ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9424/2009

Deliberând asupra cererii de revizuire de față:

Din examinarea actelor dosarului, constată

următoarele:

Prin decizia civilă nr. 509 din 02

septembrie 2008, CURTEA DE APEL IAȘI, secția litigii de muncă și asigurări

sociale, a admis recursul formulat de CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII VASLUI împotriva

sentinței civile nr. 596 din 22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui,

sentință pe care a modificat-o în parte, în sensul că, a respins acțiunea

promovată de reclamantul D.G.G., a menținut restul dispozițiilor sentinței

recurate care nu sunt contrare deciziei pronunțate.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente de fapt și de

drept:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Vaslui, sub nr. 787/89/2008 din data de 27 martie 2008, reclamatul D.G.G.

a chemat în judecată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII VASLUI solicitând instanței ca, in

baza probelor ce se vor administra în cauză, să pronunțe o hotărâre prin care

pârâta să fie obligată la plata drepturilor legale de rentă începând cu luna

martie 2004, conform O.U.G. nr. 12/2004 și a Legii nr. 210/2004.

Analizând actele și lucrările

dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor

formulate de recurentă în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Curtea a constat următoarele:

O.U.G. nr. 12/2004, aprobată prin

Legea nr. 210/2004, a completat Legea nr. 44/1994, republicată, cu art. 14/1,

potrivit căruia: „începând cu luna martie 2004, renta lunară prevăzută de art.

13 și art. 14 se calculează, după caz, în funcție de nivelul soldei de grad și

al soldei de funcție la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului

Apărării Naționale”.

Necesitatea acestei inițiative

legislative a fost justificată de faptul că, la data de 1 martie 2004, a fost

majorat coeficientul de ierarhizare pentru personalul activ și, implicit,

nivelul soldei de grad și al soldei de funcție la minim a sublocotenentului din

acest sistem, în celelalte sisteme militare cuantumurile acestora rămânând

neschimbate. Această situație ar fi condus la plata de rente în cuantumuri

diferite pentru persoane decorate cu aceeași medalie.

În consecință, art. 14/1 din Legea

nr. 44/1994 a precizat doar că se are în vedere, la calcularea rentei, nivelul

soldei de grad și al soldei de funcție la minim al unui sublocotenent din

Ministerul Apărării Naționale, fără a modifica modul de calcul a rentei, care

variază în funcție de felul decorației sau medaliei, atât ca procent, respectiv

100%, 75% sau 25%, cât și ca bază de aplicare a procentului, acesta putând fi,

potrivit art. 13 și art. 14 din Legea nr. 44/1994, solda de grad și solda de

funcție la minim sau numai solda de grad a unui sublocotenent.

Abia prin Legea nr. 303/2007, art.

14 din Legea nr. 44/1994 a fost modificat, în sensul că veteranii de război

care nu sunt decorați cu ordine, medalii sau cruci de război prevăzute la art.

13 alin. (1) lit. a) și b), dar cărora le-a fost conferită Medalia „Crucea

comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941-1945”, beneficiază de o

rentă lunară echivalentă cu 50% din solda de grad a unui sublocotenent”.

Așadar, prin introducerea, în anul

2004, a art. 14/1 în Legea nr. 44/1994, intenția legiuitorului nu a fost aceea

de a acorda persoanelor prevăzute în art. 14 din lege, așa cum a stabilit

instanța de fond, o rentă lunară echivalentă cu solda de grad și solda de

funcție la minim a unui sublocotenent, de care au beneficiat și beneficiază

doar veteranii de război decorați cu „Ordinul Mihai Viteazul”, potrivit art. 13

lit. a) din Legea nr. 44/1994.

Împotriva deciziei civile susmenționate,

a formulat cerere de revizuire la data de 21 mai 2009 revizuentul D.G. prin

care a susținut următoarele:

O.U.G. nr. 12/2004 și Legea nr. 210/2004,

prin articol unic introduce în Legea nr. 44/1994, art. 14/1, recalcularea

rentei - după caz - adică după decorația prevăzută la art. 13 și art. 14 la

solda de grad și de funcție la minim a unui sublocotenent din Ministerul

Apărării Naționale .

Legea folosește expresia „veteran de

război”, fără să facă nici o distincție după numele, arma sau atribuțiile

acestora in timpul războiului.

Cererea de revizuire a fost întemeiata

pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Analizând cerere de revizuire

formulată de D.G., în raport de temeiul juridic invocat, respectiv dispozițiile

art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Curtea o va respinge ca tardivă,

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 322

alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o

instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere si pentru ipoteza

„existentei unor hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același

grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate”. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când

hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. În cazul când una dintre

instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va

judeca de această instanță.

Pentru situația

reglementată de textul de lege susmenționat, dispozițiile art. 324 C. proc.

civ. prescriu ca, termenul de revizuire este de o lună și ca, acest termen se

va socoti „... de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au

fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare;

pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei

hotărâri.

In raport de aceste norme

procedurale, Înalta Curte constata ca, pe de o parte, revizuientul nu invoca si

nici nu probează ipoteza unor hotărâri judecătorești potrivnice pentru a fi

admisibila solicitarea de revizuire a deciziei civile nr. 509 din 2 septembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, solicitarea sa explicita

fiind de retractare a hotărârii judecătorești pronunțate in recurs pentru

pretinsa nelegalitate, iar, pe de alta parte, chiar si admițând îndeplinirea

condiției de admisibilitate a normei procedurale, cererea de revizuire nu a

fost formulata cu respectarea termenului prescris de aceasta, conținutul

acesteia fiind redata in paragraful anterior.

Termenul de o luna stipulat de lege

nu a fost respectat, cătă vreme hotărârea atacata a fost pronunțată la data de

02 septembrie 2008, in timp ce solicitarea de revizuire a fost dedusa judecății

la data de 21 mai 2010.

Pentru aceste considerente de fapt

si de drept, în temeiul dispozițiilor art. 324 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge ca tardiva cererea de revizuire formulată de D.G. împotriva

deciziei civile nr. 509 din 2 septembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă cererea de

revizuire formulată de D.G. împotriva deciziei nr. 509 din 2 septembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 noiembrie 2009.