ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1188/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 484 din 27

mai 2002, a Tribunalului București, secția I-a penală, în baza art. 4 din Legea

nr. 143/2002 a fost condamnat inculpatul A.I. la o pedeapsă de 2 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a computat prevenția inculpatului,

de la 28 martie 2002, până la 27 mai 2002 și s-a menținut starea de arest a

inculpatului.

În baza art. 118 lit. e) C. pen.,

combinat cu art. 17 din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpat

cantitatea de 0,30 grame heroină indisponibilizată la Direcția Cazier Judiciar

și Evidență

Operativă din cadrul I.G.P., conform

dovezii seria 8 nr. 600849 din 5 aprilie 2002.

S-a constatat consumată în procesul

analizelor de laborator cantitatea de 0,04 grame heroină.

Inculpatul a fost obligat să

plătească suma de 3.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că la data de 28 martie 2002, inculpatul a fost

surprins de organele de poliție la scara unui bloc, având asupra sa cantitatea

de 0,34 grame heroină, destinată consumului propriu.

Situația de fapt s-a stabilit pe

baza proceselor verbale de constatare încheiate de organele de poliție,

raportul de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor și ale

inculpatului.

La individualizarea pedepsei s-a

avut în vedere pericolul social concret al infracțiunii și persoana

inculpatului, care nu posedă antecedente penale, a fost sincer pe parcursul

procesului penal, dar nu desfășoară o activitate utilă.

Apelul declarat de inculpat

împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 513 A din 22 august 2002.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o, în temeiul art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., pentru greșita individualizare a pedepsei

stabilite și aplicate.

Recurentul a cerut admiterea căii de

atac, casarea hotărârii atacate și a primei instanțe și reducerea pedepsei

aplicate inculpatului, la cât acesta a executat.

Recursul nu este fondat.

Analizând hotărârea atacată prin

prisma criticii formulate, instanța de control judiciar constată că, în speță,

s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei stabilite și achitate.

Astfel, deși fapta inculpatului,

atât generic, cât și în concret prezintă un pericol social avansat, fiind

produsă într-un loc public, de o persoană fără ocupație, nedesfășurând nici o

activitate utilă, i s-a aplicat totuși minimul special prevăzut de lege, ținând

seama de faptul că nu are antecedente penale, este tată a doi copii minori și a

fost sincer, recunoscând fapta.

Existența elementelor obiective de

agravare a pedepsei inculpatului cum sunt periculozitatea faptei comise în

public, consecințele nocive ale acesteia ca și situația inculpatului de-a nu

presta nici–un fel de activitate licită care să-i asigure o existență onestă,

în mod corect, a determinat instanța să constate că nu se impune recunoașterea

în favoarea sa de circumstanțe atenuante judiciare ori aplicarea suspendării

condiționate a pedepsei.

În raport cu cele de mai sus,

recursul declarat de inculpatul A.I. va trebui să fie privit ca nefondat și,

respins, ca atare, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., menținându-se astfel, hotărârea atacată.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării

preventive, dovedit, în dosar.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare făcute de stat, cu purtarea procesului;

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I.

împotriva deciziei penale nr. 513/ A din 22 august 2002 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 28 martie 2002, la

7 martie 2003.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

martie 2003.