ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10810/2005

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 21 iunie 2002, G.E. a

chemat în judecată Primăria municipiului Urziceni cerând anularea dispoziției

nr. 147/2002 prin care i s-a constituit, în baza Legii nr. 10/2001, dreptul de

proprietate asupra unui teren în suprafață de 1356 mp situat în municipiul

Urziceni, ca echivalent pentru terenul donat statului în anul 1978.

Tribunalul Ialomița, secția civilă,

prin sentința nr. 1330 din 19 noiembrie 2002, a respins, ca nefondată acțiunea.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia nr. 396 din 5 septembrie 2003, a respins, ca

nefondat, apelul reclamantei, cu motivarea că restituirea în natură a terenului

donat nu este posibilă și, în consecință, sunt aplicabile dispozițiile Legii

nr. 10/2001 referitoare la măsuri reparatorii prin compensare cu alte bunuri.

Împotriva acestei decizii reclamanta

a declarat recurs criticând-o pentru nemotivare și cerând admiterea acțiunii

sale în sensul obligării pârâtei să-i ofere un alt teren, echivalent valorii

reale a terenului donat, iar, totodată, să fie obligată la plata unor

despăgubiri pentru construcția care s-a aflat pe terenul menționat și care a

fost demolată.

Recursul este fondat.

Din economia reglementărilor

cuprinse în art. 129 C. proc. civ., rezultă, obligația judecătorilor de a

hotărî asupra obiectului cererii deduse judecății, administrând toate probele

necesare soluționării cauzei.

În speță, judecătorii fondului au

refuzat nejustificat administrarea probelor propuse de reclamantă pentru a

dovedi că bunul atribuit în compensare este inferior valoric bunului preluat de

stat. Totodată, chestiunea măsurilor reparatorii pentru construcția despre care

reclamanta afirmă că a existat și a fost demolată, a rămas nesoluționată.

Așa fiind, se impune, în baza art.

312 și art. 314 C. proc. civ., admiterea recursului și reformarea hotărârilor

atacate cu trimiterea cauzei la prima instanță pentru rejudecare.

Instanța de trimitere se va conforma

dispozițiilor art. 315 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Casează decizia recurată și sentința

civilă nr. 1130 din 19 noiembrie 2002 a Tribunalului Ialomița, secția civilă,

cu trimiterea cauzei la această din urmă instanță spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 decembrie 2005.