ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 292/2008

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea penală adresată Parchetului

de pe lângă Curtea

de Apel

Suceava, P.C. a solicitat cercetarea judecătoarei

R.M. de

la Tribunalul Botoșani, pentru săvârșirea infracțiunilor fals material în

înscrisuri oficiale [(art. 288 alin. (2) C. pen.

)] și fals intelectual (art. 289 C. pen.), deoarece aceasta și-ar

fi

falsificat semnăturile de pe unele încheieri de ședință din Dosarul

nr. 3460/40/2006; prin aceeași plângere, s-a

solicitat efectuarea de

cercetări și

față de V.D. - grefier de ședință, sub aspectul

săvârșirii infracțiunii

prevăzute de art. 242 C. pen., cu privire la același dosar (nr. 3460/40/2006).

Prin Rezoluția din 30 martie 2007, dată în Dosarul nr. 169/P/2006 de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, secția de urmărie penală și

criminalistică, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6),

art. 10 alin. (1) lit. a), art. 38 și art. 45 C. proc. pen.,

neînceperea

urmăririi penale față de intimata R.M. (pentru infracțiunile

prevăzute de art. 288 alin. (2) și de art. 289 C. pen.), întrucât s-a stabilit

că faptele imputate nu există, și disjungerea cauzei cu privire la V.D.,

grefier la Tribunalul Botoșani, și trimiterea acesteia la Parchetul de pe lângă

Judecătoria

Botoșani, „pentru a dispune

cercetarea sus-numitei sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzute de

art. 242 C. pen.”

Împotriva sus - identificatei rezoluții

petiționarul a formulat, în

termen legal, plângere conform

art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin

Rezoluția nr. 115/II/2/2007 din 17 mai 2007 a Procurorului General al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Ca urmare, nemulțumit, petiționarul s-a

adresat cu plângere

instanței

de judecată competente, în baza art. 278

1

C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 27 din 18 iulie

2007, Curtea de Apel

Suceava,

secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționar împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, cu

motivarea că, din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că intimata

nu a săvârșit infracțiunile reclamate de petiționar și că

rezoluțiile atacate sunt legale și temeinice ;

totodată, se reține că

dosarul nr. 3460/40/2006 a fost repartizat spre

soluționare

judecătoarei R.M., că ședințele

din 26 iunie 2006, 04

septembrie 2006 și 18 septembrie 2006 au fost

conduse de aceasta,

că încheierile de

ședință au fost, de asemenea, legal semnate de intimată și că nu sunt reale

susținerile petiționarului, în sensul că

judecatoarea în cauză ar fi

falsificat conținutul încheierii de ședință din 4 septembrie 2006.

împotriva sentinței sus-menționate, petiționarul P.C. a declarat

recursul de fată.

Recursul nu este fondat.

Examinând sentința atacată în raport cu

motivele invocate în

scris și oral (la dezbateri), precum

și din oficiu, sub toate

aspectele de

legalitate și temeinicie, Înalta Curte constată că soluția de neîncepere a

urmăririi penale față de intimata R.M., judecător la Tribunalul Botoșani, soluție

adoptată prin Rezoluția nr.

169/P/2006,

din 30 martie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Suceava și confirmată atât prin Rezoluția nr.

115/11/2/2007 din

17 mai 2007 a Procurorului General al aceluiași parchet

cât și de

prima instanță , este temeinică și

legală, din moment ce nu au putut fi

identificate elemente ale

infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (2) și art. 289 C. pen., infracțiuni

ce ar fi fost săvârșite de aceasta; cât privește susținerea petiționarului

recurent că prima instanță i-ar fi

respins

cererea privind efectuarea unei expertize „grafologice”, chiar

reală de

ar fi, nu poate fi valorificată ca motiv de recurs față de

prevederile art. 278

1

alin. (7) C.

proc. pen., care precizează

că verificarea rezoluției sau ordonanței

atacate se face numai „pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei

și a oricăror înscrisuri noi prezentate”, fără posibilitatea administrării și a

altor probe, de exemplu , o expertiză „grafologică”.

Față de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice

casarea sentinței instanței de fond, și pe cale în

consecință , desființarea rezoluției procurorului, Înalta Curte, în

conformitate

cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul

P.C.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul

petiționar

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petiționarul P.

C.

împotriva sentinței penale nr. 27 din 18

iulie 2007 a Curții de

Apel Suceava, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata

sumei de 100 lei, cu titlul de

cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25

ianuarie 2008.