ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8326/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8326/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului civil de față:
Prin
sentința civilă nr. 644 C din 11 iunie 2007, Tribunalul
Neamț
a respins contestația formulată de contestatorii
C.I.N., T.G. și C.I.
împotriva
dispoziției nr. 6124 din 16 noiembrie 2006, emisă de
Primarul
municipiului Piatra Neamț.
A respins
ca rămasă fără obiect cererea reconvențională formulată de Primarul
municipiului Piatra Neamț.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a
reținut că, prin
notificările transmise
Primăriei municipiului Piatra Neamț,
contestatorii au solicitat
restituirea în natură a terenului în
suprafață
de 1620 mp, situat în municipiul Piatra Neamț.
Prin dispoziția nr. 39 din 16 ianuarie
2004, s-a dispus restituirea în natură către contestatori a suprafeței de teren
de 150 mp, reținându-se că, pentru diferența de teren și pentru construcții
contestatorii au dreptul la măsuri reparatorii de la deținătorul actual, SC
A.C. SA, deoarece terenul este
ocupat de o
centrală termică și magazia acesteia.
Ulterior, Primarul municipiului Piatra
Neamț a emis
dispoziția nr. 202 din 11
februarie 2005, prin care a revocat
dispoziția
nr. 39 din 16 ianuarie 2004 și a dispus restituirea în
natură a suprafeței de teren de 1621 mp, sub
condiția achitării de către contestatori a sumei de 26.592.384 lei,
reprezentând
contravaloarea
despăgubirilor actualizate, încasate în momentul
demolării.
Această
dispoziție a fost din nou revocată prin dispoziția nr.
6124 din 16 noiembrie 2006, prin care s-a dispus
restituirea în
natură doar a suprafeței de teren de 150 mp
.
Tribunalul a mai reținut că legea
prevede posibilitatea
revocării de către
unitatea deținătoare a dispoziției emise, iar
dispoziția nr. 202/2005 nu
constituie titlu de proprietate, deoarece contestatorii nu au fost puși în
posesie și nu au fost
îndeplinite
formalitățile de publicitate imobiliara.
În ceea ce
privește solicitarea contestatorilor de a se anula dispoziția nr. 6124/2006,
tribunalul a reținut că pe suprafața de
1621 mp teren există construcții de utilitate publică, respectiv o
centrală termică și o magazie care o deservește.
Chiar dacă construcțiile de pe teren nu
sunt funcționale,
făcând obiectul vânzării
prin licitație publică de către A.V.AS.,
restituirea în natură nu este
posibilă în condițiile art. 10.5 din H.G. nr. 498/2003, deoarece contestatorii
au arătat că nu au posibilități materiale pentru a achita contravaloarea
construcțiilor.
Ca o consecință, pentru că pârâtul a
solicitat anularea dispoziției nr. 202/2005 doar în situația anulării
dispoziției nr. 6124/2006, cererea reconvențională a fost respinsă ca rămasă
fără obiect.
Prin
decizia nr. 117 din 22 septembrie 2008, Curtea de Apel
Bacău, secția civilă, cauze minori, familie,
conflicte de muncă și
asigurări
sociale, a admis apelul declarat de reclamanți împotriva
sentinței,
pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis
contestația și a anulat dispoziția nr. 6124 din 16 noiembrie 2006,
emisă de Primarul municipiului Piatra Neamț, cu
consecința
menținerii dispoziției
nr. 202 din 11 februarie 2005.
A respins
ca nefondată cererea reconvențională și a obligat
pârâtul
să plătească reclamanților cheltuielile de judecată efectuate în apel.
Instanța
de apel a reținut că, într-adevăr, legea permite
revocarea
unei dispoziții emise dacă nu a fost supusă
formalităților
de publicitate imobiliară, iar faptul că reclamanții
au achitat contravaloarea despăgubirilor primite a
născut doar un
drept de creanță în favoarea acestora.
Tribunalul este competent să soluționeze
cererea
reconvențională, deoarece art. 17 C.
proc. civ.
instituie o prorogare legală de competență.
In ceea ce
privește fondul cauzei, instanța de apel a reținut
că, din expertizele efectuate în cauză, a
rezultat că pe terenul solicitat se află o centrală termică, două coșuri de
fum, două
magazii, un chioșc
aparținând P.F. F.M. și un magazin mixt, aparținând P.F. G., ocupând în total o
suprafață de 850
mp teren.
Centrala termică, coșurile de fum și
magazia de
combustibili, edificate anterior
anului 1989 sunt dezafectate, fiind
incidente dispozițiile art. 10 pct.
5 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Magazinul
aparținând P.F. G. și magazia din tablă au
fost edificate
fără autorizație după anul 1990, fiind ușor
demontabile,
iar chioșcul aparținând P.F. F.M., deși
autorizat, nu mai poate
funcționa în lipsa contractului de concesiune.
Instanța
de apel a constatat că revocarea dispoziției nr.
202/2005
nu este justificată și că, prin revocarea acestei dispoziții, au rămas
nesoluționate notificările cu privire la
diferența
de 1471 mp teren și la despăgubirile deja restituite.
Pentru
aceleași considerente cererea reconvențională este
neîntemeiată,
a reținut instanța de apel.
Cererea
reconvențională nu este prescrisă, deoarece Legea
nr.
10/2001 nu prevede o astfel de sancțiune.
Împotriva
acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs
Primarul
municipiului Piatra Neamț.
Invocând
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
, recurentul a
arătat că decizia este nelegală, deoarece centrala termică este o construcție
care aparține parțial Municipiului Piatra Neamț și parțial SC A.C. SA,
nefiind aplicabile dispozițiile art. 10 pct. 5 din
Legea nr. 10/2001,
republicată.
Recurentul
a mai arătat că nu se poate dispune restituirea în
natură,
deoarece s-ar împiedica funcționarea normală a laboratorului de metrologie,
proprietatea C.J.A.S. SA Piatra Neamț.
Criticile formulate permit încadrarea
recursului în
dispozițiile art. 304 pct. 9 C.
proc. civ. și sunt
fondate, pentru
cele ce se vor arăta în continuare.
Raportul
juridic generat de aplicarea Legii nr. 10/2001, atât
în forma sa inițială cât și în forma republicată
se stabilește între
persoana care se pretinde a fi
îndreptățită să beneficieze de
măsuri
reparatorii și persoana juridică deținătoare a imobilului la
data
intrării în vigoare a legii speciale.
În cauză au fost emise mai multe
dispoziții de către
Primarul municipiului
Piatra Neamț, care nu pot face obiect de
analiză în recurs, atât timp cât acest aspect nu constituie critici
formulate
în acest stadiu procesual.
Deși
reclamanții au notificat Primăria municipiului Piatra
Neamț în vederea restituirii în natură și deși
aceasta a avut o atitudine inconstantă cu privire la suprafața de teren posibil
de
restituit, de-a lungul
procedurilor administrative și judiciare s-a
susținut în mod constant că o parte din imobilul
solicitat se află
în proprietatea unei terțe entități
juridice, respectiv SC A.C. SA.
Astfel,
prin adresa nr. 21984 din 20 februarie 2004, aflată la
fila
120 din dosarul de fond, Municipiul Piatra Neamț a
comunicat reclamantei C.I.N. că notificarea a
fost transmisă SC
A.C. SA pentru competentă soluționare.
De asemenea, din referatul în baza
căruia a fost emisă
dispoziția atacată (fila
39 fond) rezultă că la data de 28 mai 2001,
prin adresa nr. 5369, SC
A.C. SA a comunicat primăriei
regimul
juridic al imobilului (adresa este la fila 136 fond).
Prin
urmare, există înscrisuri la dosar, din care rezultă că
încă
de la data transmiterii notificării, imobilul nu se afla în
totalitate în deținerea Municipiului Piatra Neamț,
în sensul Legii
nr. 10/2001.
Cu toate acestea, nici instanța de fond
și nici instanța de
apel nu au analizat
cine anume este persoană deținătoare în cauză
și dacă, notificarea, ce se susține că a fost transmisă SC A.C. SA
încă din ianuarie 2004, a fost soluționată de aceasta din urmă și în ce
modalitate.
Instanța
supremă mai constată că imobilul în litigiu a fost
expropriat
prin Decretul nr. 279/1987 pentru realizarea unor
apartamente și a dotărilor tehnico - edilitare aferente.
Acest aspect fiind de necontestat,
regimul juridic al
imobilului este guvernat
de dispozițiile art. 11 din Legea nr.
10/2001,
republicată, care prevede în alin. (3) că în cazul în care construcțiile
expropriate au fost integral demolate și lucrările
pentru care s-a
dispus exproprierea ocupă terenul parțial,
persoana
îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de
teren rămase
liberă, pentru cea ocupată de construcții noi,
autorizate, cea afectată servitutilor legale și altor amenajări de
utilitate
publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se
în echivalent.
În cauză s-au efectuat două rapoarte de
expertize și din
ambele a rezultat că pe
terenul a cărui restituire se solicită
funcționează
un laborator de metrologie al SC A.S. SA.
In ciuda acestor constatări, nici
experții și nici instanța nu
au analizat
dacă acest lucru reprezintă o afectațiune de utilitate
publică, în sensul art. 11 din Legea nr. 10/2001,
republicată.
Toate
aceste aspecte reținute de instanța supremă duc la
concluzia că circumstanțele cauzei nu au fost pe
deplin stabilite,
astfel încât să asigure o corectă
aplicare a legii.
De aceea,
se va admite recursul declarat, se va casa decizia
atacată, iar cauza se va trimite spre rejudecare
aceleiași instanțe.
La
rejudecare se vor administra toate probele necesare în
vederea stabilirii entității juridice deținătoare
care are obligația de
a stabili măsuri reparatorii,
conform Legii nr. 10/2001 și se va verifica dacă notificarea ce se pretinde că
a fost transmisă SC A.C.
S.A a fost
soluționată de aceasta și în ce modalitate.
După
stabilirea persoanei juridice deținătoare se va efectua
o
expertiză tehnică prin care se va determina, în funcție de
criteriile stabilite de art. 11 din Legea nr.
10/2001 dacă restituirea
în natură
este posibilă și se va decide în consecință cu privire la
dispoziția
contestată de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului
Piatra Neamț împotriva deciziei nr. 117 din 22
septembrie 2008 a
Curții de Apel Bacău, secția civilă,
cauze minori, familie,
conflicte de muncă,
asigurări sociale, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie
2009.