ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4044/2009

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin încheierea din 26 octombrie

2009, Curtea de Apel Timișoara a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a

Curții Constituționale formulată de inculpatul F.C.D. referitor la excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 392 alin. (1) C. proc. pen.

În esență s-au reținut următoarele :

Inculpatul F.C.D.- căruia i-a fost

admisă o contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. i) C.

proc. pen. și s-a dispus rejudecarea recursului - a invocat că textul art. 392

alin. (1) C. proc. pen. contravine dispozițiilor art. 21 alin. (3), art. 11 și art.

20 din Constituția României și prevederilor art. 6 paragraf 1 din CEDO pentru

că la rejudecarea recursului său, textul susmenționat permite doar citarea sa

și nu a tuturor părților din recursul inițial, care au formulat contestație în

anulare, și prin aceasta, prin ascultarea sa în recurs fără citarea și prezența

celorlalte părți, ar fi o simplă formalitate, ceea ce este de natură să încalce

principiul contradictorialității și al dreptului la un proces echitabil.

Pentru a respinge cererea de

sesizare, instanța a motivat, în esență, că excepția de neconstituționalitate a

prevederilor art. 392 alin. (1) C. proc. pen. este inadmisibilă, deoarece

textul pretins neconstituțional nu are legătură cu soluționarea cauzei deduse

judecății, respectiv cu soluționarea recursului contestatorului.

Recursul declarat nu este fondat.

Într-adevăr, așa cum a reținut

instanța, textul art. 392 alin. (1) C. proc. pen. pretins neconstituțional nu

conține nici o dispoziție referitoare la modul și procedura de rejudecare a

recursului după admiterea contestației în anulare.

Condiția de admisibilitate a cererii

de sesizare a Curții Constituționale prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea

nr. 47/1992 este aceea că excepția de neconstituționalitate invocată să aibă

legătură cu soluționarea cauzei deduse judecății, ceea ce presupune ca între

textul de lege reclamat ca neconstituțional și textele de lege de care depinde

soluționarea cauzei deduse judecății să existe o relație de incidență, adică de

dependență în sensul unor efecte.

Or, așa cum corect a motivat

instanța în considerente o asemenea relație, în cauza dedusă judecății, nu există

întrucât textul art. 329 alin. (1) C. proc. pen. nu conține norme referitoare

la modul și procedura de rejudecare a recursului celui căruia i s-a admis

contestația în anulare.

Pentru aceste motive, urmează ca

recursul să fie respins ca nefondat cu obligarea inculpatului la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat F.C.D. împotriva

încheierii din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,

pronunțată în dosar nr. 214/59/2008.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 3 decembrie 2009.