviințat, iar răspunsurile sale la obiectivele fixate având la

bază verificarea întregii documentații în materie.

Deși prin încheierea din 3

septembrie 2007, în apel, a fost admisă cererea pârâtei SC M.M. SA de efectuare

a unei expertize contabile, de expert D.F., totuși, nu au fost reținute

concluziile sale, fiind oferite răspunsuri care aveau la bază interpretarea

situației de fapt, împrejurare care excede atribuțiile expertului.

Nici critica vizând

prescripția dreptului la acțiune a reclamantei, nu este justificată, recurenta

susținând că instanța nu s-a pronunțat asupra ei.

Apare cât se poate de

evident că asupra acestui aspect a fost acordată o atenție sporită,

motivându-se de instanță că față de data introducerii acțiunii, 9 noiembrie

2005, excepția invocată este neîntemeiată.

Pentru aceste considerente,

urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC M.M. SA împotriva

deciziei nr. 4 din 4 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială,

nefiind îndeplinită nicio cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC M.M. SA Iași împotriva deciziei nr. 4 din 4 februarie 2008 a

Curții de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 5 martie 2009.