ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 368/2010

Deliberând asupra recursului civil de față: Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea la 20 octombrie 2008 reclamanta B.D., în calitate de soție supraviețuitoare a lui B.G. fost salariat la sucursala P. Tulcea a chemat în judecată pe pârâta SC P.M. SA București, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1145 lei, reprezentând suplimentările salariale pentru perioada ianuarie 2006 – 14 iunie 2006, indexate cu dobânda legală, în conformitate cu dispozițiile art. 1088 C. civ. și ale art. 2 și urm. din O.U.G. nr. 9/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că soțul său a fost salariatul pârâtei și că, la începutul anului 2007, salariaților P.M.

le-a fost acordată suma de 2500 lei impozabilă, cu titlu de suplimentări salariale aferente anului 2006. Tribunalul Tulcea, secția civilă, comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2729 din 17 decembrie 2008, a respins excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamantei, a prematurității acțiunii și prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiate. Prin aceeași hotărâre s-a admis acțiunea reclamantei și a fost obligată pârâta să-i plătească acesteia suma de 1145 lei, reprezentând beneficii cuvenite pentru anul 2006, cu dobânda legală până la data plății efective. S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs pârâta SC P.M. SA, criticând-o ca nelegală pentru greșita respingere a excepțiilor, iar pe fond solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin completarea motivelor de recurs depusă la 15 mai 2009 (data poștei), recurenta pârâtă a invocat excepția de ordine publică a necompetenței teritoriale a Tribunalului Tulcea, reglementată prin norme imperative, caz de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. Recurenta a invocat odată cu formularea cererii menționate, excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse în art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003, C. muncii, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (4) și (5), art. 73 alin. (3) lit. p) și art. 79 alin. (1) din Constituția României, revizuită.

S-a susținut că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, soluționarea excepției de necompetență teritorială presupunând analizarea ipotezei în care Legea nr. 168/1999 mai este sau nu în vigoare. Recurenta a expus motive vizând modul de interpretare a prevederilor textului criticat pentru neconstituționalitate, prin raportare la normele de tehnică legislativă cuprinse în Legea nr. 24/2000 și la principiile clasificării actelor normative în acte cu caracter general și acte cu caracter special, din care decurg anumite consecințe cu privire la constatarea sau nu a abrogării implicite a unui text normativ.

Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, prin încheierea din 16 iunie 2009, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale privind neconstituționalitatea prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță C. muncii, reținând, în esență, că sunt inadmisibile acele excepții de neconstituționalitate în motivarea cărora se formulează critici de neconstituționalitate, ce se referă, însă, la modul de aplicare a legii, iar nu la conținutul textelor de lege criticate. S-a considerat că nu sunt întrunite dispozițiile art. 29 alin. (1), din Legea nr. 47/1992, în sensul că nu se solicită Curții Constituționale să verifice constituționalitatea unui text de lege, ci să se pronunțe cu privire la interpretarea și aplicarea legii.

Împotriva încheierii menționate a declarat recurs pârâta SC P.M. SA, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. S-a susținut în dezvoltarea motivelor de recurs că, în mod eronat, s-a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate, întrucât aceasta are ca obiect prevederi legale ce au legătură cu soluționarea cauzei, prevederile în discuție antamând modalitatea de soluționare a excepției de necompetență teritorială. S-a susținut că pentru a determina norma aplicabilă, instanța trebuie să verifice și să aplice principiile ierarhizării normelor interne, principiul aplicării în timp a legilor cu respectarea modului de operare și efectelor abrogării și principiile tehnicii legislative, care sunt de natură să facă distincția între o normă validă și una abrogată.

Examinând criticile formulate prin motivele de recurs, raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Tot astfel, art. 2 alin. (3) din același act normativ, dispune că instanța de contencios constituțional se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Printr-o bogată jurisprudență, Curtea Constituțională, evaluându-și propriile competențe, a statuat că nu este abilitată de lege să emită decizii interpretative. Or, indirect, excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 298 alin. (2), ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii (potrivit cărora de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, orice alte dispoziții contrare, se abrogă) vizează modul de interpretare și aplicare a acestor prevederi legale, precum și corelarea lor cu dispoziții cuprinse în alte acte normative, aspecte ce țin de competența exclusivă a instanțelor judecătorești. Nici corelarea actelor normative și nici coroborarea unor dispoziții legale nu pot intra sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, care nu poate imixtiona în atribuțiile puterii legiuitoare sau a celei judecătorești.

Or, așa cum corect a reținut instanța de control judiciar autorul excepției își motivează susținerile vizând neconstituționalitatea textului atacat prin filtrul unei alte legi, punând în discuție corelarea actelor normative invocate, între ele, încercând să inducă instanței de contencios constituțional modalitatea de soluționare a unui conflict al legilor în timp și respectiv interpretarea și aplicarea legii la cazul dedus judecății, atribute ce aparțin exclusiv instanței sesizate cu soluționarea litigiului. Așa fiind, cum criticile îndreptate împotriva textului atacat, nu reprezintă veritabile argumente de neconstituționalitate, se constată că în mod corect s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Ca atare, recursul, urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P.M. SA împotriva încheierii din 16 iunie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția pentru cauze cu minori și de familie precum și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2010.