ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2154/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 32 din 13 martie

2009, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondată plângerea formulată de

petenta A.D. împotriva rezoluțiilor nr. 261/P/2007 din 13 noiembrie 2008 și nr.

489/II/2 din 30 decembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Suceava, obligând petiționara la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de 150 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut următoarele:

La data de 17 august 2007, petiționara A.D.

a formulat plângere penală împotriva comisarului M.D. din cadrul I.P.J.

Suceava, referentului R.V. din cadrul I.T.R.S.V. Suceava și ziaristului R.S.C.

de la „Monitorul de Suceava”, arătând că, la data de 31 iulie 2007, aceștia i-au

pătruns fără drept în curtea locuinței, au inventariat o cantitate de material

lemnos și au întocmit în fals acte de constatare a contravenției silvice,

activități desfășurate în baza existenței unei sesizări care o privea pe A.M.,

nora petiționarei.

Prin rezoluția nr. 261/P/2007 din 18

iunie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în temeiul

dispozițiilor art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus neînceperea

urmăririi penale față de făptuitori, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 246, art. 192, art. 289 și art. 323 C. pen.

Prin rezoluția nr. 305/II/2/2008 din 4

august 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Suceava a admis plângerea petiționarei, a infirmat rezoluția sus-arătată și a

dispus completarea verificărilor în sensul lămuririi tuturor împrejurărilor

legate de efectuarea acțiunii de control, stabilirea proprietății

proprietarului imobilului în care s-a pătruns de către făptuitori, audierea

martorilor solicitați de persoana vătămată pentru dovedirea modului în care s-a

desfășurat controlul.

Prin rezoluția nr. 261/P/2007 din 13

noiembrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în temeiul

dispozițiilor art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea

urmăririi penale față de M.D., R.V. și R.S.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 246, art. 192 alin. (2), art. 289 și art. 323 C. pen.

Din actele premergătoare efectuate în

cauză a rezultat că acțiunea de control din data de 31 iulie 2007 a fost

inițiată de I.P.J. Suceava, la desfășurarea ei participând comisarul M.D. din

cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor, agentul M.I. din cadrul

Serviciului criminalistic, tehnicianul R.V. din cadrul ITRSV Suceava, comisarii

Gărzii Financiare, L.O. și A.C., lucrători ai Poliției din orașul Liteni,

precum și jurnalistul R.S.C.

Controlul s-a efectuat în baza H.G. nr. 427/2004

pentru aprobarea normelor privind circulația materialelor lemnoase și controlul

circulației acestora și al instalațiilor de transport lemn rotund.

A.M., care s-a declarat proprietara

materialului lemnos depozitat în curte, și-a dat acceptul scris pentru

efectuarea controlului, în urma efectuării căruia a fost sancționată

contravențional cu 500 lei amendă.

În tot acest timp, petiționara A.D. s-a

aflat în curte, aceasta fiind comună ambelor imobile ce aparțin unul petentei,

celălalt fiului său, A.C.

Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. f) din

Normele de aplicare a H.G. nr. 427/2004, controlul asupra materialului lemnos

putea fi exercitat și fără acceptul deținătorului, dar, întrucât proprietarul

și-a dat consimțământul, cu atât mai puțin pătrunderea echipei de control în

curtea locuinței nu poate constitui infracțiunea de violare de domiciliu.

Făptuitorii și-au îndeplinit atribuțiile

de serviciu în limitele cadrului legal, actele întocmite fiind corespunzătoare

situației reale constatate la fața locului.

Împotriva măsurii dispuse de procuror,

petenta A.D. a formulat plângere, în condițiile art. 275-278 C. proc. pen.,

susținând că procurorul care a soluționat cauza era incompatibil să completeze urmărirea

penală după infirmarea soluției și că aceasta a fost dată fără administrarea

tuturor probelor dispuse.

Prin rezoluția nr. 489/II/2/2008 din 30

decembrie 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Suceava a respins plângerea ca neîntemeiată.

Investită cu plângerea petiționarei,

formulată în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., Curtea de Apel

Suceava a constatat că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 261/P/2007

din 13 noiembrie 2008, dată de procuror, este legală și temeinică.

Din verificarea ansamblului actelor

premergătoare existente la dosar, Curtea a constatat că în cauză nu sunt

indicii și elemente care să justifice existența relei credințe a agenților

constatatori cu ocazia efectuării controlului în temeiul dispozițiilor H.G. nr.

427/2004 pentru aprobarea Normelor privind circulația acestora și ale instalațiilor

de transformat lemnul rotund.

Împrejurarea că agenții constatatori au

ajuns la concluzia că s-a săvârșit o contravenție, întrucât pentru cantitatea de

10,997 m.c. cherestea rășinoase depozitată nu au fost prezentate acte de

proveniență și au constatat că PF A.M. desfășoară activitate de comercializare

material lemnos, fără a avea autorizație de funcționare pentru depozit, sens în

care au dispus sancționarea contravențională a acesteia, ridicarea cantității

de material lemnos în vederea confiscării, dar lăsată în custodia acesteia până

la efectuarea verificărilor complete nu înseamnă că au comis acte abuzive câtă

vreme aceștia și-au exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea

prevederilor legale.

În art. 5 din H.G. nr. 427/2004 sunt

precizate categoriile de personal ce au calitatea de agent constatator și au

dreptul și obligația să efectueze controlul provenienței, al circulației

materialelor lemnoase, precum și controlul instalațiilor de transformat lemn

rotund, să constate contravențiile prevăzute de art. 3, să aplice sancțiunile

prevăzute de art. 4 și să ia măsurile stabilite de art. 16 și art. 21 din

prezenta hotărâre. Aceste categorii de personal sunt: personalul silvic cu

atribuții de control din cadrul autorității publice centrale și din structurile

teritoriale, personalul silvic din cadrul R.N.P. și al unităților subordonate,

ofițerii și agenții de poliție, ofițerii și subofițerii din cadrul

jandarmeriei, personalul care exercită controlul financiar fiscal din cadrul

Ministerului Finanțelor și cel al Gărzii Financiare.

De asemenea, în art. 2 lit. f) din

Normele de aplicare a H.G. nr. 427/2004 se prevede că agentul constatator în

cadrul controlului proveninței și circulației materialului lemnos, are dreptul

să exercite verificări asupra tuturor mijloacelor care efectuează transporturi

de material lemnos, precum și în toate locurile și spațiile din domeniul public

sau privat în care se află depozitate materialele lemnoase și la sediul

persoanelor juridice unde se află documentele supuse verificării.

Din fotografiile judiciare existente la

dosarul cauzei, cât și din declarațiile persoanelor audiate de procuror rezultă

că locul unde se afla depozitată cheresteaua constituie curtea comună a

locuințelor proprietatea petentei și a fiului său, nici aceasta și nici A.M.

neopunându-se pătrunderii în domiciliu a echipei de control și a desfășurării

activităților de constatare ale acesteia.

În consecință, instanța de fond a respins

ca nefondată plângerea petiționarei

A.D.

În termen legal, acesta a declarat recurs

împotriva sentinței nr. 32 din 13 martie 2009 a Curții de Apel Suceava,

solicitând admiterea, casarea hotărârii atacate, desființarea rezoluției și

trimiterea cauzei la Parchet în vederea administrării de probe în mod obiectiv.

S-a arătat că după infirmarea primei

rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, nu s-au administrat toate probele

indicate, iar în timpul judecății, petiționarei nu i s-a respectat dreptul la

apărare și la un proces echitabil.

Verificând hotărârea recurată, potrivit dispozițiilor

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta

este legală și temeinică.

Judecând plângerea, instanța de fond a verificat

rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei,

constatând în mod just că aceasta este conformă actelor premergătoare efectuate

în cauză și dispozițiilor legale în materie.

Verificarea efectuată de echipa de

control din care au făcut parte făptuitorii M.D., R.V. și R.S.C. s-a desfășurat

în condițiile și cu respectarea legii.

Făptuitorii nu și-au încălcat atribuțiile

de serviciu, nici nu și le-au îndeplinit, cu știință, în mod defectuos,

urmărind prejudicierea intereselor legitime ale petentei. Actele constatatoare

întocmite sunt conforme realității.

Controlul s-a efectuat cu acceptul deținătorului

materialului lemnos, în persoana A.M., iar pătrunderea în incinta imobilului

s-a făcut cu consimțământul acesteia. Împrejurarea că în aceeași curte se află

mai multe imobile, cu proprietari diferiți, nu impietează asupra legalității

acțiunii desfășurate care nu are caracterul de faptă penală.

Verificările efectuate sunt suficiente și

lămuritoare stabilirii situației de fapt și de drept, astfel că, existând unul

din cazurile care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale prevăzut de

art. 10 C. proc. pen., continuarea acestora nu se mai impunea, iar nerespectarea

tuturor dispozițiilor din rezoluția de infirmare nu constituie un motiv de

admitere a plângerii, în aceste condiții.

Înalta Curte constată că

incompatibilitatea procurorului care a dat soluția de neîncepere a urmăririi

penale nu există ca și caz legal în economia art. 49 C. proc. pen.

Instanța de fond nu a încălcat drepturile

procesuale ale petiționarei, aceasta a fost asistată de un apărător ales și nu

a invocat nicio vătămare concretă a intereselor sale legitime.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge

ca nefondat recursul petiționarei.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara A.D. împotriva sentinței penale nr. 32 din 13 martie

2009 a Curții de Apel Suceava.

Obligă recurenta petiționară la plata

sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 9

iunie 2009.