ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii penale de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție înregistrată sub nr. 8872/1/2007 la data de 8 octombrie 2007, petiționarul M.R.S. a atacat rezoluția din data de 8 decembrie 2005 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție. Prin rezoluția mai sus menționată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus începerea urmăririi penale împotriva învinuitului M.R.S. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

combinat cu art. 248 1 C. pen. și fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere la procurorul șef al Secției de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție din Direcția Națională Anticorupție care, prin ordonanța nr. 184/II/2006 din 13 martie 2006, a respins-o ca neîntemeiată. Împotriva soluțiilor dispuse de procuror, petiționarul a formulat plângere la instanță în condițiile prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând plângerea formulată de petiționarul M.R.S., în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (1) și (7) C. proc.

pen., constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea unor hotărâri judecătorești prin care este soluționat fondul unei cauze dar și alte tipuri de soluții – scoaterea de sub urmărire penală, neînceperea urmăririi penale, încetarea urmăririi penale – care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 C. proc.

pen., împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată – după soluționarea plângerilor împotriva acestora de către procurorul șef de secție – persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. În cauza de față, însă, procurorul nu a dispus niciuna dintre soluțiile la care fac referire, în mod expres și limitativ, dispozițiile legale anterior invocate, astfel încât plângerea petiționarului este inadmisibilă. Procurorul a dispus, prin rezoluția atacată, începerea urmăririi penale, soluția fiind confirmată de procurorul șef secție în condițiile prevăzute de art. 275 C. proc.

pen. Față de cele menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul M.R.S. împotriva rezoluției de începere a urmăririi penale nr. 29/P/2005 din 8 decembrie 2005 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul M.R.S. împotriva rezoluției de începere a urmăririi penale nr. 29/P/2005 din 8 decembrie 2005 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2008.