ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 292/2008

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, P.C. a solicitat cercetarea judecătoarei R.M. de la Tribunalul Botoșani, pentru săvârșirea infracțiunilor fals material în înscrisuri oficiale [(art. 288 alin. (2) C. pen. )] și fals intelectual (art. 289 C. pen.), deoarece aceasta și-ar fi falsificat semnăturile de pe unele încheieri de ședință din Dosarul nr. 3460/40/2006; prin aceeași plângere, s-a solicitat efectuarea de cercetări și față de V.D. - grefier de ședință, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 242 C. pen., cu privire la același dosar (nr. 3460/40/2006). Prin Rezoluția din 30 martie 2007, dată în Dosarul nr. 169/P/2006 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, secția de urmărie penală și criminalistică, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6), art. 10 alin. (1) lit. a), art. 38 și art. 45 C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de intimata R.M. (pentru infracțiunile prevăzute de art. 288 alin. (2) și de art. 289 C. pen.), întrucât s-a stabilit că faptele imputate nu există, și disjungerea cauzei cu privire la V.D., grefier la Tribunalul Botoșani, și trimiterea acesteia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, „pentru a dispune cercetarea sus-numitei sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 242 C. pen.” Împotriva sus - identificatei rezoluții petiționarul a formulat, în termen legal, plângere conform art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin Rezoluția nr. 115/II/2/2007 din 17 mai 2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Ca urmare, nemulțumit, petiționarul s-a adresat cu plângere instanței de judecată competente, în baza art. 278 1 C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 27 din 18 iulie 2007, Curtea de Apel Suceava, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, cu motivarea că, din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că intimata nu a săvârșit infracțiunile reclamate de petiționar și că rezoluțiile atacate sunt legale și temeinice ; totodată, se reține că dosarul nr. 3460/40/2006 a fost repartizat spre soluționare judecătoarei R.M., că ședințele din 26 iunie 2006, 04 septembrie 2006 și 18 septembrie 2006 au fost conduse de aceasta, că încheierile de ședință au fost, de asemenea, legal semnate de intimată și că nu sunt reale susținerile petiționarului, în sensul că judecatoarea în cauză ar fi falsificat conținutul încheierii de ședință din 4 septembrie 2006. împotriva sentinței sus-menționate, petiționarul P.C.

a declarat recursul de fată. Recursul nu este fondat.

Examinând sentința atacată în raport cu motivele invocate în scris și oral (la dezbateri), precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, Înalta Curte constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimata R.M., judecător la Tribunalul Botoșani, soluție adoptată prin Rezoluția nr. 169/P/2006, din 30 martie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și confirmată atât prin Rezoluția nr. 115/11/2/2007 din 17 mai 2007 a Procurorului General al aceluiași parchet cât și de prima instanță , este temeinică și legală, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (2) și art. 289 C. pen., infracțiuni ce ar fi fost săvârșite de aceasta; cât privește susținerea petiționarului recurent că prima instanță i-ar fi respins cererea privind efectuarea unei expertize „grafologice”, chiar reală de ar fi, nu poate fi valorificată ca motiv de recurs față de prevederile art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen., care precizează că verificarea rezoluției sau ordonanței atacate se face numai „pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate”, fără posibilitatea administrării și a altor probe, de exemplu , o expertiză „grafologică”. Față de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinței instanței de fond, și pe cale în consecință , desființarea rezoluției procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. , va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.C. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P. C. împotriva sentinței penale nr. 27 din 18 iulie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2008.