ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1070/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea

introdusă la data de 18 februarie 2002, pe rolul Tribunalului Ialomița,

reclamanta S.A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Urziceni a

solicitat instanței ca prin

hotărârea ce se

va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 17 din 18

ianuarie 2002

emisă de pârât și să-1 oblige să-i restituie în natură suprafața de 540 mp de

teren, situat în Urziceni, teren pe care au fost forțați să-1 doneze statului

și să demoleze construcțiile de pe el, pentru construirea unui hotel.

La termenul

de la data de 25 martie 2002 a fost introdusă în cauză în calitate de

reclamantă C.M.S.V.

Prin sentința

civilă nr. 147/F din 12 mai 2003, Tribunalul Ialomița a respins ca neîntemeiată

acțiunea, reținând că terenul solicitat de reclamante aparține domeniului

public și nu poate fi restituit în natură și că dispoziția nr. 17 din 18

ianuarie 2002 emisă de pârât este

legală,

oferindu-li-se reclamanților despăgubiri bănești pentru terenul în

suprafață

de 540 mp în valoare de 321.849.782 lei.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantele au

formulat apel care a fost respins ca nefondat

prin decizia civilă nr. 949 din 24 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a

IV

-a civilă.

În motivarea hotărârii, instanța de apel, analizând pe rând criticile

formulate a reținut:

Cu privire la

nelegalitatea măsurii luate de prima instanță, de respingere a efectuării unei

expertize topografice, că aceasta s-a acoperit în apel prin încuviințarea

acestei probe, din care rezultă că terenul revendicat nu poate fi restituit în

natură, fiind ocupat de trotuare, carosabil și un parc. Cu privire la

neîncuviințarea probei

testimoniale, aceasta

nu putea fi admisă pentru că nu s-ar fi putut dovedi

cu martori faptul că la apariția Legii nr. 18/1991

terenul în litigiu făcea

parte din domeniul privat al statului.

Cu privire la

critica referitoare la lipsa rolului activ al primei instanțe, s-a arătat că

aceasta nu poate fi reținută, deoarece prin respingerea probelor solicitate nu

înseamnă că aceasta nu a avut rol activ în soluționarea cauzei.

În ceea ce

privește hotărârea nr. 41/2001 a Consiliului Local Urziceni, s-a reținut că

apelantele nu au dovedit nelegalitatea acesteia prin eludarea vreunei

dispoziții legale, atunci când, comisia specială pentru întocmirea inventarului

bunurilor care alcătuiesc domeniul

public a

propus ca parcul Teoharie din Urziceni să aparțină domeniului

public, în

perimetrul căruia, se află conform expertizei suprafața de teren revendicată.

Î

mpotriva hotărârii pronunțate de instanța de

apel, reclamantele, au declarat recurs prin care au solicitat admiterea

acestuia și modificarea celor două hotărâri în sensul admiterii acțiunii.

În motivarea

recursului, reclamantele au susținut că decizia nr. 41 din 24 mai 2001 emisă de

Consiliul Local Urziceni este nelegală, deoarece a fost aprobată prin H.G. nr.

1353 din 27 decembrie 2001 intrată în vigoare la 26 martie 2002, ulterior

introducerii acțiunii în instanță, că nu există o hotărâre a Consiliului Local

de trecere a terenului din domeniul privat în cel public și că decizia nr. 51

din 25 august 1999 prin care s-a realizat inventarul bunurilor ce alcătuiesc

domeniul public al municipiului Urziceni, nu a fost însușită printr-o hotărâre

de guvern conform Legii nr. 213/1998 și deci nu are valabilitate.

Recursul va fi

respins ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin decizia

nr. 17 din 18 ianuarie 2002, emisă de Primarul municipiului Urziceni, Ialomița

s-a respins cererea de restituire în natură formulată de petentul S.P. și petenta

S.A., pentru terenul în suprafața de 540 mp, situat în Urziceni, și li s-au

oferit despăgubiri bănești pentru acest teren, în valoare de 321.849.782 lei.

În Raportul comisiei

de aplicare a Legii nr. 10/2001 pentru soluționarea notificării cu nr. 206 din

25 februarie 2001 formulată de petenții S.P. și S.A. prin care s-au făcut

propunerile emiterii Deciziei nr. 17 din 18 ianuarie 2002, s-a arătat că

imobilul revendicat a trecut în proprietatea statului urmare donării acestuia

prin oferta de donație autentificată sub nr. 482 din 13 august 1972.

S-a mai

reținut că de la trecerea în proprietatea statului și până în prezent pe acest

teren a fost amenajat un parc, trotuare și o stradă care aparține domeniului

public al municipiului Urziceni, conform hotărârii Consiliului Local al

municipiului Urziceni nr. 41 din 24 mai 2001 privind aprobarea inventarului

bunurilor aparținând domeniului public al municipiului Urziceni.

Raportul mai

susține că potrivit art. 135 alin. (4) din Constituția României, bunurile

aparținând domeniului public sunt inalienabile, imprescriptibile și

insesizabile, și că pentru această suprafață de teren urmează a se stabili

măsuri reparatorii prin echivalent sau despăgubiri bănești conform art. 11

alin. (4) din Legea nr. 10/2001, coroborat cu art. 24 alin. (2) din Legea nr.

10/2001 în funcție de opțiunea persoanei îndreptățite, în valoare de

321.849.782 lei.

Reclamantele

au contestat această decizie solicitând anularea ei și obligarea pârâtului la

restituirea în natură a suprafeței de teren.

În urma analizării și

verificării actelor și lucrărilor efectuate în cauză se constată că decizia

pronunțată de instanța de apel este legală.

Potrivit

art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, dacă lucrările pentru

care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional

întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru

întregul imobil.

Terenul de 540 mp

revendicat de reclamante se include în suprafața de 6232 mp a Parcului

Teoharie, suprafață înscrisă cu această denumire în H.G. nr. 1353/2001. În

aplicarea Legii nr. 213/1998 și a H.G. nr. 548/1999, Consiliul Local al

municipiului Urziceni și-a însușit inventarul bunurilor care alcătuiesc

domeniul public al municipiului prin Hotărârea nr. 51 din 25 august 1999, care

la acel moment nu a fost contestată.

Prin decizia nr. 2409

din 27 iunie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, s-a respins recursul declarat de reclamante

împotriva sentinței civile cu nr. 519 din 6 martie 2006 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care s-a

respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate invocată de reclamante cu

privire la H.G. nr. 1353 din 27 decembrie 2001, Anexa

IV

poziția

nr. 37 de atestare a domeniului public al municipiului Urziceni.

Cum din probele

administrate în cauză, rezultă că terenul a continuat să-și păstreze

afectațiunea, nefiind trecut în domeniul privat

al municipiului conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 ,

decizia

emisă de primar prin care s-a

respins cererea de restituire în natură și de

propunere a ofertei de

despăgubiri pentru acest teren este legală.

Față de cele

arătate, în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ. recursul va fi

respins ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanții S.A.

și C.M.S.V. împotriva deciziei civile nr. 949 din

24 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a

IV

-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 februarie 2007.