ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1049/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 870 din 24

septembrie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe

inculpatul C.I. la 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din

aceeași lege. S-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., conform art. 63 C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 118 lit. e) C. pen.,

s-a dispus confiscarea cantității de 0,45 gr heroină.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

În seara de 4 iulie 2002, pe strada

P.N. din București, organele de poliție ale Brigăzii de Combatere a Crimei

Organizate și Antidrog, București l-au depistat pe inculpatul C.I. deținând

asupra sa 8 doze de heroină, pe care intenționa să le comercializeze cu suma de

250.000 lei doza.

Necunoscând calitatea polițiștilor,

inculpatul le-a propus acestora vânzarea de droguri, timp în care a fost

reținut.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza procesului verbal de depistare, raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 112770 din 5 iulie 2002, depozițiile martorului

asistent și declarațiile prin care inculpatul a recunoscut faptele.

Împotriva sentinței penale a

declarat apel inculpatul, care a solicitat reducerea pedepsei sub minimul

prevăzut de lege.

Prin decizia penală nr. 758/A din 20

noiembrie 2002 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca

nefondat, apelul declarat de inculpat, cu motivarea că la individualizarea

pedepsei s-a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., iar

circumstanțele reale și personale nu justifică reținerea de circumstanțe

atenuante și coborârea pedepsei.

Împotriva acestei decizii,

inculpatul a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei, prin aplicarea

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.

Recursul nu este fondat.

Prima instanță a stabilit în mod

corect situația de fapt, pe baza probelor administrate și vinovăția

inculpatului, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă,

iar în ceea ce privește individualizarea pedepsei a avut în vedere criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen.

La rândul său, instanța de apel a

reanalizat probele administrate și a verificat apărările formulate de inculpat,

constatând justificat că pedeapsa stabilită a fost corect proporționalizată.

Verificând cauza sub aspectul

motivului de recurs invocat de inculpat, dar și din oficiu în conformitate cu

dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată vreun

motiv de casare, inclusiv în ce privește individualizarea pedepsei, instanțele

respectând criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de

pericol social al faptei săvârșite, faptul că i s-a redus pedeapsa în baza art.

16 din Legea nr. 143/2000, având în vedere și persoana făptuitorului, care a

mai fost condamnat în anul 2001 la amendă penală pentru o infracțiune de

violență, nejustificându-se aplicarea de circumstanțe atenuante.

Deci, toate elementele de

circumstanțiere ale faptei și făptuitorului au fost analizate de instanțe, iar

pedeapsa aplicată, în cuantumul stabilit, a fost bine dozată, fiind orientată

spre minimul prevăzut de dispozițiile legale, motiv pentru care recursul

declarat va fi respins ca nefondat în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Se va computa perioada arestării

preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi

obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 758/A din 20

noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 iulie 2002 la 28

februarie 2003.

Obligă recurentul

inculpat să plătescă statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 februarie 2003.