ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3688/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, învestit – urmare declinării de competență materială dispusă de Curtea de Apel București – a soluționat prin sentința comercială nr. 4208 din 13 octombrie 2005 acțiunea în pretenții pentru 21.426.937.149 lei formulată de reclamanta SC L.B.S.R. SRL București împotriva pârâtei SNTFM C.F.R.M. SA București, astfel: -a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și excepția prescrierii dreptului material la acțiune invocate de pârâtă; -a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 7.757.181.992 lei reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere în plata facturilor la produsele livrate, cu cheltuielile de judecată aferente.

La pronunțarea hotărârii de mai sus, instanța de fond a ținut seama de subrogarea pârâtei în drepturile și obligațiile SNTFM C.F.R.M. SA prin efectul dispozițiilor O.U.G. nr. 12/1998 și a reținut că datorează penalități de întârziere de 7.757.181.992 lei iar nu în cuantumul reactualizat al acestui debit cu rata inflației, întrucât creanța poartă asupra penalităților de întârziere. Împotriva hotărârii de mai sus au declarat apel atât reclamanta cât și pârâta, soluționate prin decizia comercială nr. 331 din 29 mai 2005 de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, cu pronunțarea următorului dispozitiv: -respingerea ca nefondat a apelului reclamantei cu obligarea acesteia la cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru achitată în apel de pârâtă; -admiterea apelului pârâtei, schimbarea în tot a sentinței instanței de fond cu consecința respingerii ca nefondată a acțiunii reclamantei.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că în urma divizării parțiale a SN C.F.R.R.A., noua societate SNTFM C.F.R.M. SA, nu a preluat datoriile izvorâte din contractul anterior reorganizării, care au rămas în gestionarea SN C.F.R.R.A. potrivit celor stabilite prin H.G. nr. 582/1998, concluzionând că penalitățile de întârziere de 7.757.181.992 lei nu sunt datorate de SNTFM C.F.R.M. SA București. Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei din urmă hotărâri a fost respins, ca nefondat, de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 743 din 16 februarie 2007 care a reținut că sunt nefondate criticile din recurs și în ce privește reiterarea situației de fapt a apreciat că reclamanta a beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor și stabilirea situației de fapt în concordanță cu acestea.

La data de 22 mai 2007, SC L.B.S.R. SRL București a formulat contestație în anularea deciziei nr. 743 din 16 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, iar prin decizia nr. 1106 din 18 martie 2008 contestația în anulare a fost admisă, decizia contestată a fost anulată și s-a stabilit termen pentru judecarea recursului, cu citarea părților, spre a fi examinate toate motivele de recurs indicând ca temei legal art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Recursul reclamantei este nefondat. Motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. are în vedere trei ipoteze care vizează nemotivarea și anume când „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii”.

În cauză, instanța de apel a examinat criticile formulate de pârâtă, motivarea deciziei este clară, precisă, în concordanță cu probele administrate în cauză. Argumentele reclamantei din cadrul acestui motiv de recurs tind la o critică de netemeinicie ce excede ceea ce legea procedurală a avut în vedere prin reglementarea statuată la art. 304 când a prevăzut că modificarea sau casarea se poate cere .. numai pentru motive de nelegalitate. Motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 8 C. proc. civ. privește posibilitatea de modificare a unei hotărâri când instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Din conținutul hotărârii recurate, nu rezultă că instanța de apel s-a substituit părților contractante, modificând sau înlocuind clauzele contractuale și nici nu a reținut un cu totul alt act juridic.

Cum ipoteza reglementată de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează schimbarea naturii și înțelesului vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății și cum din această perspectivă recurenta nu a făcut dovada că instanța de apel i-a încălcat drepturile din această perspectivă, urmează ca și acest motiv de recurs să fie respins. Nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii nu este întemeiat; în considerentele deciziei recurate au fost menționate textele legale/actele normative pe care instanța de apel și-a motivat decizia pronunțată în cauză. Rezultă așadar că motivele recursului reclamantei nu sunt de natură a conduce la modificarea hotărârii instanței de apel, în cauză nefiind întrunite nici una dintre situațiile de modificare menționate la art. 304 pct. 7, 9 și 9 C. proc.

civ., împrejurare în care în considerarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul reclamantei se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC L.B.S.R. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 331 din 29 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2008.