ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4056/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele : Prin sentința penală nr. 208 din 23 mai 2008 , Tribunalul Satu Mare a hotărât, între altele, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. cu aplicarea art. 91 C. pen., achitarea inculpatului P.R.M. pentru infracțiunea de punere în vânzare de droguri de risc, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar în baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatului amenda administrativă în sumă de 1000 lei. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantității de droguri cumpărate sau ridicate de la inculpați.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt: La data de 13 martie 2007, inculpatul P.R.M., fost coleg de muncă și prieten cu inculpatul S.E.C., a luat de la acesta din urmă 3 țigări de canabis, cu suma de 175 lei, în scopul de a le vinde, ulterior acesta vânzând țigările colaboratorului autorizat. Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 381062 din 15 martie 2007 a rezultat că cele 3 țigări vândute de inculpatul P.R.M. conțin tutun în amestec cu canabis și că în proba în litigiu s-a pus în evidență THB biosintetizat de planta canabis sativa. Inculpatul P.R.M. a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa. Prima instanță a apreciat că raportat la împrejurările în care a fost comisă, persoana inculpatului, care este la primul contact cu legea penală, fapta în concret nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 89/A din 7 octombrie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare împotriva sentinței penale nr. 208 din 23 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că susținerile parchetului în sensul că fapta reprezintă o problemă dintre cele mai grave cu care se confruntă societatea, nefiind lipsită de pericol social și impunându-se condamnarea inculpatului la o pedeapsă just individualizată sunt nefondate având în vedere că inculpatul nu a realizat câștiguri din acel act, din modalitatea de săvârșire a infracțiunii, cât și din aspecte ce țin de persoana inculpatului, rezultă că reeducarea lui se poate face fără aplicarea unei pedepse, printr-o sancțiune administrativă.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, care invocând temeiul de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și aplicarea unei pedepse inculpatului, iar ca modalitate de executare aplicarea art. 81 C. pen. , arătând că valoarea socială apărată e protejată de legea penală prin norme severe, legislația conferind un pericol social ridicat al acestor fapte, pentru care trebuie o reprimare pe măsură. Recursul declarat de parchet este neîntemeiat pentru următoarele considerente: Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că instanțele au apreciat corect că, raportat la împrejurările în care a fost comisă fapta, la persoana inculpatului, care este la primul contact cu legea penală, fapta în concret nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Din probele administrate rezultă că fapta a fost săvârșită în mod izolat, la dosar neexistând probe că inculpatul ar fi vândut și în alte ocazii droguri, cantitatea de droguri este foarte mică (3 țigări conținând tutun în amestec cu canabis), iar inculpatul nu a realizat și nici nu a căutat să realizeze câștiguri materiale din vânzarea acestora, suma de 175 lei neprofitând acestuia. Mai mult decât atât, cel care a avut inițiativa vânzării a fost coinculpatul S.E.C., care s-a oferit să procure drogurile.

Deși infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este o infracțiune de pericol, pentru existența căreia este suficient ca rezultatul să constea într-o stare de pericol, nefiind necesară producerea unui rezultat material, Curtea apreciază că prima trăsătură a infracțiunii, potrivit art. 17 C. pen., respectiv pericolul social, reglementată în dispoziția art.18 din același cod, nu este îndeplinită, în sensul că atingerea adusă valorii sociale ocrotite de legea penală (în cauză sănătatea și viața oamenilor) este minimă raportat la cele expuse mai sus, astfel încât, în mod corect, ambele instanțe au apreciat că pentru reeducarea inculpatului nu este necesară aplicarea unei pedepse, fiind suficientă aplicarea unei sancțiuni administrative pentru ca acesta să nu mai săvârșească pe viitor alte fapte penale.

În consecință situația de fapt a fost corect stabilită, corespunzător probatoriului administrat în cauză, astfel încât nu subzistă eroarea gravă de fapt, cu consecința unei greșite soluții de condamnare, prevăzută de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., invocată de parchet. Față de considerentele arătate mai sus, constatând nefondat motivul de recurs invocat și nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod urmează a respinge ca nefondat recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu intimatului inculpat P.R.M. pentru prestația efectuată până la prezentarea apărătorului ales al inculpatului, conform art. 5 și art. 6 din Protocolul încheiat de Uniunea Națională a Barourilor din România cu Ministerul Justiției, în suma de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 89/A din 7 octombrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul P.R.M. Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu intimatului inculpat P.R.M., suma de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 decembrie 2008.