ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4056/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4056/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra
recursului de față;
În
baza lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin sentința penală nr. 208 din 23 mai
2008 , Tribunalul Satu Mare a hotărât, între altele, în baza
art. 11
pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b
1
) C. proc.
pen. cu aplicarea art. 91 C. pen., achitarea inculpatului P.R.M.
pentru infracțiunea de punere în vânzare de
droguri
de risc, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea
nr. 143/2000, iar în baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatului amenda
administrativă în sumă de 1000 lei.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000
a dispus confiscarea cantității de droguri cumpărate sau ridicate de la
inculpați.
Pentru a pronunța această hotărâre,
prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
La data de 13 martie 2007, inculpatul P.R.M.,
fost coleg de muncă și prieten cu inculpatul S.E.C., a luat de la acesta din
urmă 3 țigări de canabis, cu suma de 175 lei, în scopul de a le vinde, ulterior
acesta vânzând țigările colaboratorului autorizat.
Din raportul de constatare
tehnico-științifică nr. 381062 din 15
martie 2007 a rezultat că cele 3 țigări vândute de inculpatul P.R.M.
conțin tutun în amestec cu canabis și că în proba în litigiu s-a pus în
evidență THB biosintetizat de planta canabis sativa.
Inculpatul
P.R.M. a recunoscut săvârșirea infracțiunii
reținute în
sarcina sa.
Prima
instanță a apreciat că raportat la împrejurările în care a fost
comisă, persoana inculpatului, care este la primul contact cu legea
penală, fapta în concret nu prezintă gradul de pericol social al unei
infracțiuni.
Curtea de Apel Oradea, secția penală și
pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 89/A din 7 octombrie 2008 a
respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu
Mare împotriva sentinței penale nr. 208 din 23 mai 2008 pronunțată de
Tribunalul Satu Mare.
Pentru a decide astfel, instanța de
control judiciar a reținut că susținerile parchetului în sensul că fapta
reprezintă o problemă dintre cele mai grave cu care se confruntă societatea,
nefiind lipsită de pericol social și impunându-se condamnarea inculpatului la o
pedeapsă just individualizată sunt nefondate având în vedere că inculpatul nu a
realizat câștiguri din acel act, din modalitatea de săvârșire a infracțiunii,
cât și din aspecte ce țin de persoana
inculpatului, rezultă că reeducarea
lui se poate face fără aplicarea
unei pedepse, printr-o sancțiune administrativă.
Împotriva acestei decizii a formulat
recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, care invocând temeiul de
casare prevăzute de art. 385
9
alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., a
solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și aplicarea unei
pedepse inculpatului, iar ca modalitate de
executare aplicarea art. 81 C. pen.
, arătând că valoarea socială apărată
e protejată de legea penală prin norme severe, legislația conferind un pericol
social ridicat al acestor fapte, pentru care trebuie o reprimare pe măsură.
Recursul
declarat de parchet este neîntemeiat pentru următoarele
considerente:
Examinând actele și lucrările dosarului,
Curtea constată că instanțele au apreciat corect că, raportat la împrejurările
în care a fost comisă fapta, la persoana inculpatului, care este la primul
contact cu
legea penală, fapta în concret
nu prezintă gradul de pericol social al unei
infracțiuni.
Din probele administrate rezultă că
fapta a fost săvârșită în mod izolat, la dosar neexistând probe că inculpatul
ar fi vândut și în alte ocazii droguri, cantitatea de droguri este foarte mică
(3 țigări conținând tutun în amestec cu canabis), iar inculpatul nu a realizat
și nici nu a căutat să realizeze câștiguri materiale din vânzarea acestora,
suma de 175 lei
neprofitând acestuia.
Mai mult decât atât, cel care a avut inițiativa vânzării a fost coinculpatul S.E.C.,
care s-a oferit să procure drogurile.
Deși infracțiunea de trafic de droguri,
prevăzută de art. 2 alin. (1) din
Legea nr.
143/2000 este o infracțiune de pericol, pentru existența căreia
este
suficient ca rezultatul să constea într-o stare de pericol, nefiind necesară
producerea unui rezultat material, Curtea apreciază că prima trăsătură a
infracțiunii, potrivit art. 17 C. pen., respectiv pericolul social,
reglementată în dispoziția art.18 din același cod, nu este îndeplinită, în
sensul că atingerea adusă valorii sociale ocrotite de legea penală (în cauză
sănătatea și viața oamenilor) este minimă raportat la cele expuse mai sus,
astfel încât, în mod corect, ambele instanțe au apreciat că pentru reeducarea
inculpatului nu este necesară aplicarea unei pedepse, fiind suficientă
aplicarea unei sancțiuni administrative pentru ca acesta să nu mai săvârșească
pe viitor alte fapte penale.
În consecință situația de fapt a fost
corect stabilită, corespunzător probatoriului administrat în cauză, astfel
încât nu subzistă eroarea gravă de fapt, cu consecința unei greșite soluții de
condamnare, prevăzută de art. 385
9
alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.,
invocată de parchet.
Față de considerentele arătate mai sus,
constatând nefondat motivul de recurs invocat și nerezultând vreun motiv de
casare din cele prevăzute de art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., care
să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) din același cod urmează a respinge ca nefondat recursul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C.
proc. pen., onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu intimatului
inculpat P.R.M. pentru prestația efectuată până la prezentarea apărătorului
ales al inculpatului, conform art. 5 și art. 6 din Protocolul încheiat de
Uniunea Națională a Barourilor din România cu Ministerul Justiției, în suma de
50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D
E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat
de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 89/A
din 7 octombrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu
minori, privind pe inculpatul P.R.M.
Onorariul
pentru apărătorul desemnat din oficiu intimatului inculpat
P.R.M., suma de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 decembrie
2008.