ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2232/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 355 din 13 octombrie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca tardivă acțiunea formulată de reclamantul B.N., în contradictoriu cu pârâții SC D.S. SA Tg. Jiu, Comisia Locală de Fond Funciar Stoina, Comisia Județeană de Fond Funciar Gorj, SC D. București și Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență următoarele: În speță, certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul Industriei și Comerțului, în prezent Ministerul Economiei, în favoarea pârâtei SC D.S.

SA București la data de 24 noiembrie 2000, a fost transcris în Registrul de C.F. sub nr. 250 al localității Stoina, în baza încheierii nr. 250 din 21 martie 2001, emisă de Biroul de Carte Funciară din cadrul Judecătoriei Tg. Cărbunești, Județul Gorj. Este adevărat că acest act administrativ nu a fost comunicat reclamantului, dar ministerul emitent nu avea o astfel de obligație, acesta având calitatea de terț în raport cu actul în cauză. Instanța de fond a mai reținut faptul că în cazul acestuia, data când certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului a fost înscris în registrul de carte funciară, care constituie o formă de publicitate, reprezintă data când actul îi devine opozabil în calitate de terț și se prezumă că de la o astfel de dată reclamantul a luat cunoștință sau trebuia să ia cunoștință de existența actului.

Dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ prevăd expres că pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul introdus la alin. (1), dar nu mai târziu de 1 an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului verbal de conciliere, după caz. În cazul de față, actul administrativ a cărui anulare se solicită este un act administrativ individual, care este opozabil terților de la data înscrierii în registrul de carte funciară, adică de la data îndeplinirii formelor de publicitate, respectiv de la data de 21 martie 2001 și în raport de această dată instanța de fond a constatat că acțiunea este tardiv formulată.

Împotriva sentinței nr. 355 din 13 Octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal reclamantul B.N., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantului așa cum a fost formulată, cu consecința anulării certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat, a obligării Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 la întocmirea și la înaintarea documentației corecte cu întreaga suprafață de teren și a obligării Comisiei județene la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 0,22 ha teren situat în intravilanul comunei Stoina.

A învederat reclamantul, prin motivele de recurs, că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii și a dat o interpretare eronată a actului juridic dedus judecății, în condițiile în care recurentul a invocat, prin acțiunea în contencios administrativ, motive de nulitate absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate și care conform Codului civil sunt imprescriptibile. A mai arătat recurentul că prima instanță, în baza rolului activ, nu trebuia să se mulțumească cu răspunsul că există un certificat și că acesta a fost intabulat, ci trebuia să oblige pârâta să prezinte actele despre care se face vorbire în dublu exemplar pentru a-i fi comunicate și reclamantului astfel încât acesta să fie în măsură să facă dovada ilegalității acestora.

Totodată, în temeiul aceluiași rol activ, instanța de fond trebuia să cerceteze dacă acest certificat a fost emis în mod legal, cu alte cuvinte dacă au fost respectate condițiile impuse de: H.G. nr. 834/1991, adică dacă documentația a fost completată cu numerele cadastrale ale construcțiilor, avizul O.C.O.T.A., procesul verbal de recepție al măsurătorilor, delimitarea reală cu planul de încadrare în zonă; Legea nr. 18/1991 și anume cererea de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate asupra acestui teren, anexa de validare cu prima filă, corespunzătoare validării și ultima filă cu semnătura și ștampila, adeverința de proprietate, procesul verbal de punere în posesie, hotărârea Comisiei județene.

Recursul este nefondat. Prima instanță a făcut, prin sentința atacată, o corectă aplicare a dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările, reținând că prin raportare la data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 6136 emis de fostul Minister al Industriilor și Comerțului (24 noiembrie 2000), la data întabulării acestuia în cartea funciară (21 martie 2001) și la data introducerii cererii de chemare în judecată (22 decembrie 2008) acțiunea în contencios administrativ prin care reclamantul a solicitat anularea actului administrativ individual este tardiv formulată. Prin urmare, se constată că instanța de fond a procedat în mod întemeiat, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., la examinarea cu prioritate a excepției tardivității introducerii acțiunii reclamantului, invocată de pârâta SC D.S. SA Tg. Jiu, și la admiterea acestei excepții, cu consecința respingerii acțiunii ca tardiv introdusă, nemaifiind necesară luarea în discuție și analizarea aspectelor referitoare la nelegalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate atacat. În aceste condiții, cum motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate iar sentința instanței de fond este legală, urmează a se dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de B.N. împotriva sentinței civile nr. 355 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.N., împotriva sentinței civile nr. 355 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2010.