ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii

penale de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin plângerea adresată

Înaltei Curți de Casație și Justiție înregistrată sub nr. 8872/1/2007 la data

de 8 octombrie 2007, petiționarul M.R.S. a atacat rezoluția din data de 8

decembrie 2005 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Secția de Combatere a

Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție.

Prin rezoluția mai sus

menționată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus

începerea urmăririi penale împotriva învinuitului M.R.S. pentru săvârșirea

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de

art. 246 C. pen. combinat cu art. 248

1

C. pen. și fals intelectual

prevăzută de art. 289 C. pen.

Împotriva acestei rezoluții

a formulat plângere la procurorul șef al Secției de Combatere a Infracțiunilor

Conexe Infracțiunilor de Corupție din Direcția Națională Anticorupție care,

prin ordonanța nr. 184/II/2006 din 13 martie 2006, a respins-o ca neîntemeiată.

Împotriva soluțiilor dispuse

de procuror, petiționarul a formulat plângere la instanță în condițiile

prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, examinând plângerea formulată de petiționarul M.R.S., în conformitate

cu dispozițiile art. 278

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen., constată

că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Legea procesual penală, prin

norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura,

concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea unor hotărâri judecătorești prin

care este soluționat fondul unei cauze dar și alte tipuri de soluții –

scoaterea de sub urmărire penală, neînceperea urmăririi penale, încetarea

urmăririi penale – care să corespundă legii și adevărului și care să evite

provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de

netrimitere în judecată – după soluționarea plângerilor împotriva acestora de

către procurorul șef de secție – persoana vătămată, precum și orice alte

persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, la judecătorul

de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza

în primă instanță.

În cauza de față, însă,

procurorul nu a dispus niciuna dintre soluțiile la care fac referire, în mod

expres și limitativ, dispozițiile legale anterior invocate, astfel încât

plângerea petiționarului este inadmisibilă.

Procurorul a dispus, prin rezoluția atacată, începerea urmăririi penale,

soluția fiind confirmată de procurorul șef secție în condițiile prevăzute de

art. 275 C. proc. pen.

Față de cele menționate,

Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibilă, plângerea

formulată de petiționarul M.R.S. împotriva rezoluției de începere a urmăririi

penale nr. 29/P/2005 din 8 decembrie 2005 dată de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Secția de

Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție.

În temeiul art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de

petiționarul M.R.S. împotriva rezoluției de începere a urmăririi penale nr. 29/P/2005

din 8 decembrie 2005 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Secția de Combatere a Infracțiunilor

Conexe Infracțiunilor de Corupție.

Obligă

petiționarul la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2008.