ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3512/2008

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 18 august 2006, reclamantul Ș.G. a chemat în judecată pe pârâtele SC S.U. SRL Berca și S.V. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la desființarea strașinei imobilului aflat pe terenul reclamantului, obligarea la luarea măsurilor pentru a împiedica scurgerea apelor pluviale de pe acoperișul imobilului pe terenul reclamantului, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii. Pârâții au formulat o cerere reconvențională prin care au solicitat constituirea unei servituți de trecere pe drumul de acces folosit împreună cu reclamantul, încă de la edificarea construcției.

Totodată reclamantul a chemat în garanție pe D.V.G., pentru ca aceasta să-i protejeze dreptul transmis asupra terenului în suprafață de 39,40 mp. Prin sentința nr. 1627 din 19 iunie 2007 Tribunalul Buzău a respins acțiunea reclamantului și cererea reconvențională a pârâtei, precum și cererea de chemare în garanție, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată către pârâte. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 207 din 12 octombrie 2007, a respins apelurile reclamantului și chematei în garanție, obligând în solidar apelanții la 1.000 lei cheltuieli de judecată. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 1355 din 4 aprilie 2008, a respins recursul reclamantului, cu obligarea sa la 1000 lei cheltuieli de judecată, reținând că nu au fost indicate motive de nelegalitate.

Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, reclamantul a formulat o contestație în anulare, potrivit art. 318 C. proc. civ., întrucât soluția pronunțată este rezultatul unor grave erori materiale, în contradicție cu propria motivare și cu doctrina juridică, ceea ce i-a creat o mare nedreptate, pentru care se va adresa instanțelor europene. În legătură cu contestația în anulare de față se rețin următoarele: Potrivit prevederilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, prin care se urmărește anularea unei hotărâri definitive dacă la pronunțarea ei nu s-au observat neregularitățile actelor de procedură ori dacă soluția este rezultatul unei erori materiale evidențiate (art. 317 și art. 318 C. proc. civ.). Prevederea cuprinsă în art. 318 C. proc. civ., potrivit căreia o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale, se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cu respingerea greșită a unui recurs tardiv, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Prin urmare, greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale. În cazul în care contestația în anulare privește și omisiunea examinării unui motiv de casare, aceasta nu înseamnă că pot fi repuse în discuție pe această cale motive de casare care au format obiect de preocupare pentru instanța de recurs, chiar dacă soluția pronunțată ar fi rezultatul unei greșite aprecieri a probelor sau a aplicării legii. Astfel, contestația în anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar și greșite, date în recurs, întrucât instanța este ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege și nu poate să examineze justețea soluției pronunțate.

Examinând hotărârea atacată în raport de dispozițiile legale imperative menționate mai sus, se constată că reclamantul invocă prin contestația în anulare de față erori de judecată și nu erori materiale în sensul celor de mai sus. În această situație, chiar dacă petiționarul reclamant consideră că prin soluția la care s-a oprit instanța de recurs ar cuprinde greșeli de judecată pe fond, acestea nu pot fi corectate pe această cale procesuală, a contestației în anulare, care este o cale de retractare și nu de reformare soluției atacate. În consecință, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare formulată de reclamant urmând a fi respinsă ca nefondată.

Având în vedere această soluție potrivit art. 274 C. proc. civ. contestatorul va fi obligat la cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de Ș.G. împotriva deciziei nr. 1355/4 aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București, secția comercială. Obligă pe contestator la 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs către SC S.U. SRL Berca. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 25 noiembrie 2008.