ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 397/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta A.J.V.P.S. Vrancea a chemat în judecată Guvernul României solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea în parte a H.G. nr. 1016/2008, respectiv a dispozițiilor art. 3 lit. d) și art. 4 lit. g), h) și i) privitoare la cuantumul taxelor de licențiere și autorizare în pescuit și acvacultură, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată susținând că i-au fost încălcate mai multe drepturi și interese. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că hotărârea de Guvern este nelegală în sensul că stabilirea cuantumului taxelor și licențelor de pescuit nu poate fi dispusă decât prin lege, astfel încât Guvernul și-a depășit competența materială prin cele dispuse.

A mai susținut și faptul că instituirea taxelor de autorizare constituie în opinia sa o dublă obligație de plată pentru membrii asociației, punându-i în imposibilitatea achitării cotizațiilor de membri. Aceste taxe pot constitui un motiv pentru reducerea numărului membrilor asociației cu efecte directe asupra patrimoniului acesteia și a imposibilității realizării scopurilor sale. Reducerea resurselor financiare ar pune-o în imposibilitatea de a asigura respectarea, garantarea și apărarea resurselor piscicole precum și a programelor recreative. În cauză au formulat cereri de intervenție accesorie intimatele A.J.V.P.S. Brăila și A.J.V.P.S. Vrancea, solicitând admiterea acțiunii reclamantei și anularea H.G.

nr. 1016/2008, pentru aceleași considerente. La dosar a fost conexată cauza ce a format obiectul dosarului nr. 534/2009 prin care s-a solicitat anularea aceleiași hotărâri de Guvern de A.J.V.P.S. Vrancea. Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 133 din 26 mai 2009 a respins ca nefondată acțiunea reclamantelor precum și cererile de intervenție accesorie. Instanța de fond a reținut, în esență, că în raport de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamantele nu au făcut dovada existenței unui drept protejat de lege care să justifice acțiunea formulată. Referitor la nelegalitatea actului contestat instanța a reținut că acesta a fost emis în temeiul unei dispoziții speciale de abilitare a Guvernului de a stabili cuantumul taxelor de licențiere și autorizare a pescuitului sportiv și recreativ așa cum s-a dispus prin art. 15 alin. (1) din O.G.

nr. 23/2008. Instanța a reținut și faptul că nu poate fi analizată obligativitatea de plată a taxelor fixate prin O.G. nr. 23/2008 deoarece ordonanțele Guvernului nu pot face obiectul controlului judecătoresc instituit prin procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ. În ceea ce privește cuantumul acestora, stabilit prin H.G. nr. 1016/2008, s-a statuat că nemulțumirea reclamantelor vizează însăși existența lor, nu cuantumul de natură a le prejudicia, ori, instanța nu poate cenzura aceste aspecte. Criticile referitore la consecințele negative ale taxelor, invocate de reclamante, au fost apreciate ca neîntemeiate deoarece nu constituie prin ele însele motive pentru anularea actului contestat, avându-se în vedere scopul asociațiilor de pescari și modalitățile de finanțare a acestora, respectiv din alte venituri decât cele stabilite a fi cuvenite bugetului de stat.

Împotriva acestei sentințe considerată netemeinică și nelegală au declarat recurs A.J.V.P.S. Galați și A.J.V.P.S. Vrancea. După cum se constată, recurentele au adus, în esență, aceleași critici sentinței recurate, după cum urmează: - În mod greșit instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada unui drept sau interes pentru formularea acțiunii deoarece interesul există și rezultă din faptul că efectele negative ale taxelor impuse prin hotărârea Guvernului menționată ar face imposibilă finanțarea contractelor încheiate cu Agenția Domeniilor Statului în privința exploatării resurselor acvatice vii, cu consecințe și asupra scopului pentru care au fost înființate asociațiile vânătorilor și pescarilor sportivi.

- Prima instanță nu a avut în vedere că prin noile taxe impuse de H.G. nr. 1016/2008 pescarilor sportivi, membri ai unei asociații, titulară a contractelor privind gestionarea durabilă a resurselor acvatice vii, li se creează o situație defavorabilă, urmare a cotizațiilor pe care trebuie să le achite. În lipsa fondurilor și resurselor atrase de la membrii - pescari sportivi - nu vor putea fi executate nici contractele de gestionare a resurselor acvatice vii, astfel că se apreciază injuste taxele stabilite prin hotărârea menționată. Ulterior, A.J.V.P.S. Vrancea a menționat că prin Legea nr. 317/2009, de aprobare a O.U.G. nr. 23/2008, s-a procedat la modificarea acesteia în sensul acțiunii formulate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a înscrisurilor care se află la dosarul cauzei, cât și sub toate aspectele potrivit art.304 1 din Codul de procedură civilă, apreciază că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse. Recurentele-reclamante au solicitat anularea în parte a H.G.

nr. 1016/2008, privind cuantumul taxelor de licențiere și autorizarea pescuitului și acvacultură, în ceea ce privește dispozițiile art. 3 lit. d), art. 4 lit. g), h), i). Art. 3 lit. d) prevede: „se plătesc taxe de autorizare în următoarele cazuri:….d) pentru autorizarea pescuitului prin eliberarea permiselor de pescuit”, iar art. 4 alin. (1) menționat are următorul conținut: „cuantumul taxelor de avizare este de: g) 30 lei pentru eliberarea permisului de pescuit recreativ/sportiv, începând cu 1 ianuarie 2009; h) 10 lei pentru eliberarea permisului de pescuit recreativ /sportiv pentru elevi și studenți, începând cu 1 ianuarie 2009; i) 10 lei pentru eliberarea permisului de pescuit recreativ/sportiv pentru persoanele cu handicap ușor și mediu și gratuit pentru persoanele cu handicap grav, începând cu 1 ianuarie 2009”.

Potrivit art. 15 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 23/2008, privind pescuitul și acvacultura, „(1) contravaloarea licențelor de pescuit și a autorizațiilor de pescuit se face venit la bugetul de stat. (2) cuantumul taxelor de licențiere și autorizare se stabilește prin hotărârea a Guvernului”. Cât timp prevederile art. 15 menționat anterior nu au fost declarate neconstituționale, aspectele de nelegalitate ale H.G. nr. 1016/2008, invocate de reclamante, legate de stabilirea acestor taxe prin ordonanță și nu prin lege sunt nefondate. Având în vedere că reclamantele, potrivit prevederilor statutare reprezintă și apără drepturile și intereselor membrilor lor (pescari sportivi), cărora le sunt incidente dispozițiile din hotărârea Guvernului a cărei anulare parțială se solicită, se apreciază că sub acest aspect justifică un interes în promovarea acțiunii.

Însă, criticile referitoare la impactul negativ al acestor taxe în ceea ce le privește sunt nefondate, fiind corecte aprecierile instanței de fond. De asemenea, pe de o parte, taxele au fost instituite de legiuitor pentru folosirea bunurilor publice ale statului - resursele acvatice vii, prin activitatea de pescuit recreativ/sportiv, ori, reclamantele nu pot interveni în procesul legislativ referitor la aceste bunuri ce nu le aparțin. Pe de altă parte, obligațiile în derulare ce decurg din contractele încheiate de reclamante au fost asumate de părțile contractante, iar executarea acestora le incumbă. Mai mult, aceste contracte reprezintă o opțiune a reclamantelor. Prin urmare, soluția primei instanțe este legală și temeinică, astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) teza II C. proc.

civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de A.J.V.P.S. Galați și A.J.V.P.S. Vrancea împotriva sentinței civile nr. 133 din 26 mai 2009 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.