ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2232/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 355 din 13 octombrie 2009 Curtea de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca

tardivă acțiunea formulată de reclamantul B.N., în

contradictoriu cu pârâții SC D.S. SA Tg. Jiu, Comisia Locală de Fond

Funciar Stoina, Comisia Județeană de Fond Funciar Gorj, SC D. București

și Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri.

Pentru

a pronunța această soluție instanța de fond a reținut

în esență următoarele:

În

speță, certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul

Industriei și Comerțului, în prezent Ministerul Economiei, în

favoarea pârâtei SC D.S. SA București la data de 24 noiembrie 2000, a fost

transcris în Registrul de C.F. sub nr. 250 al localității Stoina, în

baza încheierii nr. 250 din 21 martie 2001, emisă de Biroul de Carte

Funciară din cadrul Judecătoriei Tg. Cărbunești,

Județul Gorj.

Este

adevărat că acest act administrativ nu a fost comunicat

reclamantului, dar ministerul emitent nu avea o astfel de obligație,

acesta având calitatea de terț în raport cu actul în cauză.

Instanța

de fond a mai reținut faptul că în cazul acestuia, data când

certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului a fost

înscris în registrul de carte funciară, care constituie o formă de

publicitate, reprezintă data când actul îi devine opozabil în calitate de

terț și se prezumă că de la o astfel de dată

reclamantul a luat cunoștință sau trebuia să ia

cunoștință de existența actului.

Dispozițiile

art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ

prevăd expres că pentru motive temeinice, în cazul actului

administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste

termenul introdus la alin. (1), dar nu mai târziu de 1 an de la data

comunicării actului, data luării la cunoștință, data

introducerii cererii sau data încheierii procesului verbal de conciliere,

după caz.

În

cazul de față, actul administrativ a cărui anulare se

solicită este un act administrativ individual, care este opozabil

terților de la data înscrierii în registrul de carte funciară,

adică de la data îndeplinirii formelor de publicitate, respectiv de la

data de 21 martie 2001 și în raport de această dată

instanța de fond a constatat că acțiunea este tardiv

formulată.

Împotriva

sentinței nr. 355 din 13 Octombrie 2009 pronunțată de Curtea de

Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a

formulat recurs în termen legal reclamantul B.N., prin care s-a solicitat

admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii

atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantului așa cum a fost

formulată, cu consecința anulării certificatului de atestare a

dreptului de proprietate contestat, a obligării Comisiei locale de aplicare

a Legii nr. 18/1991 la întocmirea și la înaintarea documentației

corecte cu întreaga suprafață de teren și a obligării

Comisiei județene la eliberarea titlului de proprietate pentru

suprafața de 0,22 ha teren situat în intravilanul comunei Stoina.

A

învederat reclamantul, prin motivele de recurs, că instanța de fond a

făcut o aplicare greșită a legii și a dat o interpretare

eronată a actului juridic dedus judecății, în condițiile în

care recurentul a invocat, prin acțiunea în contencios administrativ,

motive de nulitate absolută a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate și care conform Codului civil sunt imprescriptibile. A mai

arătat recurentul că prima instanță, în baza rolului activ,

nu trebuia să se mulțumească cu răspunsul că

există un certificat și că acesta a fost intabulat, ci trebuia

să oblige pârâta să prezinte actele despre care se face vorbire în

dublu exemplar pentru a-i fi comunicate și reclamantului astfel încât

acesta să fie în măsură să facă dovada

ilegalității acestora.

Totodată,

în temeiul aceluiași rol activ, instanța de fond trebuia să

cerceteze dacă acest certificat a fost emis în mod legal, cu alte cuvinte

dacă au fost respectate condițiile impuse de: H.G. nr. 834/1991,

adică dacă documentația a fost completată cu numerele

cadastrale ale construcțiilor, avizul O.C.O.T.A., procesul verbal de

recepție al măsurătorilor, delimitarea reală cu planul de

încadrare în zonă; Legea nr. 18/1991 și anume cererea de

reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate asupra acestui

teren, anexa de validare cu prima filă, corespunzătoare

validării și ultima filă cu semnătura și

ștampila, adeverința de proprietate, procesul verbal de punere în posesie,

hotărârea Comisiei județene.

Recursul

este nefondat.

Prima

instanță a făcut, prin sentința atacată, o

corectă aplicare a dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și

completările, reținând că prin raportare la data emiterii

certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 6136 emis

de fostul Minister al Industriilor și Comerțului (24 noiembrie 2000),

la data întabulării acestuia în cartea funciară (21 martie 2001)

și la data introducerii cererii de chemare în judecată (22 decembrie

2008) acțiunea în contencios administrativ prin care reclamantul a

solicitat anularea actului administrativ individual este tardiv formulată.

Prin

urmare, se constată că instanța de fond a procedat în mod

întemeiat, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., la

examinarea cu prioritate a excepției tardivității introducerii

acțiunii reclamantului, invocată de pârâta SC D.S. SA Tg. Jiu, și

la admiterea acestei excepții, cu consecința respingerii

acțiunii ca tardiv introdusă, nemaifiind necesară luarea în

discuție și analizarea aspectelor referitoare la nelegalitatea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate atacat.

În

aceste condiții, cum motivele de recurs invocate în cauză nu sunt

întemeiate iar sentința instanței de fond este legală,

urmează a se dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de B.N. împotriva

sentinței civile nr. 355 din 13 octombrie 2009 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.N.,

împotriva sentinței civile nr. 355 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 29 aprilie 2010.