ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1070/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 18 februarie 2002, pe rolul Tribunalului Ialomița, reclamanta S.A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Urziceni a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 17 din 18 ianuarie 2002 emisă de pârât și să-1 oblige să-i restituie în natură suprafața de 540 mp de teren, situat în Urziceni, teren pe care au fost forțați să-1 doneze statului și să demoleze construcțiile de pe el, pentru construirea unui hotel. La termenul de la data de 25 martie 2002 a fost introdusă în cauză în calitate de reclamantă C.M.S.V.

Prin sentința civilă nr. 147/F din 12 mai 2003, Tribunalul Ialomița a respins ca neîntemeiată acțiunea, reținând că terenul solicitat de reclamante aparține domeniului public și nu poate fi restituit în natură și că dispoziția nr. 17 din 18 ianuarie 2002 emisă de pârât este legală, oferindu-li-se reclamanților despăgubiri bănești pentru terenul în suprafață de 540 mp în valoare de 321.849.782 lei. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantele au formulat apel care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 949 din 24 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV -a civilă.

În motivarea hotărârii, instanța de apel, analizând pe rând criticile formulate a reținut: Cu privire la nelegalitatea măsurii luate de prima instanță, de respingere a efectuării unei expertize topografice, că aceasta s-a acoperit în apel prin încuviințarea acestei probe, din care rezultă că terenul revendicat nu poate fi restituit în natură, fiind ocupat de trotuare, carosabil și un parc. Cu privire la neîncuviințarea probei testimoniale, aceasta nu putea fi admisă pentru că nu s-ar fi putut dovedi cu martori faptul că la apariția Legii nr. 18/1991 terenul în litigiu făcea parte din domeniul privat al statului. Cu privire la critica referitoare la lipsa rolului activ al primei instanțe, s-a arătat că aceasta nu poate fi reținută, deoarece prin respingerea probelor solicitate nu înseamnă că aceasta nu a avut rol activ în soluționarea cauzei.

În ceea ce privește hotărârea nr. 41/2001 a Consiliului Local Urziceni, s-a reținut că apelantele nu au dovedit nelegalitatea acesteia prin eludarea vreunei dispoziții legale, atunci când, comisia specială pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public a propus ca parcul Teoharie din Urziceni să aparțină domeniului public, în perimetrul căruia, se află conform expertizei suprafața de teren revendicată. Î mpotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel, reclamantele, au declarat recurs prin care au solicitat admiterea acestuia și modificarea celor două hotărâri în sensul admiterii acțiunii. În motivarea recursului, reclamantele au susținut că decizia nr. 41 din 24 mai 2001 emisă de Consiliul Local Urziceni este nelegală, deoarece a fost aprobată prin H.G.

nr. 1353 din 27 decembrie 2001 intrată în vigoare la 26 martie 2002, ulterior introducerii acțiunii în instanță, că nu există o hotărâre a Consiliului Local de trecere a terenului din domeniul privat în cel public și că decizia nr. 51 din 25 august 1999 prin care s-a realizat inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al municipiului Urziceni, nu a fost însușită printr-o hotărâre de guvern conform Legii nr. 213/1998 și deci nu are valabilitate. Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente: Prin decizia nr. 17 din 18 ianuarie 2002, emisă de Primarul municipiului Urziceni, Ialomița s-a respins cererea de restituire în natură formulată de petentul S.P. și petenta S.A., pentru terenul în suprafața de 540 mp, situat în Urziceni, și li s-au oferit despăgubiri bănești pentru acest teren, în valoare de 321.849.782 lei.

În Raportul comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 pentru soluționarea notificării cu nr. 206 din 25 februarie 2001 formulată de petenții S.P. și S.A. prin care s-au făcut propunerile emiterii Deciziei nr. 17 din 18 ianuarie 2002, s-a arătat că imobilul revendicat a trecut în proprietatea statului urmare donării acestuia prin oferta de donație autentificată sub nr. 482 din 13 august 1972. S-a mai reținut că de la trecerea în proprietatea statului și până în prezent pe acest teren a fost amenajat un parc, trotuare și o stradă care aparține domeniului public al municipiului Urziceni, conform hotărârii Consiliului Local al municipiului Urziceni nr. 41 din 24 mai 2001 privind aprobarea inventarului bunurilor aparținând domeniului public al municipiului Urziceni.

Raportul mai susține că potrivit art. 135 alin. (4) din Constituția României, bunurile aparținând domeniului public sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile, și că pentru această suprafață de teren urmează a se stabili măsuri reparatorii prin echivalent sau despăgubiri bănești conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, coroborat cu art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în funcție de opțiunea persoanei îndreptățite, în valoare de 321.849.782 lei. Reclamantele au contestat această decizie solicitând anularea ei și obligarea pârâtului la restituirea în natură a suprafeței de teren. În urma analizării și verificării actelor și lucrărilor efectuate în cauză se constată că decizia pronunțată de instanța de apel este legală.

Potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, dacă lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil. Terenul de 540 mp revendicat de reclamante se include în suprafața de 6232 mp a Parcului Teoharie, suprafață înscrisă cu această denumire în H.G. nr. 1353/2001. În aplicarea Legii nr. 213/1998 și a H.G. nr. 548/1999, Consiliul Local al municipiului Urziceni și-a însușit inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al municipiului prin Hotărârea nr. 51 din 25 august 1999, care la acel moment nu a fost contestată.

Prin decizia nr. 2409 din 27 iunie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins recursul declarat de reclamante împotriva sentinței civile cu nr. 519 din 6 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate invocată de reclamante cu privire la H.G. nr. 1353 din 27 decembrie 2001, Anexa IV poziția nr. 37 de atestare a domeniului public al municipiului Urziceni. Cum din probele administrate în cauză, rezultă că terenul a continuat să-și păstreze afectațiunea, nefiind trecut în domeniul privat al municipiului conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 , decizia emisă de primar prin care s-a respins cererea de restituire în natură și de propunere a ofertei de despăgubiri pentru acest teren este legală.

Față de cele arătate, în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții S.A. și C.M.S.V. împotriva deciziei civile nr. 949 din 24 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a IV -a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2007.