ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1426/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1426/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Examinând conflictul de competență, a reținut următoarele:
Cererea introductivă de instanță
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bistrița la 10 mai 2010, executorul bancar P.A.M. a solicitat încuviințarea
executării silite a titlului executoriu, contractul de credit pentru emiterea
cardului, prin executarea silită a tuturor bunurilor mobile/imobile și prin
poprire asupra tuturor terților popriți de pe raza Judecătoriei Bistrița,
precum și a cheltuielilor de executare care vor fi stabilite în sarcina
debitorului C.D.
Conflictul de competență
Prin sentința civilă nr. 1212 /CC din 17 mai 2010
Judecătoria Bistrița a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei
sectorului 4 București.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Bistrița a reținut că
domiciliul pârâtului, unde se prezumă că sunt și bunurile acestuia, se află în
raza de competență a Judecătoriei sectorului 4. Ca atare, aceasta este instanța
de executare.
La rândul său, Judecătoria sectorului 4 a pronunțat sentința civilă nr. 5434 din 27 iulie 2010 prin care a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița.
În considerentele hotărârii s-a arătat că în cererea de
executare silită intenția executorului judecătoresc a fost de a urmări, la
cererea creditoarei, bunurile mobile și imobile proprietatea debitorului din
raza Judecătoriei Bistrița Năsăud și terții popriți cu sediul pe raza aceleiași
judecătorii. În consecință, instanța Judecătoriei Bistrița-Năsăud a apreciat în
mod nejustificat că executarea se va face pe raza sectorului 4, atât timp cât
în cererea inițială fusese indicat locul în care se dorește efectuarea
executării silite.
S-a constatat ivit conflictul de
competență și dosarul a fost înaintat instanței supreme spre competentă
soluționare.
Analiza conflictului de
competență
Înalta Curte a stabilit competența
de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București pentru
următoarele considerente:
Conform art. 373 alin. (2) C. proc.
civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face
executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
În condițiile în care nu s-a probat
existența vreunui terț poprit în raza Judecătoriei Bistrița, simpla menționare
în cererea de încuviințare a executării silite a faptului că se intenționează și
executarea silită în această modalitate nu este suficientă pentru atragerea
competenței judecătoriei învestite de către executorul bancar.
Pe de altă parte, prin cererea de
încuviințare a executării silite s-a arătat că se dorește, în egală măsură, și
executarea silită „a tuturor bunurilor mobile/imobile” ale debitorului.
Cum domiciliul debitorului este în
raza Judecătoriei sectorului 4, în lipsă de dovadă contrară, este de presupus că
în acest loc se află și cele mai importante bunuri ale sale. Drept consecință,
executarea se va face în raza acestei instanțe.
Față de cele ce preced, instanță de
executare este Judecătoria sectorului 4 București, motiv pentru care aceasta
este competentă să se pronunțe asupra cererii de încuviințare a executării
silite, în condițiile art. 373
1
alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare
a cauzei privind pe reclamanta B. SA în contradictoriu cu pârâtul C.D. în favoarea
Judecătoriei Sectorului 4 București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 17 februarie 2011.