ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 327/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A.J.V.P.S. Caraș-Severin, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat anularea în parte a H.G. nr. 1016/2008 prin eliminarea prevederilor art. 3 lit. d), art. 4 lit. g), h) și i) privind cuantumul taxelor de licențiere și autorizarea în pescuit și acvacultura, publicată în M.Of. nr. 641 din 08 septembrie 2008 precum și suspendarea prevederilor H.G. nr. 1016/2008 până la soluționarea acțiunii în anulare. Totodată a invocat și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. l din H.G.

nr. 1016/2008, în sensul încălcării prevederilor art. 139 alin. (1)din Constituția României. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că ,prin notificarea adresată Guvernului României de către A.G.V.P.S. din România, s-a solicitat în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, revocarea parțială a taxelor din Hotărârea privind dreptul guvernului de a stabili taxe cuvenite bugetului de stat, precum și lipsa de efecte a prevederilor hotărârii de guvern, referitoare la impunerea de taxe în vederea autorizării dreptului de a practica pescuitul sportiv/ recreativ, răspunsul fiind negativ. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a învederat că, în conformitate cu prevederile art. 139 alin. (1) din Constituția României „impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat, se stabilesc numai prin lege", iar prin art. 10 alin. (1) din H.G.

nr. 1016/2008, Guvernul României a stabilit că „taxele prevăzute de prezenta hotărâre, constituie venit la bugetul de stat...". In acest sens, prevederile unui organ administrativ, Guvern, nu pot prin hotărâre să încalce reglementările atribuite prin Constituție, Parlamentului României, stabilite prin lege organică. Referitor la lipsa de efecte a articolelor criticate, a susținut că A.J.VP.S. Caraș-Severin este o persoană juridică de drept privat, apolitică, fără scop lucrativ a cărei activitate, conform Statutului este „conservarea biodiversității și protecției faunei de interes vânătoresc și piscicol precum și a mediilor naturale de dezvoltare a acesteia prin vânătoare și pescuit sportiv practicate în mod durabil, ca forme de odihnă active și de petrecere a timpului liber de către membrii săi". A menționat că, în urma adoptării O.U.G.

nr. 23 din 05 martie 2008 publicată în M.Of. nr. 180 din 10 martie 2008 privind pescuitul și acvacultura s-a stabilit în temeiul prevederilor art. 15 alin. (1) următoarele: „contravaloarea licențelor de pescuit a permiselor de pescuit și a autorizațiilor de pescuit se fac venit la bugetul de stat", iar la alin. (2) al aceluiași articol se stabilește că: „cuantumul taxelor de licențiere și autorizare se stabilește prin Hotărâre de Guvern". S-a precizat că, în aplicarea prevederilor art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 23/2008 s-a stabilit prin H.G. nr. 1016/2008, cuantumul taxelor percepte de Statul Român pentru autorizarea activităților de pescuit și acvacultura iar prin art. 2, H.G. stipulează că termenii și expresiile utilizate au semnificațiile prevăzute de art. 2 din O.U.G.

nr. 23/2008. A mai arătat că, H.G. nr. 1016/2008 își depășește atribuțiile stabilind prin prevederile art. 2 lit. d), obligativitatea plătii pentru activitatea de pescuit sportiv/recreativ, a unei taxe de autorizare prin eliberarea permiselor de pescuit, cu valorile cuantificate în cuprinsul art. 4 lit. g), h) și i), situație total incorectă atâta timp cât prevederile art. 14 alin. (2) stipulează că: „autorizația de pescuit conține date referitoare la identificarea navei/ambarcațiunii, la perioada de valabilitate, la zona de pescuit, la modalitatea de pescuit și de cota alocată pe specii". Cu privire la dreptul vătămat al A.J.VP.S. Caraș-Severin în calitate de reprezentantă a drepturilor și intereselor membrilor pescari sportivi, amatori se arată că prevederile dispozițiilor stabilite de H.G.

nr. 1016/2008 Stătu Român, condiționează recunoașterea dreptului de a pescui cât și exercitare; activității în sine, prin impunerea unei „taxe de autorizare pentru autorizare; pescuitului prin eliberarea permisului de pescuit". Prin dubla obligație de plată constituită în sarcina pescarului sportiv în exercitarea aceluiași drept (cotă parte din cotizație plătită în temeiul contractului de atribuire și recunoaștere a dreptul' de pescuit recreativ/sportiv a fondului piscicol, și taxă de autorizare pentru autorizarea pescuitului) se încalcă în mod major drepturile și libertățile cetățenești, stabilite și garantate prin Constituție cu consecințe majore la nivelul individului, la nivelul asociației, dar și în periclitarea interesului public.

S-a mai susținut că, obligația dublă de plată ce-i incumbă pescarului sportiv, dar și imposibilitatea achitării cotizațiilor de către membrii existenți influențează negativ resursele financiare ale asociației, aflată în regim exclusiv de autofinanțare, neîncadrarea și neîndeplinirea indicatorilor aflați în structura bugetului anual de venituri și cheltuieli. Prin urmare, sunt în mod critic afectate și periclitate interesele asociației în respectarea și acceptarea la plată a contractelor încheiate, a plății obligațiilor salariale cât și a contribuțiilor sociale aferente personalului destinat pazei, întreținerii, conservării, reabilitării și exploatării resurselor acvatice vii așa cum sunt definiți termenii în accepțiunea O.U.G.

nr. 23/2008, privind pescuitul și acvacultura. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, pe cale de excepție, ca inadmisibilă și, pe fond, ca neîntemeiată. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a H.G. nr. 1016/2008, a arătat că, numai cu privire la ordonanțele adoptate de Guvern, în baza delegării legislative, se pot introduce acțiunii la instanța de contencios, însoțite de excepția de neconstituționalitate, conform procedurii reglementată de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, condiție în raport cu care excepția invocată de reclamantă este inadmisibilă. Referitor la cererea de anulare a H.G. nr. 1016/2008 se menționează că această hotărâre a fost adoptată în temeiul, în executarea și cu respectarea dispozițiilor O.U.G.

nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, act normativ cu putere de lege, în raport cu care se analizează legalitatea actului administrativ. Potrivit dispozițiilor constituționale hotărârile de Guvern se adoptă în executarea legilor. O.U.G. nr. 23/2008 se corelează cu prevederile Regulamentului Consiliului Europei nr. 2371/2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului și Regulamentul CE. nr. 104/2000 privind organizarea comunei a pieței europene în sectorul produselor pescărești. Astfel, prin dispozițiile O.U.G. nr. 23/2008 a fost înființată A.N.P.A., unicul administrator, în numele statului, al resurselor acvatice vii, bunuri aflate în domeniul public al statului, autoritate de management în domeniul pescuitului și acvaculturii care asigură realizarea măsurilor din domeniul specific, precum și cele în executarea regulamentelor Uniunii Europene.

Această autoritate are în competență și atribuirea dreptului de emise pescuit în baza licențelor și/sau a autorizațiilor. Se mai arată că, prin H.G. nr. 1016/2008 s-a stabilit ca taxa de autorizare a practicării pescuitului recreativ/sportiv să fie în cuantum de 30 de lei/persoană. Hotărârea stabilește cuantumul taxelor percepute de Statul Român pentru autorizarea activității de pescuit și acvacultura prim emiterea permiselor, licențelor și autorizațiilor de pescuit de către A.N.P.A. În sensul prevederilor art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 23/2008 prin sintagma „autorizare" se înțelege atât eliberarea permiselor de pescuit, cât și eliberarea autorizațiilor de pescuit, astfel cum este prevăzut și în Nota de fundamentare a hotărârii criticate.

Cu privire la cererea de suspendare a aplicării H.G. nr. 1016/2008 s-a arătat că, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii celor două condiții cumulative, prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, de admisibilitate a cererii de suspendare, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente", argumentația formulată privind în realitate fondul litigiului, respectiv nelegalitatea hotărârii de Guvern contestată. Se precizează că prin H.G. nr. 1016/2008 a fost stabilit doar cuantumul taxelor de licențiere și autorizare în pescuit și acvacultura, pentru permisele eliberate, în temeiul O.U.G. nr. 23/2008, de către A.N.P.A., autoritate nou înființată, în spiritul și litera legii.

De asemenea, proiectul a fost avizat favorabil de autoritățile interesate în aplicarea acestuia, astfel cum reiese din Nota de fundamentare ce a stat la baza emiterii actului administrativ. Curtea de Apel Timișoara, secția contencios și administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 236 din 1 iulie 2009, a respins acțiunea formulată de reclamanta A.J.V.P.S. Caraș-Severin, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României. Totodată, instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut așa cum reiese din considerentele hotărârii, următoarele: Potrivit prevederilor art. 15 din O.U.G. nr. 23/2008 contravaloarea licențelor de pescuit, a permiselor de pescuit și a autorizațiilor de pescuit se face venit la bugetul de stat.

în alin. (2) al aceluiași articol se menționează că cuantumul taxelor de licențiere și autorizare se stabilește prin hotărâre a Guvernului. În art. 2 pct. 29 și 30 sunt definiți termenii de autorizație de pescuit ca fiind actul administrativ prin care se autorizează o persoană fizică sau juridică să exercite o activitate specială care are legătură cu pescuitul și acvacultura și noțiunea de permis de pescuit - ca reprezentând documentul individual și netransmisibil prin care se atestă dreptul de pescuit. Tocmai în respectarea alin. (2) al art. 15 din O.U.G. nr. 23/2008 a fost emisă H.G. nr. 1016/2008 care reglementează cuantumul taxelor percepute de statul român pentru autorizarea activității de pescuit și acvacultura, prin emiterea permiselor, licențelor și autorizațiilor de pescuit de către A.N.P.A.

În H.G, nr. 1016/2008 prin art. 3 lit. d) stabilește că se achită taxe pentru autorizarea pescuitului prin eliberarea permiselor de pescuit. Cuantumul taxelor de autorizare sunt prevăzute în art. 4 din H.G. nr. 1016/2008, menționându-se următoarele tarife: 30 lei pentru eliberarea permisului de pescuit recreativ/sportiv, începând cu data de 1 ianuarie 2009; 10 lei pentru eliberarea permisului de pescuit recreativ/sportiv pentru elevi și studenți, începând cu data de 1 ianuarie 2009; 10 lei pentru eliberarea permisului de pescuit recreativ/sportiv pentru persoanele cu handicap ușor și mediu și gratuit pentru persoanele cu handicap grav, începând cu data de 1 ianuarie 2009. La punctul 18 din art. 2 din O.U.G.

nr. 23/2008 prin „pescuit" se înțelege activitatea de extragere a resurselor acvatice vii din ape maritime și continentale, cu respectarea măsurilor pentru protejarea, conservarea și regenerarea resurselor acvatice vii în art. 23 alin. (1) din același act normativ se menționează ca prin „pescuit în scop recreativ/sportiv" se înțelege pescuitul efectuat cu undița sau cu lanseta, în scop de agrement/performanță, pe baza unui permis nominal eliberat de A.N.P.A. Curtea a constatat că atât ordonanța menționată cât și H.G. nr. 1016/2008 nu exonerează de la plata taxelor de autorizare eliberarea permiselor, de pescuit doar pentru motivul că pescuitul va fi în scop recreativ sau sportiv, Curtea constată că nediferențierea menționată nu este contrară cu nici o dispoziție legală invocată de către reclamantă, dimpotrivă art. 3 și art. 4 din H.G.

nr. 1016/2008 fiind emise în executarea dispozițiilor exprese ale O.U.G. nr. 23/2008. A arătat instanță că, împrejurarea că la alin. (2) face trimitere doar la cuantumul taxelor de licențiere și autorizare aceasta nu este de natură să atragă nelegalitatea hotărârii de guvern care statuează taxa de autorizare prin eliberarea permiselor de pescuit, față de împrejurarea că în însuși cuprinsul alin. (1) al art. 23 din O.U.G. nr. 23/2008 se face vorbire despre contravaloarea autorizațiilor și permiselor. Concluzionând, Curtea de apel a constatat că, stabilirea unei taxe de eliberare a permisului de pescuit, chiar și în scop sportiv sau recreativ nu este de natură să încalce drepturile și libertățile omului, plata acestei taxe fiind percepută în mod egal și nediscriminatoriu față de toate persoanele.

Împotriva sentinței mai sus menționată a promovat recurs, reclamanta A.J.V.P.S. Caraș-Severin. În motivarea recursului reclamanta a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, judecătorul fondului invocând că textele se stabilesc prin lege specială și nicidecum printr-o hotărâre de guvern, cum s-a procedat în cazul de față. Recursul este nefondat. Reclamanta susține atât în acțiunea în contencios administrativ pronunțată la Curtea de Apel Timișoara, în data de 9 aprilie 2009, cât și în recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 236 din 1 iulie 2009 a aceleiași instanțe, că H.G. nr. 1016/2008 este nelegală în privința reglementării taxelor autorizării dreptului de a practica pescuitul sportiv/recreativ.

Nelegalitatea actului normativ contestat de A.J.V.P.S. Caraș - Severin constă, potrivit susținerii acesteia, în aceea că hotărârea de guvern în discuție a fost adoptată cu încălcarea art. 123 din Constituția României, text care statuează fără echivoc că impozitele, taxele și orice venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege. În realitate, observă Înalta Curte, taxele la care se referă reclamanta au fost stabilite prin O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, nu prin H.G. nr. 1016/2008, actul infralegislativ atacat în contencios administrativ de A.J.V.P.S. Caraș-Severin, care reglementează doar cuantumul taxelor de autorizare, emitentul hotărârii contestate fiind investit cu această putere legală în baza art. 15 alin. (2) din O.U.G.

nr. 23/2008, astfel cum a reținut și instanța de fond. Față de cele ce preced, Înalta Curte , în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.J.V.P.S. Caraș-Severin împotriva sentinței civile nr. 236 din 1 iulie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2010.