ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 397/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta A.J.V.P.S. Vrancea a chemat în

judecată Guvernul României solicitând instanței ca prin

hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea în

parte a H.G. nr. 1016/2008, respectiv a dispozițiilor art. 3 lit. d)

și art. 4 lit. g), h) și i) privitoare la cuantumul taxelor de

licențiere și autorizare în pescuit și acvacultură, cu

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată susținând

că i-au fost încălcate mai multe drepturi și interese.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că hotărârea de Guvern este nelegală în sensul

că stabilirea cuantumului taxelor și licențelor de pescuit nu

poate fi dispusă decât prin lege, astfel încât Guvernul și-a

depășit competența materială prin cele dispuse.

A mai susținut și faptul

că instituirea taxelor de autorizare constituie în opinia sa o dublă

obligație de plată pentru membrii asociației, punându-i în

imposibilitatea achitării cotizațiilor de membri. Aceste taxe pot

constitui un motiv pentru reducerea numărului membrilor asociației cu

efecte directe asupra patrimoniului acesteia și a

imposibilității realizării scopurilor sale. Reducerea resurselor

financiare ar pune-o în imposibilitatea de a asigura respectarea, garantarea și

apărarea resurselor piscicole precum și a programelor recreative.

În cauză au formulat cereri de

intervenție accesorie intimatele A.J.V.P.S. Brăila și A.J.V.P.S.

Vrancea, solicitând admiterea acțiunii reclamantei și anularea H.G.

nr. 1016/2008, pentru aceleași considerente.

La dosar a fost conexată cauza ce a format

obiectul dosarului nr. 534/2009 prin care s-a solicitat anularea aceleiași

hotărâri de Guvern de A.J.V.P.S. Vrancea.

Curtea de Apel Galați, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 133

din 26 mai 2009 a respins ca nefondată acțiunea reclamantelor precum

și cererile de intervenție accesorie.

Instanța de fond a reținut, în

esență, că în raport de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

reclamantele nu au făcut dovada existenței unui drept protejat de

lege care să justifice acțiunea formulată.

Referitor la nelegalitatea actului

contestat instanța a reținut că acesta a fost emis în temeiul

unei dispoziții speciale de abilitare a Guvernului de a stabili cuantumul

taxelor de licențiere și autorizare a pescuitului sportiv și

recreativ așa cum s-a dispus prin art. 15 alin. (1) din O.G. nr. 23/2008.

Instanța a reținut și

faptul că nu poate fi analizată obligativitatea de plată a taxelor

fixate prin O.G. nr. 23/2008 deoarece ordonanțele Guvernului nu pot face obiectul

controlului judecătoresc instituit prin procedura prevăzută de

Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ.

În ceea ce privește cuantumul

acestora, stabilit prin H.G. nr. 1016/2008, s-a statuat că nemulțumirea

reclamantelor vizează însăși existența lor, nu cuantumul de

natură a le prejudicia, ori, instanța nu poate cenzura aceste

aspecte.

Criticile referitore la consecințele

negative ale taxelor, invocate de reclamante, au fost apreciate ca neîntemeiate

deoarece nu constituie prin ele însele motive pentru anularea actului contestat,

avându-se în vedere scopul asociațiilor de pescari și

modalitățile de finanțare a acestora, respectiv din alte

venituri decât cele stabilite a fi cuvenite bugetului de stat.

Împotriva acestei sentințe

considerată netemeinică și nelegală au declarat recurs A.J.V.P.S.

Galați și A.J.V.P.S. Vrancea.

După cum se constată,

recurentele au adus, în esență, aceleași critici sentinței

recurate, după cum urmează:

- În mod greșit instanța de

fond a reținut că nu s-a făcut dovada unui drept sau interes

pentru formularea acțiunii deoarece interesul există și

rezultă din faptul că efectele negative ale taxelor impuse prin hotărârea

Guvernului menționată ar face imposibilă finanțarea

contractelor încheiate cu Agenția Domeniilor Statului în privința

exploatării resurselor acvatice vii, cu consecințe și asupra

scopului pentru care au fost înființate asociațiile vânătorilor

și pescarilor sportivi.

- Prima instanță nu a avut în

vedere că prin noile taxe impuse de H.G. nr. 1016/2008 pescarilor sportivi,

membri ai unei asociații, titulară a contractelor privind gestionarea

durabilă a resurselor acvatice vii, li se creează o situație

defavorabilă, urmare a cotizațiilor pe care trebuie să le

achite.

În lipsa fondurilor și resurselor

atrase de la membrii - pescari sportivi - nu vor putea fi executate nici

contractele de gestionare a resurselor acvatice vii, astfel că se

apreciază injuste taxele stabilite prin hotărârea

menționată.

Ulterior, A.J.V.P.S. Vrancea a

menționat că prin Legea nr. 317/2009, de aprobare a O.U.G. nr. 23/2008,

s-a procedat la modificarea acesteia în sensul acțiunii formulate.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, examinând sentința recurată prin prisma criticilor

formulate, a înscrisurilor care se află la dosarul cauzei, cât și sub

toate aspectele potrivit art.304

1

din Codul de procedură

civilă, apreciază că recursurile sunt nefondate, pentru

considerentele ce vor fi expuse.

Recurentele-reclamante au solicitat

anularea în parte a H.G. nr. 1016/2008, privind cuantumul taxelor de

licențiere și autorizarea pescuitului și acvacultură, în

ceea ce privește dispozițiile art. 3 lit. d), art. 4 lit. g), h), i).

Art. 3 lit. d) prevede: „se plătesc

taxe de autorizare în următoarele cazuri:….d) pentru autorizarea

pescuitului prin eliberarea permiselor de pescuit”, iar art. 4 alin. (1)

menționat are următorul conținut: „cuantumul taxelor de avizare

este de: g) 30 lei pentru eliberarea permisului de pescuit recreativ/sportiv,

începând cu 1 ianuarie 2009; h) 10 lei pentru eliberarea permisului de pescuit

recreativ /sportiv pentru elevi și studenți, începând cu 1 ianuarie

2009; i) 10 lei pentru eliberarea permisului de pescuit recreativ/sportiv

pentru persoanele cu handicap ușor și mediu și gratuit pentru

persoanele cu handicap grav, începând cu 1 ianuarie 2009”.

Potrivit art. 15 alin. (1) și (2)

din O.G. nr. 23/2008, privind pescuitul și acvacultura, „(1) contravaloarea

licențelor de pescuit și a autorizațiilor de pescuit se face

venit la bugetul de stat. (2) cuantumul taxelor de licențiere și

autorizare se stabilește prin hotărârea a Guvernului”.

Cât timp prevederile art. 15

menționat anterior nu au fost declarate neconstituționale, aspectele

de nelegalitate ale H.G. nr. 1016/2008, invocate de reclamante, legate de

stabilirea acestor taxe prin ordonanță și nu prin lege sunt

nefondate.

Având în vedere că reclamantele,

potrivit prevederilor statutare reprezintă și apără drepturile

și intereselor membrilor lor (pescari sportivi), cărora le sunt

incidente dispozițiile din hotărârea Guvernului a cărei anulare

parțială se solicită, se apreciază că sub acest aspect

justifică un interes în promovarea acțiunii.

Însă, criticile referitoare la

impactul negativ al acestor taxe în ceea ce le privește sunt nefondate,

fiind corecte aprecierile instanței de fond.

De asemenea, pe de o parte, taxele au

fost instituite de legiuitor pentru folosirea bunurilor publice ale statului -

resursele acvatice vii, prin activitatea de pescuit recreativ/sportiv, ori,

reclamantele nu pot interveni în procesul legislativ referitor la aceste bunuri

ce nu le aparțin.

Pe de altă parte, obligațiile

în derulare ce decurg din contractele încheiate de reclamante au fost asumate

de părțile contractante, iar executarea acestora le incumbă.

Mai mult, aceste contracte

reprezintă o opțiune a reclamantelor.

Prin urmare, soluția primei

instanțe este legală și temeinică, astfel că, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea

nr. 554/2004, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de A.J.V.P.S. Galați

și A.J.V.P.S. Vrancea împotriva sentinței civile nr. 133 din 26 mai 2009 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.