ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 327/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 327/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta

A.J.V.P.S. Caraș-Severin, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României,

a solicitat anularea în parte a H.G. nr. 1016/2008 prin eliminarea prevederilor

art. 3 lit. d), art. 4 lit. g), h) și i) privind cuantumul taxelor de

licențiere și autorizarea în pescuit și acvacultura,

publicată în M.Of. nr. 641 din 08 septembrie 2008 precum și

suspendarea prevederilor H.G. nr. 1016/2008 până la soluționarea

acțiunii în anulare.

Totodată a invocat și excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. l din H.G. nr. 1016/2008, în

sensul încălcării prevederilor art. 139 alin. (1)din Constituția

României.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că ,prin

notificarea adresată Guvernului României de către A.G.V.P.S. din

România, s-a solicitat în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

revocarea parțială a taxelor din Hotărârea privind dreptul

guvernului de a stabili taxe cuvenite bugetului de stat, precum și lipsa

de efecte a prevederilor hotărârii de guvern, referitoare la impunerea de

taxe în vederea autorizării dreptului de a practica pescuitul sportiv/

recreativ, răspunsul fiind negativ.

Cu privire la excepția de neconstituționalitate a învederat

că, în conformitate cu prevederile art. 139 alin. (1) din Constituția

României „impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat,

se stabilesc numai prin lege", iar prin art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 1016/2008,

Guvernul României a stabilit că „taxele prevăzute de prezenta

hotărâre, constituie venit la bugetul de stat...". In acest sens,

prevederile unui organ administrativ, Guvern, nu pot prin hotărâre să

încalce reglementările atribuite prin Constituție, Parlamentului

României, stabilite prin lege organică.

Referitor la lipsa de efecte a articolelor criticate, a susținut

că A.J.VP.S. Caraș-Severin este o persoană juridică de

drept privat, apolitică, fără scop lucrativ a cărei

activitate, conform Statutului este „conservarea biodiversității

și protecției faunei de interes vânătoresc și piscicol

precum și a mediilor naturale de dezvoltare a acesteia prin vânătoare

și pescuit sportiv practicate în mod durabil, ca forme de odihnă

active și de petrecere a timpului liber de către membrii

săi".

A menționat că, în urma adoptării O.U.G. nr. 23 din 05

martie 2008 publicată în M.Of. nr. 180 din 10 martie 2008 privind

pescuitul și acvacultura s-a stabilit în temeiul prevederilor art. 15 alin.

(1) următoarele: „contravaloarea licențelor de pescuit a permiselor

de pescuit și a autorizațiilor de pescuit se fac venit la bugetul de

stat", iar la alin. (2) al aceluiași articol se stabilește

că: „cuantumul taxelor de licențiere și autorizare se

stabilește prin Hotărâre de Guvern".

S-a precizat că, în aplicarea prevederilor art. 15 alin. (2) din

O.U.G. nr. 23/2008 s-a stabilit prin H.G. nr. 1016/2008, cuantumul taxelor

percepte de Statul Român pentru autorizarea activităților de pescuit

și acvacultura iar prin art. 2, H.G. stipulează că termenii

și expresiile utilizate au semnificațiile prevăzute de art. 2

din O.U.G. nr. 23/2008.

A mai arătat că, H.G. nr. 1016/2008 își

depășește atribuțiile stabilind prin prevederile art. 2

lit. d), obligativitatea plătii pentru activitatea de pescuit sportiv/recreativ,

a unei taxe de autorizare prin eliberarea permiselor de pescuit, cu valorile

cuantificate în cuprinsul art. 4 lit. g), h) și i), situație total

incorectă atâta timp cât prevederile art. 14 alin. (2) stipulează

că: „autorizația de pescuit conține date referitoare la

identificarea navei/ambarcațiunii, la perioada de valabilitate, la zona de

pescuit, la modalitatea de pescuit și de cota alocată pe

specii".

Cu privire la dreptul vătămat al A.J.VP.S. Caraș-Severin

în calitate de reprezentantă a drepturilor și intereselor membrilor

pescari sportivi, amatori se arată că prevederile dispozițiilor

stabilite de H.G. nr. 1016/2008 Stătu Român, condiționează

recunoașterea dreptului de a pescui cât și exercitare;

activității în sine, prin impunerea unei „taxe de autorizare pentru

autorizare; pescuitului prin eliberarea permisului de pescuit". Prin dubla

obligație de plată constituită în sarcina pescarului sportiv în

exercitarea aceluiași drept (cotă parte din cotizație

plătită în temeiul contractului de atribuire și

recunoaștere a dreptul' de pescuit recreativ/sportiv a fondului piscicol,

și taxă de autorizare pentru autorizarea pescuitului) se încalcă

în mod major drepturile și libertățile

cetățenești, stabilite și garantate prin Constituție

cu consecințe majore la nivelul individului, la nivelul asociației,

dar și în periclitarea interesului public.

S-a mai susținut că, obligația dublă de plată

ce-i incumbă pescarului sportiv, dar și imposibilitatea

achitării cotizațiilor de către membrii existenți

influențează negativ resursele financiare ale asociației,

aflată în regim exclusiv de autofinanțare, neîncadrarea și

neîndeplinirea indicatorilor aflați în structura bugetului anual de

venituri și cheltuieli.

Prin urmare, sunt în mod critic afectate și periclitate interesele

asociației în respectarea și acceptarea la plată a contractelor

încheiate, a plății obligațiilor salariale cât și a

contribuțiilor sociale aferente personalului destinat pazei,

întreținerii, conservării, reabilitării și exploatării

resurselor acvatice vii așa cum sunt definiți termenii în

accepțiunea O.U.G. nr. 23/2008, privind pescuitul și acvacultura.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea

acțiunii, pe cale de excepție, ca inadmisibilă și, pe fond,

ca neîntemeiată.

Cu privire la excepția de neconstituționalitate a H.G. nr.

1016/2008, a arătat că, numai cu privire la ordonanțele adoptate

de Guvern, în baza delegării legislative, se pot introduce acțiunii

la instanța de contencios, însoțite de excepția de

neconstituționalitate, conform procedurii reglementată de

dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, condiție în raport cu

care excepția invocată de reclamantă este inadmisibilă.

Referitor la cererea de anulare a H.G. nr. 1016/2008 se

menționează că această hotărâre a fost adoptată

în temeiul, în executarea și cu respectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 23/2008

privind pescuitul și acvacultura, act normativ cu putere de lege, în

raport cu care se analizează legalitatea actului administrativ. Potrivit

dispozițiilor constituționale hotărârile de Guvern se

adoptă în executarea legilor. O.U.G. nr. 23/2008 se corelează cu

prevederile Regulamentului Consiliului Europei nr. 2371/2002 privind

conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în

conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului și

Regulamentul CE. nr. 104/2000 privind organizarea comunei a pieței

europene în sectorul produselor pescărești.

Astfel, prin dispozițiile O.U.G. nr. 23/2008 a fost

înființată A.N.P.A., unicul administrator, în numele statului, al

resurselor acvatice vii, bunuri aflate în domeniul public al statului,

autoritate de management în domeniul pescuitului și acvaculturii care

asigură realizarea măsurilor din domeniul specific, precum și

cele în executarea regulamentelor Uniunii Europene. Această autoritate are

în competență și atribuirea dreptului de emise pescuit în baza

licențelor și/sau a autorizațiilor.

Se mai arată că, prin H.G. nr. 1016/2008 s-a stabilit ca taxa

de autorizare a practicării pescuitului recreativ/sportiv să fie în

cuantum de 30 de lei/persoană. Hotărârea stabilește cuantumul

taxelor percepute de Statul Român pentru autorizarea activității de

pescuit și acvacultura prim emiterea permiselor, licențelor și

autorizațiilor de pescuit de către A.N.P.A.

În sensul prevederilor art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 23/2008 prin

sintagma „autorizare" se înțelege atât eliberarea permiselor de

pescuit, cât și eliberarea autorizațiilor de pescuit, astfel cum este

prevăzut și în Nota de fundamentare a hotărârii criticate.

Cu privire la cererea de suspendare a aplicării H.G. nr. 1016/2008

s-a arătat că, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii celor

două condiții cumulative, prevăzute de dispozițiile art. 14

din Legea nr. 554/2004, de admisibilitate a cererii de suspendare, „în cazuri

bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente",

argumentația formulată privind în realitate fondul litigiului,

respectiv nelegalitatea hotărârii de Guvern contestată.

Se precizează că prin H.G. nr. 1016/2008 a fost stabilit doar

cuantumul taxelor de licențiere și autorizare în pescuit și

acvacultura, pentru permisele eliberate, în temeiul O.U.G. nr. 23/2008, de

către A.N.P.A., autoritate nou înființată, în spiritul și

litera legii.

De asemenea, proiectul a fost avizat favorabil de autoritățile

interesate în aplicarea acestuia, astfel cum reiese din Nota de fundamentare ce

a stat la baza emiterii actului administrativ.

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios și administrativ

și fiscal, prin sentința civilă nr. 236 din 1 iulie 2009, a respins acțiunea formulată de reclamanta A.J.V.P.S. Caraș-Severin, în

contradictoriu cu pârâtul Guvernul României. Totodată, instanța a

luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a

reținut așa cum reiese din considerentele hotărârii,

următoarele:

Potrivit prevederilor art. 15 din O.U.G. nr. 23/2008 contravaloarea

licențelor de pescuit, a permiselor de pescuit și a

autorizațiilor de pescuit se face venit la bugetul de stat. în alin. (2)

al aceluiași articol se menționează că cuantumul taxelor de

licențiere și autorizare se stabilește prin hotărâre a

Guvernului.

În art. 2 pct. 29 și 30 sunt definiți termenii de

autorizație de pescuit ca fiind actul administrativ prin care se

autorizează o persoană fizică sau juridică să exercite

o activitate specială care are legătură cu pescuitul și

acvacultura și noțiunea de permis de pescuit - ca reprezentând

documentul individual și netransmisibil prin care se atestă dreptul

de pescuit.

Tocmai în respectarea alin. (2) al art. 15 din O.U.G. nr. 23/2008 a fost

emisă H.G. nr. 1016/2008 care reglementează cuantumul taxelor

percepute de statul român pentru autorizarea activității de pescuit

și acvacultura, prin emiterea permiselor, licențelor și

autorizațiilor de pescuit de către A.N.P.A.

În H.G, nr. 1016/2008 prin art. 3 lit. d) stabilește că se

achită taxe pentru autorizarea pescuitului prin eliberarea permiselor de

pescuit.

Cuantumul taxelor de autorizare sunt prevăzute în art. 4 din H.G.

nr. 1016/2008, menționându-se următoarele tarife: 30 lei pentru

eliberarea permisului de pescuit recreativ/sportiv, începând cu data de 1

ianuarie 2009; 10 lei pentru eliberarea permisului de pescuit recreativ/sportiv

pentru elevi și studenți, începând cu data de 1 ianuarie 2009; 10 lei

pentru eliberarea permisului de pescuit recreativ/sportiv pentru persoanele cu

handicap ușor și mediu și gratuit pentru persoanele cu handicap

grav, începând cu data de 1 ianuarie 2009.

La punctul 18 din art. 2 din O.U.G. nr. 23/2008 prin „pescuit" se

înțelege activitatea de extragere a resurselor acvatice vii din ape

maritime și continentale, cu respectarea măsurilor pentru protejarea,

conservarea și regenerarea resurselor acvatice vii în art. 23 alin. (1) din

același act normativ se menționează ca prin „pescuit în scop

recreativ/sportiv" se înțelege pescuitul efectuat cu undița sau

cu lanseta, în scop de agrement/performanță, pe baza unui permis

nominal eliberat de A.N.P.A.

Curtea a constatat că atât ordonanța menționată cât

și H.G. nr. 1016/2008 nu exonerează de la plata taxelor de autorizare

eliberarea permiselor, de pescuit doar pentru motivul că pescuitul va fi

în scop recreativ sau sportiv, Curtea constată că

nediferențierea menționată nu este contrară cu nici o

dispoziție legală invocată de către reclamantă,

dimpotrivă art. 3 și art. 4 din H.G. nr. 1016/2008 fiind emise în

executarea dispozițiilor exprese ale O.U.G. nr. 23/2008.

A arătat instanță că, împrejurarea că la alin. (2)

face trimitere doar la cuantumul taxelor de licențiere și autorizare

aceasta nu este de natură să atragă nelegalitatea hotărârii

de guvern care statuează taxa de autorizare prin eliberarea permiselor de

pescuit, față de împrejurarea că în însuși cuprinsul alin.

(1) al art. 23 din O.U.G. nr. 23/2008 se face vorbire despre contravaloarea

autorizațiilor și permiselor.

Concluzionând, Curtea de apel a constatat că, stabilirea unei taxe

de eliberare a permisului de pescuit, chiar și în scop sportiv sau

recreativ nu este de natură să încalce drepturile și

libertățile omului, plata acestei taxe fiind percepută în mod

egal și nediscriminatoriu față de toate persoanele.

Împotriva sentinței mai sus menționată a promovat recurs,

reclamanta A.J.V.P.S. Caraș-Severin.

În motivarea recursului reclamanta a arătat că hotărârea primei

instanțe este nelegală și netemeinică, judecătorul fondului

invocând că textele se stabilesc prin lege specială și nicidecum

printr-o hotărâre de guvern, cum s-a procedat în cazul de față.

Recursul este nefondat.

Reclamanta susține atât în acțiunea în contencios administrativ

pronunțată la Curtea de Apel Timișoara, în data de 9 aprilie

2009, cât și în recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 236

din 1 iulie 2009 a aceleiași instanțe, că H.G. nr. 1016/2008

este nelegală în privința reglementării taxelor autorizării

dreptului de a practica pescuitul sportiv/recreativ. Nelegalitatea actului

normativ contestat de A.J.V.P.S. Caraș - Severin constă, potrivit

susținerii acesteia, în aceea că hotărârea de guvern în

discuție a fost adoptată cu încălcarea art. 123 din

Constituția României, text care statuează fără echivoc

că impozitele, taxele și orice venituri ale bugetului de stat se

stabilesc numai prin lege.

În realitate, observă Înalta Curte, taxele la care se referă

reclamanta au fost stabilite prin O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și

acvacultura, nu prin H.G. nr. 1016/2008, actul infralegislativ atacat în

contencios administrativ de A.J.V.P.S. Caraș-Severin, care reglementează

doar cuantumul taxelor de autorizare, emitentul hotărârii contestate fiind

investit cu această putere legală în baza art. 15 alin. (2) din O.U.G.

nr. 23/2008, astfel cum a reținut și instanța de fond.

Față de cele ce preced, Înalta Curte , în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A.J.V.P.S.

Caraș-Severin împotriva sentinței civile nr. 236 din 1 iulie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2010.