ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4207/2010

Asupra cauzei civile de față,

constată următoarele:

Tribunalul Ialomița, secția civilă,

prin sentința civilă nr. 1382 F din data de 2 decembrie 2002 a respins ca

prematur introdusă cererea formulată de reclamanții D.L.M., P.H. și N.A. în

contradictoriu cu pârâții Primăria orașului Urziceni, B.S. și B.V., având ca

obiect restituirea în natură a imobilului casă de locuit și teren aferent

situat în Urziceni.

Curtea de Apel București, secția a

IV a civilă, prin decizia civilă nr. 97 din 5 martie 2003 a admis apelul

formulat de reclamanți împotriva acestei hotărâri, a schimbat în tot sentința

atacată, în sensul că, a respins excepția prematurității cererii, ca nefondată,

și rejudecând în fond cauza, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea a

reținut că în mod greșit prima instanță a reținut ca incidentă cauzei excepția

prematurității acțiunii reclamanților atât timp cât pârâta nu a răspuns

notificării formulate de aceștia în temeiul Legii nr. 10/2001 în termenul legal

de 60 de zile.

Pe fondul cauzei, cererea

reclamanților a fost apreciată ca neîntemeiată, în raport de împrejurarea că

pârâta nu deține cu niciun titlu imobilul în litigiu.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

au declarat recurs reclamanții.

Prin încheierea de ședință din data

de 21 ianuarie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii de recurs a deciziei nr.

97 din 5 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă,

formulată de reclamanți, în temeiul art. 243 alin. (1) C. proc. civ.,

constatând că a survenit decesul recurentei D.L.M.

La data de 3 februarie 2006,

apreciind că subzistă temeiurile ce au dus la suspendarea judecării cauzei,

instanța a menținut măsura suspendării judecării recursului.

La data de 23 aprilie 2010, Înalta Curte

de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării

perimării.

Analizând excepția perimării recursului

declarat de reclamanți, Înalta Curte reține că este incidentă speței, pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs,

revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept,

chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp

de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus, perimarea operează

cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în

vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților,

care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în

speță, unde, după suspendarea judecății recursului pe temeiul art. 243 alin. (1)

C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 21 ianuarie 2005, părțile au

lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârșit vreun act de

procedură în vederea reluării judecății recursului.

Astfel, din verificarea actelor dosarului

reiese că până la împlinirea termenului de perimare, nici reclamanții sau

moștenitorii interesați ai lui D.L.M. și nici pârâții B.S., B.V., Primăria orașului

Urziceni nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea

continuării judecății.

Reținând, așadar, întrunirea în

cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ.,

constatând, totodată, că, nu a operat suspendarea cursului perimării în

condițiile art. 250 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate,

din oficiu, perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită, potrivit

textului de lege anterior menționat și dispoz. art. 252 alin. (1) teza I C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat

de reclamanții D.L.M., P.H.D. și N.A.A. împotriva deciziei nr. 97 din 5 martie

2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică

astăzi, 2 iulie 2010.