ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3742/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 22/ PI din 16 ianuarie 2006 a Tribunalului Timiș au fost condamnați inculpații: 1. L.L.G., în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și a art. 16 din Legea nr. 143/2000, la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Conform art. 81 și 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani și s-au aplicat dispozițiile art. 359 C. proc. pen., și 2. P.C.R., în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen., la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 C. pen. Potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul L.L.G. a sumelor de 700.000 ROL, 800.000 ROL și 1.200.000 ROL obținute din vânzarea rezinei de cannabis în zilele de 3 octombrie 2004, 5 octombrie 2004 și 18 octombrie 2004. S-a constatat că au fost consumate în procesul analizelor de laborator cantitățile de 1,5 grame și 1,70 grame rezină de cannabis. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în fapt, că în zilele de 3, 5 și 18 octombrie 2004, inculpatul L.L.G. a pus în vânzare și a vândut cantitatea totală de 1,50 grame rezină de cannabis. S-a mai reținut că acest inculpat a contribuit la identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane fiind aplicabile dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Referitor la inculpatul P.C.R. s-a reținut că a fost surprins în flagrant la data de 19 octombrie 2004 în timp ce vindea 1,70 grame rezină de cannabis. Pentru ambii inculpați s-au aplicat pedepse sub minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere, în cazul inculpatului L.L.G., dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 și în cazul inculpatului P.C.R. dispozițiile circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., constând în conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunii și comportamentul sincer din timpul procesului. S-a apreciat, că scopul pedepsei aplicate inculpatului L.L.G., poate fi atins și fără executarea acesteia. Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia penală nr. 158/ A din 17 aprilie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.C.R.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a considerat neîntemeiată critica formulată în sensul greșitei individualizări a pedepsei sub aspectul modalității de executare și solicitarea de aplicare a dispozițiilor art. 81 C. pen., apreciind că scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepsei în regim de detenție. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul P.C.R. care, invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 și 14 C. proc. pen., a susținut că instanța a omis să aplice dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 și că pedeapsa aplicată este greșit individualizată sub aspectul modalității de executare. S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și a hotărârii primei instanțe, aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, reducerea pedepsei aplicată și suspendarea condiționată a executării ei.

Recursul declarat este întemeiat așa cum se va arăta în continuare. 1. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului P.C.R. în săvârșirea la data de 19 octombrie 2004 a infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Probele administrate în cauză respectiv procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante și declarațiile martorului R.L., au confirmat că la data arătată inculpatul a vândut martorului menționat, cu suma de 800.000 lei cantitatea de 1,70 grame rezină de cannabis, drog de risc prevăzut în tabelul III anexă la Legea nr. 143/2000. Această faptă a fost recunoscută de inculpat, care a avut o conduită sinceră pe parcursul întregului proces penal.

2. Potrivit art. 16 din Legea nr. 143/2000 persoana care a comis una din infracțiunile prevăzute de art. 2 – art. 10, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. Pentru a fi incidente aceste dispoziții de favoare este necesar a se dovedi că pe plan subiectiv inculpatul acționează cu intenția de denunțare a unei alte persoane care a săvârșit asemenea infracțiuni și totodată de facilitare a identificării în vederea tragerii la răspundere penală a acestei persoane. În absența întrunirii acestor condiții și adoptării unei poziții ce vădește o revenire asupra poziției inițiale, prin acte ori gesturi de natură a obstacula identificarea altor făptuitori, inculpatul nu poate beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă.

Or, din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul, după ce mai întâi a acceptat să coopereze cu organele de urmărire penală și să cumpere o cantitate de hașiș de la persoana denunțată, i-a transmis acesteia prin semne și prin mimică de avertizare, un semnal de pericol, situație în care persoana vizată înțelegând mesajul nu i-a mai vândut droguri și nu a adus suma de bani oferită. În acest mod acțiunea a fost compromisă, iar organele de urmărire penală au abandonat planul inițial. Așa fiind, instanțele au apreciat în mod justificat că nu pot fi aplicate dispozițiile legale arătat și în consecință critica formulată de inculpat în sensul omisiunii aplicării acelorași dispoziții nu poate fi primită.

3. Referitor la pedeapsa de 2 ani închisoare sub minimul legal, aplicată se constată că instanțele au făcut o justă individualizare a sancțiunii prin aceea că au recunoscut în mod corect în favoarea inculpatului P.C.R., conform art. 72 și 74 lit. a) și c) C. pen., constând în conduita anterioară general bună anterioară săvârșirii faptei și comportarea sinceră în cursul procesului penal. Deoarece această pedeapsă este conformă cu pericolul social al faptei, ține seama de împrejurările săvârșirii ei și de persoana inculpatului nu există motive de reconsiderare a cuantumului ei.

Având în vedere datele pozitive ce caracterizează persoana inculpatului care nu are antecedente penale, este în clasa a XIII-a la Liceul T. Tanasescu Timișoara, a recunoscut și regretat fapta comisă, și analizând perspectivele de reinserție socială, instanțele aveau posibilitatea să constate că scopul preventiv și reeducativ al pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia și să aplice dispozițiile art. 81 C. pen. Întrucât nu au procedat astfel și au aplicat o pedeapsă greșită sub aspectul modalității de executare, hotărârile pronunțate sunt supuse casării, conform art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. 4. Față de considerentele ce preced, Curtea, constatând întemeiat acest motiv de casare, urmează, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., a admite recursul declarat de inculpatul P.C.R. și a casa hotărârea atacată și sentința primei instanțe numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei. Rejudecând, în aceste limite, Curtea, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins fără executare, va dispune, în baza art. 81 și 82 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani. Se vor aplica dispozițiile art. 359 C. proc. pen., și se vor înlătura cele ale art. 71 și 64 C. pen. Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul P.C.R. împotriva deciziei penale nr. 158/ A din 17 aprilie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Casează sus-menționata decizie precum și sentința penală nr. 22 din 16 ianuarie 2006 a Tribunalului Timiș, secția penală, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei. În baza art. 81 și 82 C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe o durată de 4 ani. Face aplicarea art. 359 C. proc. pen. Înlătură dispozițiile art. 71 și 64 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2006.