ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9827/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 337 din 26 aprilie 2004 pronunțată

de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a respins, ca neîntemeiată,

contestația formulată de către reclamanta A.N.C.M.-U.C.E.C.O.M. în

contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, prin Primarul Generalin.

La soluționarea cauzei instanța a

avut în vedere actele dosarului în raport de care a reținut următoarele:

Termenul de 10 zile de comunicare a

dispoziției motivate către persoana îndreptățită, prevăzut de art. 23 alin. (3)

și (6) din Legea nr. 10/2001, este un termen de recomandare, nerespectarea acestuia

dându-i posibilitate reclamantei să recurgă la alte mijloace juridice pentru

obligarea pârâtei să respecte dispozițiile legii.

Reclamanta nu a făcut dovada

proprietății pentru imobilul revendicat prin notificarea emisă în baza Legii

nr. 10/2001 și nici calitatea sa de succesoare în drepturi cu privire la acest

imobil.

Prin decizia nr. 1339/A din 2

noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă,

conflicte de muncă și asigurări sociale s-a respins ca nefondat apelul formulat

de către reclamantă împotriva sentinței de fond, pentru următoarele

considerente:

Instanța de fond a reținut corect că

apelanta-contestatoare nu a depus nici un fel de act care să ateste dreptul de

proprietate asupra imobilului.

Totodată, notificarea adresată

intimatei este informă, necuprinzând datele de identificare a imobilului.

Împotriva deciziei de apel a

formulat recurs reclamanta-apelantă, criticând-o pentru următoarele motive ce

se încadrează în art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.

În motivarea sentinței de fond nu se

regăsește ca motiv de respingere a cererii de restituire, faptul că nu s-ar fi

depus acte din care să rezulte datele de identificare a imobilului solicitat.

Prin aprecierile făcute sub acest

aspect, instanța de apel a încălcat prevederile art. 296 C. proc. civ. care

stipulează că apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație

mai grea decât aceea din hotărârea atacată.

În ceea ce privește datele de identificare a

imobilului:

În Anexa nr. 1 a HCM nr. 1594/1959

referitoare la orașul București este menționată cooperativa meșteșugărească

P.M. în vederea transformării în întreprindere a industriei locale de stat. În

aceeași anexă se arată că Sfatul Popular București este organul care preia

activitățile și patrimoniul cu ocazia acestor transformări.

Cu referire la prevederile

Decretului nr. 244/1955 se arată că terenuri din proprietatea statului aflate

în administrarea Comitetelor executive ale sfaturilor populare au fost

transmise unităților cooperatiste fără plată și fără termen în folosință.

Proprietatea construcțiilor s-a transmis cu plată în baza evaluării făcute

potrivit Instrucțiunilor Ministerului Finanțelor. În condițiile în care statul

a înstrăinat construcțiile, a avut loc o vânzare în condițiile art. 1294-1295 C.

civ., situație în care preluarea acestora, fără plată, de către stat în baza

HCM nr. 1594/1999 nu poate fi decât o naționalizare.

În aceste condiții, arhivele cooperativei

transformate care cuprindeau și documente din care să reiasă datele de

identificare ale imobilului în cauză se află în posesia intimatei.

În ceea ce privește dreptul de proprietate asupra imobilului

revendicat:

Potrivit prevederilor exprese ale H.C.M nr. 1594/1959 și a

instrucțiunilor de aplicare, odată cu transformarea cooperativelor meșteșugărești

în întreprinderi ale industriei locale de stat, activitățile și patrimoniul

acestora se predau, fără plată, către stat.

Potrivit Statutului Model al Cooperativei de Producție

Meșteșugărească, în vigoare la data transformării, patrimoniul cooperativei nu

putea fi înstrăinat fără plată.

Cu referire la art. 39 alin. (4) din Statutul menționat,

referitoare la dizolvarea cooperativelor meșteșugărești, se arată că uniunea la

care era afiliată Cooperativa și prin urmare sistemul cooperației

meșteșugărești prin reprezentanta sa legală U.C.E.C.O.M., avea un drept

exclusiv de proprietate asupra activului rezultat în urma cooperativei

dizolvate; acest activ nu este altceva decât patrimoniul preluat de stat, patrimoniu

care potrivit art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 formează obiectul

cererii de restituire.

Având în vedere că prin „transformarea” cooperativelor

meșteșugărești în întreprinderi ale industriei locale de stat s-a produs nu

numai transferul de proprietate dar și încetarea personalității juridice a

acestora reiese că acestea au fost practic dizolvate, situație în care

patrimoniul trebuia predat către uniunea la care era afiliată cooperativa; în

acest sens deveneau aplicabile dispozițiile art. 39 alin. (4) din statut.

Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate,

Curtea constată că recursul este nefondat.

Prin dispoziția nr. 1884 din 25 noiembrie 2003 emisă de

Primăria Municipiului București prin Primarul General, s-a respins notificarea

formulată de către recurenta-reclamantă prin care s-a solicitat restituirea

imobilului situat în București, cooperativa P.M.

În motivarea dispoziției se arată că respingerea este

justificată pe faptul că notificatorul nu a depus acte care să ateste dreptul

de proprietate și calitatea de persoană îndreptățită, precum și pe faptul că notificarea

nu îndeplinește condițiile de formă, lipsind datele de identificare ale

imobilului.

Dispoziția, astfel cum a fost justificată a fost supusă

controlului judecătoresc pe calea contestației formulată de către recurentă.

În condițiile în care prin chiar actul contestat se reține

netemeinicia notificării formulată în baza Legii nr. 10/2001, pentru

neidentificarea imobilului, nu se poate reține că instanța de apel a acordat

mai mult decât s-a cerut, în condițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

S-a cerut anularea dispoziției, ceea ce presupune

înlăturarea tuturor argumentelor susținute în cuprinsul acesteia în

justificare.

În acest context se constată că nu sunt incidente nici

dispozițiile procedurale invocate de către recurent în sensul creării unei

situații mai grea în propria cale de atac.

În același timp și criticile ce vizează greșita aplicare și

interpretare a dispozițiilor legale, subsumate dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., sunt nefondate.

Prin notificarea făcută în temeiul Legii nr. 10/2001,

imobilul revendicat a fost indicat a fi cooperativa P.M. și care era, la data

transformării în întreprindere de stat, în localitatea București.

Potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001,

notificarea făcută de persoana îndreptățită trebuie să cuprindă elemente de

identificare a imobilului, acest lucru fiind, prin urmare, în sarcina

notificantului.

Actele la care se face referire în soluționarea recursului

și care s-ar fi aflat în posesia intimatei și prin care s-ar fi putut acoperi această

deficiență, prezintă relevanță concomitent cu dovedirea calității de persoană

îndreptățită în sensul art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Oricum, identificarea imobilului în baza actului din arhivă

invocat a fi în posesia pârâtei nu era suficientă pentru soluționarea cauzei,

față de elementele care conturează calitatea de persoană îndreptățită în sensul

art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost susținute de către

recurenta-reclamantă.

Prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1594 din 4

noiembrie 1959 s-a hotărât transformarea unor cooperative meșteșugărești în

unități productive de stat iar în anexa 1 a hotărârii este menționată între cooperativele

transformate în întregime cooperativa P.M.

Contrar celor susținute în cadrul recursului, în

instrucțiunile cu privire la transformarea unor cooperative meșteșugărești și a

unor secții în întreprinderi productive de stat, se prevede că în cazul în care

s-a hotărât transformarea în întregime, întregul patrimoniu al fostei

cooperative trece la noua întreprindere care preia drepturile și obligațiile

cuprinse în patrimoniul respectiv [lit. a) alin. (3)].

În același sens sunt și celelalte prevederi din

instrucțiuni: concomitent cu transformarea, planul cu toate secțiunile și cu

toți indicatorii, trece asupra întreprinderii [lit. b) alin. (1)]; repartițiile,

contractele și comenzile de aprovizionare și desfacere trec asupra întreprinderilor

respective cu toate drepturile și obligațiile ce decurg din aceasta [lit. c) alin.

(1)]; întreprinderea rezultată din transformarea cooperativei preia întreg

patrimoniul (activ și pasiv) prevăzut în bilanț, fiind obligată să răspundă

pentru toate obligațiunile fostei cooperative [lit. e) alin. (1)].

În susținerea calității de persoană îndreptățită în sensul

art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 se invocă art. 39 alin. (4) din Statutul

Model al cooperativelor meșteșugărești potrivit cu care, în caz de dizolvare,

uniunea la care era afiliată cooperativa și prin urmare sistemul cooperației

meșteșugărești avea un drept exclusiv de proprietate asupra activului rezultat

în urma dizolvării cooperativei.

Dizolvarea cooperativei meșteșugărești nu a avut loc, față

de cele arătate mai sus referitoare la procedura aferentă patrimoniului în caz

de transformare a cooperativei meșteșugărești și argumentele reținute în

continuare.

Potrivit art. 40 din Decretul nr. 31/1954, dizolvarea reprezintă

una dintre formele prin care o persoană juridică încetează de a avea ființă.

Dizolvarea este acel mod de încetare a persoanelor juridice

care se aplică în cazurile prevăzute de lege și care presupune, obligatoriu,

lichidarea.

Astfel, conform art. 51 și art. 52 din Decretul nr. 31/1954,

prin efectul dizolvării persoana juridică intră în lichidare, în vederea

realizării activului și a plății pasivului iar bunurile rămase după lichidare

primesc destinația arătată în actul de înființare, prin statut sau prin

hotărârea luată, cel mai târziu la data dizolvării, de organele chemate a

decide.

Neoperând o dizolvare a cooperativei meșteșugărești, nu a avut

loc un transfer al patrimoniului către uniunea la care era afiliată

cooperativa, după cum s-a invocat de către recurentă în cadrul recursului.

Pe de altă parte, potrivit Statutului Model al

cooperativelor de producție meșteșugărească din anul 1955 în vigoare la data

transformării, cooperativa de producție meșteșugărească este persoană juridică

distinctă (art. 6).

Prin urmare, în condițiile în care nu a intervenit o

preluare a patrimoniului fostei cooperative meșteșugărești pe temeiul invocat

de către recurentă și nu a fost mandată de fosta cooperativă meșteșugărească

care era persoană juridică distinctă, se constată că nu s-a făcut dovada în cauză

a respectării dispozițiilor art.3 lit. c) din Legea nr. 190/2001.

Constatând astfel că nu sunt fondate criticile formulate în

cauză de către recurenta-reclamantă, Curtea urmează să facă aplicarea art. 316

și art. 296 C. proc. civ., dispunând respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACEST MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamanta A.N.C.M.-U.C.E.C.O.M. împotriva deciziei civile nr. 1339 A din 2

noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2005.