ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8326/2009

Asupra recursului civil de față: Prin sentința civilă nr. 644 C din 11 iunie 2007, Tribunalul Neamț a respins contestația formulată de contestatorii C.I.N., T.G. și C.I. împotriva dispoziției nr. 6124 din 16 noiembrie 2006, emisă de Primarul municipiului Piatra Neamț. A respins ca rămasă fără obiect cererea reconvențională formulată de Primarul municipiului Piatra Neamț. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin notificările transmise Primăriei municipiului Piatra Neamț, contestatorii au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 1620 mp, situat în municipiul Piatra Neamț. Prin dispoziția nr. 39 din 16 ianuarie 2004, s-a dispus restituirea în natură către contestatori a suprafeței de teren de 150 mp, reținându-se că, pentru diferența de teren și pentru construcții contestatorii au dreptul la măsuri reparatorii de la deținătorul actual, SC A.C.

SA, deoarece terenul este ocupat de o centrală termică și magazia acesteia. Ulterior, Primarul municipiului Piatra Neamț a emis dispoziția nr. 202 din 11 februarie 2005, prin care a revocat dispoziția nr. 39 din 16 ianuarie 2004 și a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren de 1621 mp, sub condiția achitării de către contestatori a sumei de 26.592.384 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirilor actualizate, încasate în momentul demolării. Această dispoziție a fost din nou revocată prin dispoziția nr. 6124 din 16 noiembrie 2006, prin care s-a dispus restituirea în natură doar a suprafeței de teren de 150 mp . Tribunalul a mai reținut că legea prevede posibilitatea revocării de către unitatea deținătoare a dispoziției emise, iar dispoziția nr. 202/2005 nu constituie titlu de proprietate, deoarece contestatorii nu au fost puși în posesie și nu au fost îndeplinite formalitățile de publicitate imobiliara.

În ceea ce privește solicitarea contestatorilor de a se anula dispoziția nr. 6124/2006, tribunalul a reținut că pe suprafața de 1621 mp teren există construcții de utilitate publică, respectiv o centrală termică și o magazie care o deservește. Chiar dacă construcțiile de pe teren nu sunt funcționale, făcând obiectul vânzării prin licitație publică de către A.V.AS., restituirea în natură nu este posibilă în condițiile art. 10.5 din H.G. nr. 498/2003, deoarece contestatorii au arătat că nu au posibilități materiale pentru a achita contravaloarea construcțiilor. Ca o consecință, pentru că pârâtul a solicitat anularea dispoziției nr. 202/2005 doar în situația anulării dispoziției nr. 6124/2006, cererea reconvențională a fost respinsă ca rămasă fără obiect.

Prin decizia nr. 117 din 22 septembrie 2008, Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis contestația și a anulat dispoziția nr. 6124 din 16 noiembrie 2006, emisă de Primarul municipiului Piatra Neamț, cu consecința menținerii dispoziției nr. 202 din 11 februarie 2005. A respins ca nefondată cererea reconvențională și a obligat pârâtul să plătească reclamanților cheltuielile de judecată efectuate în apel. Instanța de apel a reținut că, într-adevăr, legea permite revocarea unei dispoziții emise dacă nu a fost supusă formalităților de publicitate imobiliară, iar faptul că reclamanții au achitat contravaloarea despăgubirilor primite a născut doar un drept de creanță în favoarea acestora.

Tribunalul este competent să soluționeze cererea reconvențională, deoarece art. 17 C. proc. civ. instituie o prorogare legală de competență. In ceea ce privește fondul cauzei, instanța de apel a reținut că, din expertizele efectuate în cauză, a rezultat că pe terenul solicitat se află o centrală termică, două coșuri de fum, două magazii, un chioșc aparținând P.F. F.M. și un magazin mixt, aparținând P.F. G., ocupând în total o suprafață de 850 mp teren. Centrala termică, coșurile de fum și magazia de combustibili, edificate anterior anului 1989 sunt dezafectate, fiind incidente dispozițiile art. 10 pct. 5 din Legea nr. 10/2001, republicată. Magazinul aparținând P.F. G. și magazia din tablă au fost edificate fără autorizație după anul 1990, fiind ușor demontabile, iar chioșcul aparținând P.F.

F.M., deși autorizat, nu mai poate funcționa în lipsa contractului de concesiune. Instanța de apel a constatat că revocarea dispoziției nr. 202/2005 nu este justificată și că, prin revocarea acestei dispoziții, au rămas nesoluționate notificările cu privire la diferența de 1471 mp teren și la despăgubirile deja restituite. Pentru aceleași considerente cererea reconvențională este neîntemeiată, a reținut instanța de apel. Cererea reconvențională nu este prescrisă, deoarece Legea nr. 10/2001 nu prevede o astfel de sancțiune. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Primarul municipiului Piatra Neamț. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. , recurentul a arătat că decizia este nelegală, deoarece centrala termică este o construcție care aparține parțial Municipiului Piatra Neamț și parțial SC A.C.

SA, nefiind aplicabile dispozițiile art. 10 pct. 5 din Legea nr. 10/2001, republicată. Recurentul a mai arătat că nu se poate dispune restituirea în natură, deoarece s-ar împiedica funcționarea normală a laboratorului de metrologie, proprietatea C.J.A.S. SA Piatra Neamț. Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare. Raportul juridic generat de aplicarea Legii nr. 10/2001, atât în forma sa inițială cât și în forma republicată se stabilește între persoana care se pretinde a fi îndreptățită să beneficieze de măsuri reparatorii și persoana juridică deținătoare a imobilului la data intrării în vigoare a legii speciale.

În cauză au fost emise mai multe dispoziții de către Primarul municipiului Piatra Neamț, care nu pot face obiect de analiză în recurs, atât timp cât acest aspect nu constituie critici formulate în acest stadiu procesual. Deși reclamanții au notificat Primăria municipiului Piatra Neamț în vederea restituirii în natură și deși aceasta a avut o atitudine inconstantă cu privire la suprafața de teren posibil de restituit, de-a lungul procedurilor administrative și judiciare s-a susținut în mod constant că o parte din imobilul solicitat se află în proprietatea unei terțe entități juridice, respectiv SC A.C. SA. Astfel, prin adresa nr. 21984 din 20 februarie 2004, aflată la fila 120 din dosarul de fond, Municipiul Piatra Neamț a comunicat reclamantei C.I.N.

că notificarea a fost transmisă SC A.C. SA pentru competentă soluționare. De asemenea, din referatul în baza căruia a fost emisă dispoziția atacată (fila 39 fond) rezultă că la data de 28 mai 2001, prin adresa nr. 5369, SC A.C. SA a comunicat primăriei regimul juridic al imobilului (adresa este la fila 136 fond). Prin urmare, există înscrisuri la dosar, din care rezultă că încă de la data transmiterii notificării, imobilul nu se afla în totalitate în deținerea Municipiului Piatra Neamț, în sensul Legii nr. 10/2001. Cu toate acestea, nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au analizat cine anume este persoană deținătoare în cauză și dacă, notificarea, ce se susține că a fost transmisă SC A.C.

SA încă din ianuarie 2004, a fost soluționată de aceasta din urmă și în ce modalitate. Instanța supremă mai constată că imobilul în litigiu a fost expropriat prin Decretul nr. 279/1987 pentru realizarea unor apartamente și a dotărilor tehnico - edilitare aferente. Acest aspect fiind de necontestat, regimul juridic al imobilului este guvernat de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, republicată, care prevede în alin. (3) că în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servitutilor legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.

În cauză s-au efectuat două rapoarte de expertize și din ambele a rezultat că pe terenul a cărui restituire se solicită funcționează un laborator de metrologie al SC A.S. SA. In ciuda acestor constatări, nici experții și nici instanța nu au analizat dacă acest lucru reprezintă o afectațiune de utilitate publică, în sensul art. 11 din Legea nr. 10/2001, republicată. Toate aceste aspecte reținute de instanța supremă duc la concluzia că circumstanțele cauzei nu au fost pe deplin stabilite, astfel încât să asigure o corectă aplicare a legii. De aceea, se va admite recursul declarat, se va casa decizia atacată, iar cauza se va trimite spre rejudecare aceleiași instanțe. La rejudecare se vor administra toate probele necesare în vederea stabilirii entității juridice deținătoare care are obligația de a stabili măsuri reparatorii, conform Legii nr. 10/2001 și se va verifica dacă notificarea ce se pretinde că a fost transmisă SC A.C.

S.A a fost soluționată de aceasta și în ce modalitate. După stabilirea persoanei juridice deținătoare se va efectua o expertiză tehnică prin care se va determina, în funcție de criteriile stabilite de art. 11 din Legea nr. 10/2001 dacă restituirea în natură este posibilă și se va decide în consecință cu privire la dispoziția contestată de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Piatra Neamț împotriva deciziei nr. 117 din 22 septembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, pe care o casează. Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2009.