ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4044/2009

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin încheierea din 26 octombrie 2009, Curtea de Apel Timișoara a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de inculpatul F.C.D. referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 392 alin. (1) C. proc. pen. În esență s-au reținut următoarele : Inculpatul F.C.D.- căruia i-a fost admisă o contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. i) C. proc. pen. și s-a dispus rejudecarea recursului - a invocat că textul art. 392 alin. (1) C. proc. pen.

contravine dispozițiilor art. 21 alin. (3), art. 11 și art. 20 din Constituția României și prevederilor art. 6 paragraf 1 din CEDO pentru că la rejudecarea recursului său, textul susmenționat permite doar citarea sa și nu a tuturor părților din recursul inițial, care au formulat contestație în anulare, și prin aceasta, prin ascultarea sa în recurs fără citarea și prezența celorlalte părți, ar fi o simplă formalitate, ceea ce este de natură să încalce principiul contradictorialității și al dreptului la un proces echitabil. Pentru a respinge cererea de sesizare, instanța a motivat, în esență, că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 392 alin. (1) C. proc. pen. este inadmisibilă, deoarece textul pretins neconstituțional nu are legătură cu soluționarea cauzei deduse judecății, respectiv cu soluționarea recursului contestatorului.

Recursul declarat nu este fondat. Într-adevăr, așa cum a reținut instanța, textul art. 392 alin. (1) C. proc. pen. pretins neconstituțional nu conține nici o dispoziție referitoare la modul și procedura de rejudecare a recursului după admiterea contestației în anulare. Condiția de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este aceea că excepția de neconstituționalitate invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei deduse judecății, ceea ce presupune ca între textul de lege reclamat ca neconstituțional și textele de lege de care depinde soluționarea cauzei deduse judecății să existe o relație de incidență, adică de dependență în sensul unor efecte.

Or, așa cum corect a motivat instanța în considerente o asemenea relație, în cauza dedusă judecății, nu există întrucât textul art. 329 alin. (1) C. proc. pen. nu conține norme referitoare la modul și procedura de rejudecare a recursului celui căruia i s-a admis contestația în anulare. Pentru aceste motive, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat F.C.D. împotriva încheierii din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosar nr. 214/59/2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 decembrie 2009.