ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 573/2010

Prin sentința

comercială nr. 45 din 16 martie 2009 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a VI-a comercială, s-a respins ca

inadmisibilă contestația la executare formulată de

contestatoarea SIF M. SA Bacău în contradictoriu cu intimata A.V.A.S.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut că

debitorul cedat SIF M. SA poate valorifica excepțiile cambiale numai pe

calea opoziției prevăzută de art. 62 din Legea nr. 58/1934, ale

cărei dispoziții nu au fost modificate sau abrogate prin O.U.G. nr. 51/1998.

Împotriva acestei

sentinței contestatoarea SIF M. SA a declarat recurs, în termenul legal.

În motivarea cererii de

recurs se arată că executarea unui titlu cambial nu poate fi

atacată prin opoziție cambială, ci numai prin contestație

la executare, care este singurul mijloc procedural prin care un debitor se

poate apăra.

Acest motiv care

vizează aplicarea greșită a legii se încadrează la art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Se arată, de asemenea,

că hotărârea cuprinde motive contradictorii, motiv de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., deoarece, deși reține

că s-a pus în executare un titlu cambial, iar în această

situație se aplică procedura de executare cambială, respinge

contestația la executare ca inadmisibilă.

De asemenea invocă

faptul că intimata A.V.A.S. a pus în executare un titlu cambial și a

încasat creanța cambială, astfel că, debitorul lezat de

această executare nu se poate apăra decât prin intermediul unei

contestații la executare.

Prin întâmpinarea

înregistrată la 10 septembrie 2009 intimatul A.V.A.S. a solicitat

respingerea recursului, arătând că executarea silită s-a efectuat

în temeiul art. 39, art. 40, art. 41 din O.U.G. nr. 51/1998, iar calea de atac

împotriva acesteia este opoziția cambială prevăzută de art.

62 din Legea nr. 58/1934.

Analizând recursul, prin

prisma motivelor invocate, raportat la art. 3041 C. proc. civ., se rețin

următoarele:

Speța dedusă

judecății vizează executarea silită a unei creanțe

bancare neperformante, preluată la datoria publică internă

și supusă exclusiv dispozițiilor O.U.G. nr. 51/1998.

Creanța a dobândit un

regim juridic special, astfel încât este supusă, inclusiv în privința

valorificării ei, regimului juridic instituit prin O.U.G. nr. 51/1998,

derogând astfel de la prevederile Legii nr. 58/1934.

Astfel, potrivit art. 44 din

O.U.G. nr. 51/1998, „Litigiile în legătură cu creanțele neperformante

preluate de la datoria publică, în care A.V.A.S. este parte, se

soluționează cu respectarea prevederilor prezentului capitol,

completate în mod corespunzător cu dispozițiile Codului de

procedură civilă”.

De asemenea, la art. 45

legiuitorul a prevăzut că „cererile de orice natură privind

drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare

preluate de A.V.A.S. sunt de competența Curții de Apel în a

cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz,

domiciliul pârâtului și se judecă de urgență și cu

precădere”.

Rezultă că și

contestația la executare, încadrabilă în sintagma „cererile de orice

natură” se soluționează, potrivit normei speciale de la art. 45

de curtea de apel ca instanță de executare, prin derogare de la

dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. care prevede că

„instanța de executare este judecătoria în circumscripția

căreia se va face executarea”.

O.U.G. nr. 51/1998 cuprinde

dispoziții speciale atât sub raportul dreptului material, cât și sub

raportul dreptului procesual aplicabil în ceea ce privește activele

statului preluate în vederea valorificării. Ea stabilește reguli

speciale privind soluționarea litigiilor, executarea silită, precum

și termenul special de prescripție.

Odată pornită

executarea silită în temeiul O.U.G. nr. 51/1998, debitorul nu se poate

apăra decât cu mijloacele procedurale puse la dispoziție de

același act normativ special.

Întrucât A.V.A.S. a devenit

titularul biletului la ordin, că dreptul încorporat în acest bilet

reprezintă o creanță neperformantă preluată de la

bancă cu capital de stat, iar biletul la ordin are calitatea de titlu

executoriu în accepțiunea O.U.G. nr. 51/1998, determină ca legea

aplicabilă în materia executării silite să fie O.U.G. nr. 51/1998.

În consecință, în

temeiul art. 312 alin. (5), raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va

admite recursul declarat de contestatoarea SIF M. SA Bacău împotriva

sentinței nr. 45 din 16 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, pe care o casează, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare, pe fond, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

contestatoarea SIF M. SA Bacău împotriva sentinței nr. 45 din 16

martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, pe care o casează cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.