ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9827/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 337 din 26 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de către reclamanta A.N.C.M.-U.C.E.C.O.M. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, prin Primarul Generalin. La soluționarea cauzei instanța a avut în vedere actele dosarului în raport de care a reținut următoarele: Termenul de 10 zile de comunicare a dispoziției motivate către persoana îndreptățită, prevăzut de art. 23 alin. (3) și (6) din Legea nr. 10/2001, este un termen de recomandare, nerespectarea acestuia dându-i posibilitate reclamantei să recurgă la alte mijloace juridice pentru obligarea pârâtei să respecte dispozițiile legii.

Reclamanta nu a făcut dovada proprietății pentru imobilul revendicat prin notificarea emisă în baza Legii nr. 10/2001 și nici calitatea sa de succesoare în drepturi cu privire la acest imobil. Prin decizia nr. 1339/A din 2 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale s-a respins ca nefondat apelul formulat de către reclamantă împotriva sentinței de fond, pentru următoarele considerente: Instanța de fond a reținut corect că apelanta-contestatoare nu a depus nici un fel de act care să ateste dreptul de proprietate asupra imobilului. Totodată, notificarea adresată intimatei este informă, necuprinzând datele de identificare a imobilului.

Împotriva deciziei de apel a formulat recurs reclamanta-apelantă, criticând-o pentru următoarele motive ce se încadrează în art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. În motivarea sentinței de fond nu se regăsește ca motiv de respingere a cererii de restituire, faptul că nu s-ar fi depus acte din care să rezulte datele de identificare a imobilului solicitat. Prin aprecierile făcute sub acest aspect, instanța de apel a încălcat prevederile art. 296 C. proc. civ. care stipulează că apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată. În ceea ce privește datele de identificare a imobilului: În Anexa nr. 1 a HCM nr. 1594/1959 referitoare la orașul București este menționată cooperativa meșteșugărească P.M.

în vederea transformării în întreprindere a industriei locale de stat. În aceeași anexă se arată că Sfatul Popular București este organul care preia activitățile și patrimoniul cu ocazia acestor transformări. Cu referire la prevederile Decretului nr. 244/1955 se arată că terenuri din proprietatea statului aflate în administrarea Comitetelor executive ale sfaturilor populare au fost transmise unităților cooperatiste fără plată și fără termen în folosință. Proprietatea construcțiilor s-a transmis cu plată în baza evaluării făcute potrivit Instrucțiunilor Ministerului Finanțelor. În condițiile în care statul a înstrăinat construcțiile, a avut loc o vânzare în condițiile art. 1294-1295 C. civ., situație în care preluarea acestora, fără plată, de către stat în baza HCM nr. 1594/1999 nu poate fi decât o naționalizare.

În aceste condiții, arhivele cooperativei transformate care cuprindeau și documente din care să reiasă datele de identificare ale imobilului în cauză se află în posesia intimatei. În ceea ce privește dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat: Potrivit prevederilor exprese ale H.C.M nr. 1594/1959 și a instrucțiunilor de aplicare, odată cu transformarea cooperativelor meșteșugărești în întreprinderi ale industriei locale de stat, activitățile și patrimoniul acestora se predau, fără plată, către stat. Potrivit Statutului Model al Cooperativei de Producție Meșteșugărească, în vigoare la data transformării, patrimoniul cooperativei nu putea fi înstrăinat fără plată.

Cu referire la art. 39 alin. (4) din Statutul menționat, referitoare la dizolvarea cooperativelor meșteșugărești, se arată că uniunea la care era afiliată Cooperativa și prin urmare sistemul cooperației meșteșugărești prin reprezentanta sa legală U.C.E.C.O.M., avea un drept exclusiv de proprietate asupra activului rezultat în urma cooperativei dizolvate; acest activ nu este altceva decât patrimoniul preluat de stat, patrimoniu care potrivit art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 formează obiectul cererii de restituire. Având în vedere că prin „transformarea” cooperativelor meșteșugărești în întreprinderi ale industriei locale de stat s-a produs nu numai transferul de proprietate dar și încetarea personalității juridice a acestora reiese că acestea au fost practic dizolvate, situație în care patrimoniul trebuia predat către uniunea la care era afiliată cooperativa; în acest sens deveneau aplicabile dispozițiile art. 39 alin. (4) din statut.

Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul este nefondat. Prin dispoziția nr. 1884 din 25 noiembrie 2003 emisă de Primăria Municipiului București prin Primarul General, s-a respins notificarea formulată de către recurenta-reclamantă prin care s-a solicitat restituirea imobilului situat în București, cooperativa P.M. În motivarea dispoziției se arată că respingerea este justificată pe faptul că notificatorul nu a depus acte care să ateste dreptul de proprietate și calitatea de persoană îndreptățită, precum și pe faptul că notificarea nu îndeplinește condițiile de formă, lipsind datele de identificare ale imobilului. Dispoziția, astfel cum a fost justificată a fost supusă controlului judecătoresc pe calea contestației formulată de către recurentă.

În condițiile în care prin chiar actul contestat se reține netemeinicia notificării formulată în baza Legii nr. 10/2001, pentru neidentificarea imobilului, nu se poate reține că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, în condițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. S-a cerut anularea dispoziției, ceea ce presupune înlăturarea tuturor argumentelor susținute în cuprinsul acesteia în justificare. În acest context se constată că nu sunt incidente nici dispozițiile procedurale invocate de către recurent în sensul creării unei situații mai grea în propria cale de atac. În același timp și criticile ce vizează greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor legale, subsumate dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., sunt nefondate. Prin notificarea făcută în temeiul Legii nr. 10/2001, imobilul revendicat a fost indicat a fi cooperativa P.M. și care era, la data transformării în întreprindere de stat, în localitatea București. Potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, notificarea făcută de persoana îndreptățită trebuie să cuprindă elemente de identificare a imobilului, acest lucru fiind, prin urmare, în sarcina notificantului. Actele la care se face referire în soluționarea recursului și care s-ar fi aflat în posesia intimatei și prin care s-ar fi putut acoperi această deficiență, prezintă relevanță concomitent cu dovedirea calității de persoană îndreptățită în sensul art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Oricum, identificarea imobilului în baza actului din arhivă invocat a fi în posesia pârâtei nu era suficientă pentru soluționarea cauzei, față de elementele care conturează calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost susținute de către recurenta-reclamantă. Prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1594 din 4 noiembrie 1959 s-a hotărât transformarea unor cooperative meșteșugărești în unități productive de stat iar în anexa 1 a hotărârii este menționată între cooperativele transformate în întregime cooperativa P.M.

Contrar celor susținute în cadrul recursului, în instrucțiunile cu privire la transformarea unor cooperative meșteșugărești și a unor secții în întreprinderi productive de stat, se prevede că în cazul în care s-a hotărât transformarea în întregime, întregul patrimoniu al fostei cooperative trece la noua întreprindere care preia drepturile și obligațiile cuprinse în patrimoniul respectiv [lit. a) alin. (3)]. În același sens sunt și celelalte prevederi din instrucțiuni: concomitent cu transformarea, planul cu toate secțiunile și cu toți indicatorii, trece asupra întreprinderii [lit. b) alin. (1)]; repartițiile, contractele și comenzile de aprovizionare și desfacere trec asupra întreprinderilor respective cu toate drepturile și obligațiile ce decurg din aceasta [lit. c) alin. (1)]; întreprinderea rezultată din transformarea cooperativei preia întreg patrimoniul (activ și pasiv) prevăzut în bilanț, fiind obligată să răspundă pentru toate obligațiunile fostei cooperative [lit. e) alin. (1)]. În susținerea calității de persoană îndreptățită în sensul art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 se invocă art. 39 alin. (4) din Statutul Model al cooperativelor meșteșugărești potrivit cu care, în caz de dizolvare,

uniunea la care era afiliată cooperativa și prin urmare sistemul cooperației meșteșugărești avea un drept exclusiv de proprietate asupra activului rezultat în urma dizolvării cooperativei. Dizolvarea cooperativei meșteșugărești nu a avut loc, față de cele arătate mai sus referitoare la procedura aferentă patrimoniului în caz de transformare a cooperativei meșteșugărești și argumentele reținute în continuare. Potrivit art. 40 din Decretul nr. 31/1954, dizolvarea reprezintă una dintre formele prin care o persoană juridică încetează de a avea ființă. Dizolvarea este acel mod de încetare a persoanelor juridice care se aplică în cazurile prevăzute de lege și care presupune, obligatoriu, lichidarea.

Astfel, conform art. 51 și art. 52 din Decretul nr. 31/1954, prin efectul dizolvării persoana juridică intră în lichidare, în vederea realizării activului și a plății pasivului iar bunurile rămase după lichidare primesc destinația arătată în actul de înființare, prin statut sau prin hotărârea luată, cel mai târziu la data dizolvării, de organele chemate a decide. Neoperând o dizolvare a cooperativei meșteșugărești, nu a avut loc un transfer al patrimoniului către uniunea la care era afiliată cooperativa, după cum s-a invocat de către recurentă în cadrul recursului.

Pe de altă parte, potrivit Statutului Model al cooperativelor de producție meșteșugărească din anul 1955 în vigoare la data transformării, cooperativa de producție meșteșugărească este persoană juridică distinctă (art. 6). Prin urmare, în condițiile în care nu a intervenit o preluare a patrimoniului fostei cooperative meșteșugărești pe temeiul invocat de către recurentă și nu a fost mandată de fosta cooperativă meșteșugărească care era persoană juridică distinctă, se constată că nu s-a făcut dovada în cauză a respectării dispozițiilor art.3 lit. c) din Legea nr. 190/2001. Constatând astfel că nu sunt fondate criticile formulate în cauză de către recurenta-reclamantă, Curtea urmează să facă aplicarea art. 316 și art. 296 C. proc.

civ., dispunând respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACEST MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta A.N.C.M.-U.C.E.C.O.M. împotriva deciziei civile nr. 1339 A din 2 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2005.