ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 735/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Iași, secția comercială, prin sentința nr. 590/E din 21 martie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A.I. SRL împotriva pârâtei SC M.M. SA, ambele cu sediul social în Iași, județul Iași, în sensul că a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 115.557,45 euro sau contravaloarea în lei la data efectuării plății. A mai fost obligată pârâta către reclamantă și la plata sumei de 54.625,19 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în principal că din înscrisurile depuse și concluziile raportului de expertiză contabilă, reclamanta a achitat pârâtei în avans, suma totală de 123.747,66 euro, sumă pentru care pârâta nu a făcut dovada livrării bunurilor, nefiind întocmite facturi de livrare.

S-a mai stabilit că valoarea comisionului la facturile emise de reclamantă este de 41.417,85 euro, astfel cum s-a prevăzut în contractul încheiat de părți. Pârâta nu a făcut dovada livrării mărfurilor achitate în avans, chiar a refuzat să pună la dispoziția expertului actele contabile din care ar fi rezultat îndeplinirea obligațiilor sale și nici nu a răspuns la interogatoriu, ceea ce poate fi considerat o recunoaștere a pretențiilor reclamantei. Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin decizia nr. 4 din 4 februarie 2008 a respins apelul declarat de apelanta SC M.M. SA împotriva sentinței civile nr. 590/E din 21 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași, secția comercială, fiind preluate în esență argumentele primei instanțe.

Împotriva deciziei nr. 4 din 4 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, a promovat recurs pârâta SC M.M. SA care a criticat pentru nelegalitate și netemeinicie această hotărâre, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu consecința respingerii acțiunii reclamantei. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că instanța și-a depășit limitele investirii atunci când a reținut că, respectiv contractul de comision din 2003 ar fi o prelungire a primului contract din 2002, în condițiile în care acest contract nu făcea obiectul acțiunii. De asemenea, instanța de apel a făcut referire numai la expertiza contabilă realizată la fond, ignorând-o pe cea din apel, asupra căreia a dat o motivare ambiguă, acțiunea formulată s-a făcut cu încălcarea art. 7201 C. proc.

civ. și nu există motivări vizând plata sumei de 91.000 euro precum și a comisionului aferent de 24.557 euro. În final, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției prescripției dreptului la acțiune a reclamantei. Intimata - reclamantă a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtei, pentru următoarele considerente. Așa cum apare din verificarea cererii de chemare în judecată, reclamanta SC A.I. SRL a cerut obligarea pârâtei la plata sumei de 115.557,45 euro, compusă din 91.000 euro reprezentând avans pentru care nu s-a livrat marfa corespunzătoare și 24.007 euro reprezentând comisionul de 5% cuvenit tranzacției.

Reclamanta a respectat dispozițiile legale imperative care se regăsesc în art. 7201 C. proc. civ., prin aceea că a încercat soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. Relevanță în acest sens o au notificările pe care reclamanta le-a transmis la 21 mai 2003 și 23 iunie 2003, din al căror conținut apare fără echivoc că pârâtei i-au fost comunicate în scris pretențiile și temeiul lor legal, precum și actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Mai mult, în partea finală a notificării din 2003 transmisă prin BEJ B.G., a fost făcută mențiunea că aceasta reprezintă procedura de conciliere, premergătoare cererii de chemare în judecată, având ca scop recuperarea pagubelor.

Printr-o integrală și completă apreciere a probelor, instanța de apel a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu reala întindere a drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, în deplină concordanță cu toate clauzele contractuale stipulate de părți prin contractul de comision din 20 februarie 2002, care a fost prelungit prin contractul de comision din 21 ianuarie 2003. Atât în baza rolului activ, consacrat de art. 129 C. proc. civ., dar și la cererea părților, cu respectarea în egală măsură a dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, a fost administrată în faza procesuală a fondului și a apelului, proba cu expertiză contabilă. Amplu documentat și bine argumentat, instanța de apel a apreciat că raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil A.G.

corespunde exigențelor și rațiunilor pentru care a fost încuviințat, iar răspunsurile sale la obiectivele fixate având la bază verificarea întregii documentații în materie. Deși prin încheierea din 3 septembrie 2007, în apel, a fost admisă cererea pârâtei SC M.M. SA de efectuare a unei expertize contabile, de expert D.F., totuși, nu au fost reținute concluziile sale, fiind oferite răspunsuri care aveau la bază interpretarea situației de fapt, împrejurare care excede atribuțiile expertului. Nici critica vizând prescripția dreptului la acțiune a reclamantei, nu este justificată, recurenta susținând că instanța nu s-a pronunțat asupra ei. Apare cât se poate de evident că asupra acestui aspect a fost acordată o atenție sporită, motivându-se de instanță că față de data introducerii acțiunii, 9 noiembrie 2005, excepția invocată este neîntemeiată.

Pentru aceste considerente, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC M.M. SA împotriva deciziei nr. 4 din 4 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, nefiind îndeplinită nicio cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC M.M. SA Iași împotriva deciziei nr. 4 din 4 februarie 2008 a Curții de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 5 martie 2009.