ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3949/2006

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 143/ PI din 24 februarie 2006, Tribunalul Timiș, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul V.C., la 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc. A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., respectiv de a alege și de a fi ales în autorități publice și în funcții elective publice, respectiv de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 (trei) ani.

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a cantității de 1,2 grame rezină de cannabis aflată în custodia C.Z.C.C.O.A. Cluj, iar în baza art. 118 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus distrugerea acestei cantități. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1.200.000 ROL, obținută din vânzarea cantității de drog mai sus-menționată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Timișoara, a fost trimis în judecată inculpatul V.C., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

La data de 25 mai 2005 a fost începută urmărirea penală față de inculpat, în cauză fiind emise autorizațiile nr. 74, 75 și 76 în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 508/2004 și art. 22 din Legea nr. 143/2000,respectiv introducerea unui investigator acoperit (polițist) cu nume de cod S.I., a unui colaborator cu nume de cod R.A., precum și pentru procurare de droguri. La solicitarea inculpatului, în data de 24 mai 2005, colaboratorul acoperit s-a întâlnit cu acesta în zona Complexului comercial T., situat în Calea Șagului în Timișoara. Inculpatul V.C. i-a vândut cu suma de 1.200.000 lei colaboratorului acoperit, un număr de 3 pachete mici învelite în folie de țigări ce conțineau o substanță vegetală presată, de culoare brună.

Acestea au fost predate investigatorului acoperit și organului de urmărire penală. Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 187138 din 31 mai 2005, a rezultat că substanța vândută de către inculpat reprezintă o cantitate de 1,2 gr. rezină de cannabis, punându-se în evidență Tetrahydrocannbinol (THC) substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis ce face parte din tabelul anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000 și care este drog de risc. Fapta inculpatului V.C. care, în data de 24 mai 2005, a vândut cu suma de 1.200.000 lei colaboratorului R.A. cantitatea de 1,2 gr. rezină de cannabis, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, atât în ce privește latura obiectivă cât și latura subiectivă a acestei infracțiuni caracterizată sub forma intenției directe.

Pentru aceasta, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani cu închisoarea, cu executarea în detenție, la individualizarea căreia a făcut aplicarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv împrejurările concrete de săvârșire a infracțiunii, pericolul social concret al acesteia ce constă în urmarea imediată cu atingere a relațiilor sociale referitoare la sănătatea publică, persoana inculpatului, care se află în cercetări pentru săvârșirea altor infracțiuni în legătură cu droguri, atitudinea procesuală a acestuia care nu a recunoscut săvârșirea faptei, cantitatea redusă de droguri care a fost traficată de către inculpat. Împotriva sentinței pronunțată de tribunal a declarat în termen legal apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.

În motivarea apelului parchetul a solicitat desființarea sentinței primei instanțe și în rejudecare, interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. S-a susținut că hotărârea primei instanțe este nelegală întrucât potrivit dispozițiilor art. 71 alin. (2) C. pen., condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor arătate în aliniatul precedent, iar potrivit alin. (1) pedeapsa accesorie constă în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. Examinând legalitatea sentinței pronunțată de tribunal prin prisma motivelor de apel formulate de parchet și în raport de practica C.E.D.O. s-a constatat că aplicarea pedepsei închisorii nu atrage automat aplicarea pedepsei accesorii a tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

Interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c), d) și e) C. pen., urmează să fie analizată de la caz la caz în raport de interesele minorului [(art. 64 lit. d) și e) C. pen.)] și în raport de natura funcției și profesiei pe care o are inculpatul și dacă s-a folosit de aceasta pentru săvârșirea infracțiunii [(art. 64 lit. c)]. În cazul de față inculpatul nu este căsătorit, nu are copii minori, nu are ocupație. Fapta pentru care a fost condamnat inculpatul a constat în traficarea cantității de 1,2 gr. rezină de cannabis, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc.

Instanța de apel a constatat că în mod întemeiat a procedat instanța de fond doar la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, în condițiile în care inculpatul nu are copii, nu este tutore sau curator și nu s-a folosit de nici o funcție sau profesie pentru săvârșirea acestei infracțiuni de trafic de droguri de risc. Comportamentul infracțional deși se circumscrie infracțiunii de trafic de droguri de risc, nu a fost deosebit de nedemn, astfel încât să poată determina ca el să fie privat de drepturile părintești în mod virtual. Procedându-se astfel, au fost avute în vedere cu precădere dispozițiile art. 19 alin. (1 1 ) din Constituția României introdus prin Legea nr. 429/2003 de revizuire a Constituției, în aplicarea art. 8 din C.E.D.O.

Prin efectuarea acestui control al instanței, s-a demonstrat că retragerea doar a drepturilor de la art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie a fost realistă, nefiind necesară interzicerea celorlalte drepturi de la același articol, pentru protecția sănătății, moralei sau a educației vreunui minor. Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia penală nr. 169/ A din 20 aprilie 2006, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva sentinței penale nr. 143/PI/2006 a Tribunalului Timiș. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Prin motivele de recurs, parchetul a criticat hotărârile pronunțate în cauză susținând că acestea sunt nelegale întrucât instanțele au făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 64 C. pen., raportat la art. 71 C. pen., privind pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor pe durata executării pedepsei închisorii. Al doilea motiv de recurs, se referă la faptul că pedeapsa aplicată inculpatului este greșit individualizată în raport de criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., critică formulată și în apel cu prilejul dezbaterii în fond a cauzei în fața Curții de Apel Timișoara de către reprezentantul parchetului, motiv asupra căruia instanța de apel a omis să se pronunțe. Cu prilejul susținerii recursului formulat, reprezentantul parchetului a completat motivele de recurs invocând nulitatea hotărârii instanței de apel, întrucât minuta este semnată doar de unul din judecătorii care au intrat în compunerea completului de judecată.

Recursul formulat de parchet este fondat. Astfel, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., încălcările dispozițiilor legale referitoare la compunerea instanței sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. Potrivit art. 54 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind organizarea judiciară, apelurile se judecă în complet format din doi judecători iar pentru ca hotărârea judecătorească să reprezinte rezultanta acordului de voință a membrilor completului, în conformitate cu art. 308 C. proc. pen., este necesar ca toți membrii completului să-și manifeste părerea asupra fiecărei chestiuni supuse deliberării, obligație impusă și prin art. 343 C. proc. pen. Potrivit art. 309 C. proc. pen., rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, care se semnează de membrii completului de judecată.

În cauză, se constată că minuta întocmită de către instanța de apel este semnată doar de președintele completului de judecată, situație în care nu se poate verifica dacă decizia reprezintă acordul de voință a membrilor completului de judecată, dacă aceștia au participat la deliberarea cauzei conform art. 307 C. proc. pen., sau dacă instanța a fost compusă potrivit prevederilor legale. În consecință, se constată că în cauză au fost încălcate dispozițiile legale referitoare la compunerea instanței, de natură să atragă nulitatea deciziei pronunțată, în condițiile prevederilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen., anterior citate, împrejurare care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 3 C. proc.

pen. Potrivit art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recursul formulat de parchet va fi admis, se va casa decizia pronunțată și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe. Cu prilejul rejudecării, instanța de apel va analiza și celelalte critici formulate de parchet. Se va constata că intimatul inculpat V.C. este arestat într-o altă cauză. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr. 169/ A din 20 aprilie 2006 a Curții de Apel Timișoara, privind pe inculpatul V.C. Casează decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelului acestei instanțe. Constată că inculpatul V.C., este arestat în altă cauză. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 100 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2006.