ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1112/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra

revizuirii de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 4815/1 din 3 iunie 2009, R.G. în

contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Vaslui a formulat revizuire

împotriva deciziei nr. 680 din 24 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

Iași prin care s-a admis recursul celei din urmă împotriva sentinței nr. 691

din 19 iunie 2008 a Tribunalului Vaslui, hotărârile fiind potrivnice.

În motivarea cererii revizuentul

învederează că O.U.G. nr. 12/2004 și Legea nr. 210/2004 prin articol unic

introduc în Legea nr. 44/1994, art. 14

1

conform căruia recalcularea rentei,

se face după caz, adică după decorația prevăzută la art. 13 și art. 14, la

solda de grad și de funcție la minimul uneia de sublocotenent din Ministerul

Apărării Naționale.

În drept cererea este întemeiată pe art. 322

pct. 7 C. proc. civ. susținând revizuientul că este vorba de una și aceeași

persoană, de aceeași pricină (rentă cuvenită veteranilor de război) și același

for tutelar ( Casa Județeană de Pensii ).

Examinând cererea de revizuire, Înalta

Curte reține următoarele:

Reclamantul R.G. a chemat în judecată

Casa Județeană de Pensii Vaslui și a solicitat ca prin hotărârea judecătorească

pârâta să fie obligată la plata drepturilor legale de rentă începând cu luna

martie 2004 conform O.U.G. nr. 12/2004 și a Legii nr. 210/2004.

Prin sentința civilă nr. 691 din 19 iunie

2008, Tribunalul Vaslui a admis acțiunea reclamantului și pârâta a fost obligată

să-i plătească diferența de rentă lunară în funcție de nivelul soldei de grad

și funcție la minim, corespunzătoare soldei unui sublocotenent din Ministerul

Apărării Naționale, începând cu 1 martie 2005.

În urma recursului declarat de Casa

Județeană de Pensii, prin decizia nr.680 din 24 octombrie 2008 s-a admis

recursul acesteia împotriva sentinței nr. 691 din 19 iunie 2008 a Tribunalului Vaslui pe care a modificat-o în sensul respingerii acțiunii reclamantului R.G.

Din expunerea de mai sus rezultă că

hotărârile la care se referă revizuentul s-au pronunțat în cicluri procesuale

care s-au derulat în aceeași cauză și că nu-s îndeplinite cerințele de

admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Revizuirea fiind o cale de atac

extraordinară, de retractare, se poate exercita numai în cazurile și condițiile

expres prevăzute de lege.

Conținutul art. 322 alin. (1) C. proc.

civ. este edificator în sensul acestor afirmații întrucât textul stabilește că

revizuirea unei hotărâri rămase definitive la instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când

evocă fondul, se poate cere în cazurile prevăzute la punctele 1-9.

În speță, revizuentul a invocat

contrarietatea de hotărâri prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., prin

care se stipulează condițiile de admisibilitate ale unei astfel de cereri și anume:

„dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanța de același grad

sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane,

având aceeași calitate”.

Pentru a fi primit acest motiv de

revizuire trebuie demonstrat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile arătate.

După cum s-a arătat, hotărârile la care a

făcut referire revizuentul s-au pronunțat în același litigiu, nu în dosare diferite,

ci în același dosar, dar în cicluri procesuale diferite.

Prin urmare, condiția că hotărârile

contradictorii să fie pronunțate în dosare diferite nu este îndeplinită.

În aceste condiții, hotărârile pronunțate

în aceeași cauză, în cicluri procesuale diferite nu sunt „hotărâri potrivnice”

în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, urmează ca

cererea de revizuire să fie respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată

de revizuentul R.G. împotriva deciziei nr. 680 din 24 octombrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 februarie 2010.