ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3688/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3688/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul București, secția a VI-a comercială,
învestit – urmare declinării de competență materială
dispusă de Curtea de Apel București – a soluționat prin
sentința comercială nr. 4208 din 13 octombrie 2005 acțiunea în
pretenții pentru 21.426.937.149 lei formulată de reclamanta SC
L.B.S.R. SRL București împotriva pârâtei SNTFM C.F.R.M. SA București,
astfel:
-a respins excepția
lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și excepția
prescrierii dreptului material la acțiune invocate de pârâtă;
-a admis în parte
acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de
7.757.181.992 lei reprezentând contravaloarea penalităților de
întârziere în plata facturilor la produsele livrate, cu cheltuielile de
judecată aferente.
La pronunțarea
hotărârii de mai sus, instanța de fond a ținut seama de
subrogarea pârâtei în drepturile și obligațiile SNTFM C.F.R.M. SA
prin efectul dispozițiilor O.U.G. nr. 12/1998 și a reținut
că datorează penalități de întârziere de 7.757.181.992 lei
iar nu în cuantumul reactualizat al acestui debit cu rata inflației,
întrucât creanța poartă asupra penalităților de întârziere.
Împotriva hotărârii de
mai sus au declarat apel atât reclamanta cât și pârâta, soluționate
prin decizia comercială nr. 331 din 29 mai 2005 de Curtea de Apel
București, secția a VI-a comercială, cu pronunțarea
următorului dispozitiv:
-respingerea ca nefondat a
apelului reclamantei cu obligarea acesteia la cheltuieli de judecată
reprezentând taxa de timbru achitată în apel de pârâtă;
-admiterea apelului pârâtei,
schimbarea în tot a sentinței instanței de fond cu consecința
respingerii ca nefondată a acțiunii reclamantei.
Pentru a hotărî astfel
instanța de apel a reținut că în urma divizării
parțiale a SN C.F.R.R.A., noua societate SNTFM C.F.R.M. SA, nu a preluat
datoriile izvorâte din contractul anterior reorganizării, care au
rămas în gestionarea SN C.F.R.R.A. potrivit celor stabilite prin H.G. nr. 582/1998,
concluzionând că penalitățile de întârziere de 7.757.181.992 lei
nu sunt datorate de SNTFM C.F.R.M. SA București.
Recursul declarat de
reclamantă împotriva acestei din urmă hotărâri a fost respins,
ca nefondat, de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
comercială, prin decizia nr. 743 din 16 februarie 2007 care a reținut
că sunt nefondate criticile din recurs și în ce privește
reiterarea situației de fapt a apreciat că reclamanta a beneficiat
deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor și stabilirea
situației de fapt în concordanță cu acestea.
La data de 22 mai 2007, SC
L.B.S.R. SRL București a formulat contestație în anularea deciziei nr.
743 din 16 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția comercială, iar prin decizia nr. 1106 din 18
martie 2008 contestația în anulare a fost admisă, decizia
contestată a fost anulată și s-a stabilit termen pentru
judecarea recursului, cu citarea părților, spre a fi examinate toate
motivele de recurs indicând ca temei legal art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.
civ.
Recursul reclamantei este
nefondat.
Motivul de nelegalitate reglementat
de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. are în vedere trei ipoteze care vizează
nemotivarea și anume când „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se
sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de
natura pricinii”.
În cauză, instanța
de apel a examinat criticile formulate de pârâtă, motivarea deciziei este
clară, precisă, în concordanță cu probele administrate în
cauză.
Argumentele reclamantei din
cadrul acestui motiv de recurs tind la o critică de netemeinicie ce excede
ceea ce legea procedurală a avut în vedere prin reglementarea
statuată la art. 304 când a prevăzut că modificarea sau casarea
se poate cere .. numai pentru motive de nelegalitate.
Motivul de recurs
prevăzut la art. 304 pct. 8 C. proc. civ. privește posibilitatea de
modificare a unei hotărâri când instanța interpretând greșit
actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul
lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Din conținutul
hotărârii recurate, nu rezultă că instanța de apel s-a
substituit părților contractante, modificând sau înlocuind clauzele
contractuale și nici nu a reținut un cu totul alt act juridic.
Cum ipoteza
reglementată de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează schimbarea
naturii și înțelesului vădit neîndoielnic al actului juridic
dedus judecății și cum din această perspectivă
recurenta nu a făcut dovada că instanța de apel i-a
încălcat drepturile din această perspectivă, urmează ca
și acest motiv de recurs să fie respins.
Nici motivul de recurs
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. când hotărârea
pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu
încălcarea sau aplicarea greșită a legii nu este întemeiat; în
considerentele deciziei recurate au fost menționate textele legale/actele
normative pe care instanța de apel și-a motivat decizia
pronunțată în cauză.
Rezultă așadar
că motivele recursului reclamantei nu sunt de natură a conduce la
modificarea hotărârii instanței de apel, în cauză nefiind
întrunite nici una dintre situațiile de modificare menționate la art.
304 pct. 7, 9 și 9 C. proc. civ., împrejurare în care în considerarea art.
312 alin. (1) C. proc. civ. recursul reclamantei se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de SC L.B.S.R. SRL București împotriva deciziei
comerciale nr. 331 din 29 mai 2006 a Curții de Apel București, secția
a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 9 decembrie 2008.