ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3949/2006

Deliberând asupra recursului penal

de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 143/ PI din

24 februarie 2006, Tribunalul Timiș, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

a condamnat pe inculpatul V.C., la 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de risc.

A interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 71 C.

pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a

aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., respectiv de a alege și de a fi ales

în autorități publice și în funcții elective publice, respectiv de a ocupa o

funcție ce implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 (trei)

ani.

A constatat că inculpatul este

arestat în altă cauză.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea de la

inculpat a cantității de 1,2 grame rezină de cannabis aflată în custodia

C.Z.C.C.O.A. Cluj, iar în baza art. 118 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a

dispus distrugerea acestei cantități.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 raportat la art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea de la

inculpat a sumei de 1.200.000 ROL, obținută din vânzarea cantității de drog mai

sus-menționată.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial

Timișoara, a fost trimis în judecată inculpatul V.C., pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000.

La data de 25 mai 2005 a fost

începută urmărirea penală față de inculpat, în cauză fiind emise autorizațiile nr.

74, 75 și 76 în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr.

508/2004 și art. 22 din  Legea nr. 143/2000,respectiv introducerea unui

investigator acoperit (polițist) cu nume de cod S.I., a unui colaborator cu

nume de cod R.A., precum și pentru procurare de droguri.

La solicitarea inculpatului, în data

de 24 mai 2005, colaboratorul acoperit s-a întâlnit cu acesta în zona

Complexului comercial T., situat în Calea Șagului în Timișoara.

Inculpatul V.C. i-a vândut cu suma

de 1.200.000 lei colaboratorului acoperit, un număr de 3 pachete mici învelite

în folie de țigări ce conțineau o substanță vegetală presată, de culoare brună.

Acestea au fost predate investigatorului acoperit și organului de urmărire

penală.

Conform raportului de constatare

tehnico-științifică nr. 187138 din 31 mai 2005, a rezultat că substanța vândută

de către inculpat reprezintă o cantitate de 1,2 gr. rezină de cannabis,

punându-se în evidență Tetrahydrocannbinol (THC) substanță psihotropă,

biosintetizată de planta cannabis ce face parte din tabelul anexă nr. 1 din

Legea nr. 143/2000 și care este drog de risc.

Fapta inculpatului V.C. care, în

data de 24 mai 2005, a vândut cu suma de 1.200.000 lei colaboratorului R.A. cantitatea

de 1,2 gr. rezină de cannabis, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de droguri de risc, atât în ce privește latura obiectivă

cât și latura subiectivă a acestei infracțiuni caracterizată sub forma

intenției directe.

Pentru aceasta, instanța a aplicat

inculpatului o pedeapsă de 3 ani cu închisoarea, cu executarea în detenție, la

individualizarea căreia a făcut aplicarea criteriilor generale prevăzute de art.

72 C. pen., respectiv împrejurările concrete de săvârșire a infracțiunii,

pericolul social concret al acesteia ce constă în urmarea imediată cu atingere

a relațiilor sociale referitoare la sănătatea publică, persoana inculpatului,

care se află în cercetări pentru săvârșirea altor infracțiuni în legătură cu

droguri, atitudinea procesuală a acestuia care nu a recunoscut săvârșirea

faptei, cantitatea redusă de droguri care a fost traficată de către inculpat.

Împotriva sentinței pronunțată de

tribunal a declarat în termen legal apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

Timiș. În motivarea apelului parchetul a solicitat desființarea sentinței

primei instanțe și în rejudecare, interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de

art. 64 C. pen.

S-a susținut că hotărârea primei

instanțe este nelegală întrucât potrivit dispozițiilor art. 71 alin. (2) C.

pen., condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea

drepturilor arătate în aliniatul precedent, iar potrivit alin. (1) pedeapsa

accesorie constă în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C.

pen.

Examinând legalitatea sentinței

pronunțată de tribunal prin prisma motivelor de apel formulate de parchet și în

raport de practica C.E.D.O. s-a constatat că aplicarea pedepsei închisorii nu

atrage automat aplicarea pedepsei accesorii a tuturor drepturilor prevăzute de art.

64 C. pen. Interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c), d) și e) C.

pen., urmează să fie analizată de la caz la caz în raport de interesele

minorului [(art. 64 lit. d) și e) C. pen.)] și în raport de natura funcției și

profesiei pe care o are inculpatul și dacă s-a folosit de aceasta pentru săvârșirea

infracțiunii [(art. 64 lit. c)].

În cazul de față inculpatul nu este

căsătorit, nu are copii minori, nu are ocupație. Fapta pentru care a fost

condamnat inculpatul a constat în traficarea cantității de 1,2 gr. rezină de

cannabis, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

trafic de droguri de risc.

Instanța de apel a constatat că în

mod întemeiat a procedat instanța de fond doar la interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, în

condițiile în care inculpatul nu are copii, nu este tutore sau curator și nu

s-a folosit de nici o funcție sau profesie pentru săvârșirea acestei

infracțiuni de trafic de droguri de risc.

Comportamentul infracțional deși se

circumscrie infracțiunii de trafic de droguri de risc, nu a fost deosebit de

nedemn, astfel încât să poată determina ca el să fie privat de drepturile părintești

în mod virtual. Procedându-se astfel, au fost avute în vedere cu precădere

dispozițiile art. 19 alin. (1

1

) din Constituția României introdus

prin Legea nr. 429/2003 de revizuire a Constituției, în aplicarea art. 8 din C.E.D.O.

Prin efectuarea acestui control al

instanței, s-a demonstrat că retragerea doar a drepturilor de la art. 64 lit.

a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie a fost realistă, nefiind necesară

interzicerea celorlalte drepturi de la același articol, pentru protecția

sănătății, moralei sau a educației vreunui minor.

Curtea de Apel Timișoara, secția penală,

prin decizia penală nr. 169/ A din 20 aprilie 2006, conform art. 379 pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Timiș împotriva sentinței penale nr. 143/PI/2006 a

Tribunalului Timiș.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Prin motivele de recurs, parchetul a

criticat hotărârile pronunțate în cauză susținând că acestea sunt nelegale

întrucât instanțele au făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 64 C. pen.,

raportat la art. 71 C. pen., privind pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor pe durata executării pedepsei închisorii.

Al doilea motiv de recurs, se referă

la faptul că pedeapsa aplicată inculpatului este greșit individualizată în

raport de criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., critică formulată și în apel

cu prilejul dezbaterii în fond a cauzei în fața Curții de Apel Timișoara de

către reprezentantul parchetului, motiv asupra căruia instanța de apel a omis

să se pronunțe.

Cu prilejul susținerii recursului

formulat, reprezentantul parchetului a completat motivele de recurs invocând

nulitatea hotărârii instanței de apel, întrucât minuta este semnată doar de

unul din judecătorii care au intrat în compunerea completului de judecată.

Recursul formulat de parchet este

fondat.

Astfel, potrivit art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., încălcările dispozițiilor legale referitoare la compunerea

instanței sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.

Potrivit art. 54 alin. (2) din Legea

nr. 303/2004 privind organizarea judiciară, apelurile se judecă în complet

format din doi judecători iar pentru ca hotărârea judecătorească să reprezinte rezultanta

acordului de voință a membrilor completului, în conformitate cu art. 308 C.

proc. pen., este necesar ca toți membrii completului să-și manifeste părerea

asupra fiecărei chestiuni supuse deliberării, obligație impusă și prin art. 343

C. proc. pen.

Potrivit art. 309 C. proc. pen.,

rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, care se semnează de

membrii completului de judecată.

În cauză, se constată că minuta

întocmită de către instanța de apel este semnată doar de președintele

completului de judecată, situație în care nu se poate verifica dacă decizia

reprezintă acordul de voință a membrilor completului de judecată, dacă aceștia

au participat la deliberarea cauzei conform art. 307 C. proc. pen., sau dacă

instanța a fost compusă potrivit prevederilor legale.

În consecință, se constată că în

cauză au fost încălcate dispozițiile legale referitoare la compunerea

instanței, de natură să atragă nulitatea deciziei pronunțată, în condițiile

prevederilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen., anterior citate, împrejurare

care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 3

C. proc. pen.

Potrivit art. 385

15

pct. 2

lit. c) C. proc. pen., recursul formulat de parchet va fi admis, se va casa

decizia pronunțată și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului

aceleiași instanțe.

Cu prilejul rejudecării, instanța de

apel va analiza și celelalte critici formulate de parchet.

Se va constata că intimatul inculpat

V.C. este arestat într-o altă cauză.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr. 169/ A din

20 aprilie 2006 a Curții de Apel Timișoara, privind pe inculpatul V.C.

Casează decizia penală atacată și

trimite cauza spre rejudecarea apelului acestei instanțe.

Constată că inculpatul V.C., este

arestat în altă cauză.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 100 RON se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 iunie 2006.