ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2154/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 32 din 13 martie 2009, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta A.D. împotriva rezoluțiilor nr. 261/P/2007 din 13 noiembrie 2008 și nr. 489/II/2 din 30 decembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, obligând petiționara la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 17 august 2007, petiționara A.D. a formulat plângere penală împotriva comisarului M.D. din cadrul I.P.J. Suceava, referentului R.V. din cadrul I.T.R.S.V. Suceava și ziaristului R.S.C.

de la „Monitorul de Suceava”, arătând că, la data de 31 iulie 2007, aceștia i-au pătruns fără drept în curtea locuinței, au inventariat o cantitate de material lemnos și au întocmit în fals acte de constatare a contravenției silvice, activități desfășurate în baza existenței unei sesizări care o privea pe A.M., nora petiționarei. Prin rezoluția nr. 261/P/2007 din 18 iunie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitori, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 192, art. 289 și art. 323 C. pen.

Prin rezoluția nr. 305/II/2/2008 din 4 august 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava a admis plângerea petiționarei, a infirmat rezoluția sus-arătată și a dispus completarea verificărilor în sensul lămuririi tuturor împrejurărilor legate de efectuarea acțiunii de control, stabilirea proprietății proprietarului imobilului în care s-a pătruns de către făptuitori, audierea martorilor solicitați de persoana vătămată pentru dovedirea modului în care s-a desfășurat controlul. Prin rezoluția nr. 261/P/2007 din 13 noiembrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.D., R.V.

și R.S.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 192 alin. (2), art. 289 și art. 323 C. pen. Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că acțiunea de control din data de 31 iulie 2007 a fost inițiată de I.P.J. Suceava, la desfășurarea ei participând comisarul M.D. din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor, agentul M.I. din cadrul Serviciului criminalistic, tehnicianul R.V. din cadrul ITRSV Suceava, comisarii Gărzii Financiare, L.O. și A.C., lucrători ai Poliției din orașul Liteni, precum și jurnalistul R.S.C. Controlul s-a efectuat în baza H.G. nr. 427/2004 pentru aprobarea normelor privind circulația materialelor lemnoase și controlul circulației acestora și al instalațiilor de transport lemn rotund.

A.M., care s-a declarat proprietara materialului lemnos depozitat în curte, și-a dat acceptul scris pentru efectuarea controlului, în urma efectuării căruia a fost sancționată contravențional cu 500 lei amendă. În tot acest timp, petiționara A.D. s-a aflat în curte, aceasta fiind comună ambelor imobile ce aparțin unul petentei, celălalt fiului său, A.C. Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. f) din Normele de aplicare a H.G. nr. 427/2004, controlul asupra materialului lemnos putea fi exercitat și fără acceptul deținătorului, dar, întrucât proprietarul și-a dat consimțământul, cu atât mai puțin pătrunderea echipei de control în curtea locuinței nu poate constitui infracțiunea de violare de domiciliu.

Făptuitorii și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în limitele cadrului legal, actele întocmite fiind corespunzătoare situației reale constatate la fața locului. Împotriva măsurii dispuse de procuror, petenta A.D. a formulat plângere, în condițiile art. 275-278 C. proc. pen., susținând că procurorul care a soluționat cauza era incompatibil să completeze urmărirea penală după infirmarea soluției și că aceasta a fost dată fără administrarea tuturor probelor dispuse. Prin rezoluția nr. 489/II/2/2008 din 30 decembrie 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava a respins plângerea ca neîntemeiată. Investită cu plângerea petiționarei, formulată în condițiile art. 278 1 C. proc.

pen., Curtea de Apel Suceava a constatat că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 261/P/2007 din 13 noiembrie 2008, dată de procuror, este legală și temeinică. Din verificarea ansamblului actelor premergătoare existente la dosar, Curtea a constatat că în cauză nu sunt indicii și elemente care să justifice existența relei credințe a agenților constatatori cu ocazia efectuării controlului în temeiul dispozițiilor H.G. nr. 427/2004 pentru aprobarea Normelor privind circulația acestora și ale instalațiilor de transformat lemnul rotund. Împrejurarea că agenții constatatori au ajuns la concluzia că s-a săvârșit o contravenție, întrucât pentru cantitatea de 10,997 m.c. cherestea rășinoase depozitată nu au fost prezentate acte de proveniență și au constatat că PF A.M.

desfășoară activitate de comercializare material lemnos, fără a avea autorizație de funcționare pentru depozit, sens în care au dispus sancționarea contravențională a acesteia, ridicarea cantității de material lemnos în vederea confiscării, dar lăsată în custodia acesteia până la efectuarea verificărilor complete nu înseamnă că au comis acte abuzive câtă vreme aceștia și-au exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea prevederilor legale. În art. 5 din H.G. nr. 427/2004 sunt precizate categoriile de personal ce au calitatea de agent constatator și au dreptul și obligația să efectueze controlul provenienței, al circulației materialelor lemnoase, precum și controlul instalațiilor de transformat lemn rotund, să constate contravențiile prevăzute de art. 3, să aplice sancțiunile prevăzute de art. 4 și să ia măsurile stabilite de art. 16 și art. 21 din prezenta hotărâre.

Aceste categorii de personal sunt: personalul silvic cu atribuții de control din cadrul autorității publice centrale și din structurile teritoriale, personalul silvic din cadrul R.N.P. și al unităților subordonate, ofițerii și agenții de poliție, ofițerii și subofițerii din cadrul jandarmeriei, personalul care exercită controlul financiar fiscal din cadrul Ministerului Finanțelor și cel al Gărzii Financiare. De asemenea, în art. 2 lit. f) din Normele de aplicare a H.G. nr. 427/2004 se prevede că agentul constatator în cadrul controlului proveninței și circulației materialului lemnos, are dreptul să exercite verificări asupra tuturor mijloacelor care efectuează transporturi de material lemnos, precum și în toate locurile și spațiile din domeniul public sau privat în care se află depozitate materialele lemnoase și la sediul persoanelor juridice unde se află documentele supuse verificării.

Din fotografiile judiciare existente la dosarul cauzei, cât și din declarațiile persoanelor audiate de procuror rezultă că locul unde se afla depozitată cheresteaua constituie curtea comună a locuințelor proprietatea petentei și a fiului său, nici aceasta și nici A.M. neopunându-se pătrunderii în domiciliu a echipei de control și a desfășurării activităților de constatare ale acesteia. În consecință, instanța de fond a respins ca nefondată plângerea petiționarei A.D. În termen legal, acesta a declarat recurs împotriva sentinței nr. 32 din 13 martie 2009 a Curții de Apel Suceava, solicitând admiterea, casarea hotărârii atacate, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la Parchet în vederea administrării de probe în mod obiectiv.

S-a arătat că după infirmarea primei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, nu s-au administrat toate probele indicate, iar în timpul judecății, petiționarei nu i s-a respectat dreptul la apărare și la un proces echitabil. Verificând hotărârea recurată, potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică. Judecând plângerea, instanța de fond a verificat rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constatând în mod just că aceasta este conformă actelor premergătoare efectuate în cauză și dispozițiilor legale în materie. Verificarea efectuată de echipa de control din care au făcut parte făptuitorii M.D., R.V.

și R.S.C. s-a desfășurat în condițiile și cu respectarea legii. Făptuitorii nu și-au încălcat atribuțiile de serviciu, nici nu și le-au îndeplinit, cu știință, în mod defectuos, urmărind prejudicierea intereselor legitime ale petentei. Actele constatatoare întocmite sunt conforme realității. Controlul s-a efectuat cu acceptul deținătorului materialului lemnos, în persoana A.M., iar pătrunderea în incinta imobilului s-a făcut cu consimțământul acesteia. Împrejurarea că în aceeași curte se află mai multe imobile, cu proprietari diferiți, nu impietează asupra legalității acțiunii desfășurate care nu are caracterul de faptă penală. Verificările efectuate sunt suficiente și lămuritoare stabilirii situației de fapt și de drept, astfel că, existând unul din cazurile care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale prevăzut de art. 10 C. proc.

pen., continuarea acestora nu se mai impunea, iar nerespectarea tuturor dispozițiilor din rezoluția de infirmare nu constituie un motiv de admitere a plângerii, în aceste condiții. Înalta Curte constată că incompatibilitatea procurorului care a dat soluția de neîncepere a urmăririi penale nu există ca și caz legal în economia art. 49 C. proc. pen. Instanța de fond nu a încălcat drepturile procesuale ale petiționarei, aceasta a fost asistată de un apărător ales și nu a invocat nicio vătămare concretă a intereselor sale legitime. Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul petiționarei. În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara A.D. împotriva sentinței penale nr. 32 din 13 martie 2009 a Curții de Apel Suceava. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 9 iunie 2009.