ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2743/2007

Asupra recursului de față; Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin dispoziția nr. 538 din 16 mai 2005 emisă de primarul municipiului Urziceni, județul Ialomița, s-a respins notificarea nr. 77 din 13 iunie 2001 formulată de B.G. și B.N. care au solicitat restituirea în natură a terenului situat în Urziceni, cu motivarea că: solicitanții nu dețin act autentic care să ateste dreptul de proprietate; terenul face parte din domeniul public și privat al municipiului Urziceni, trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 441/1978; construcțiile de pe teren au fost demolate, terenul fiind ocupat de blocuri de locuințe. Prin aceeași dispoziție s-a stabilit valoarea echivalentă a imobilului imposibil de restituit la suma de 181.603.858 lei în limita căreia solicitanții pot opta pentru acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital sau pentru titluri cu valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare.

La data de 13 iulie 2005 reclamanții B.G. și B.N. au contestat în justiție dispoziția emisă de pârâtul Primarul municipiului Urziceni, județul Ialomița, solicitând anularea actului și în principal, compensarea cu un alt teren în suprafață de 416 mp în altă zonă a localității, iar în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, fie titluri de valoare nominală, fie acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital. Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Ialomița, secția civilă, prin sentința nr. 903/F din 21 decembrie 2005, a admis acțiunea reclamanților, a anulat dispoziția emisă de pârâtul primarul municipiului Urziceni și a compensat din suprafața de 416 mp teren ce era situată în Urziceni, cu suprafața de 270 mp teren situată în Urziceni, parcela 119, cu vecinătățile arătate în sentință.

Pentru suprafața necompensată de 363 mp s-a dispus restituirea prin măsuri reparatorii constând în titluri de valoare nominală corespunzătoare sumei de 36.300 lei, echivalentul unui teren de aceeași suprafață situat în zona „A” a municipiului Urziceni. Au fost obligați reclamanții să restituie pârâților primarul municipiului Urziceni, Ministerului Finanțelor Publice și Prefecturii județului Ialomița suma de 624 lei, echivalent a 140 dolari SUA, valoare actualizată la data plății și care reprezintă despăgubirile primite de reclamanți în anul 1979. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut și motivat că din contractul de vânzare-cumpărare (fila 7) și anexa la Decretul de expropriere nr. 441/1978 (fila 15) se constată că reclamanții au fost proprietarii terenului în suprafață de 416 mp situat în municipiul Urziceni.

Din expertiza tehnică efectuată la cererea reclamanților s-a reținut că întreaga suprafață este ocupată de clădirile unor blocuri de locuințe, astfel că terenul nu poate fi restituit în natură pe vechiul amplasament. Întrucât prin adresa nr. 16634 din 30 noiembrie 2005 pârâta Primăria municipiului Urziceni a oferit reclamanților, în compensare suprafața de 270 mp teren situat în Urziceni, ofertă pe care reclamanții au acceptat-o, prima instanță a anulat dispoziția primarului, validând atare compensare, stabilind pentru diferența de 363 mp teren ce nu se poate restitui în natură, ca reclamanții să primească titluri de valoare nominală, echivalent al sumei de 36.300 lei, contravaloarea unui teren de 363 mp situat în zona „A” a municipiului Urziceni.

Apelurile declarate împotriva acestei sentințe de pârâții primarul municipiului Urziceni și Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Ialomița au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 274/A din 18 mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie. Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a păstrat sentința tribunalului, în termen legal, a declarat recurs D.G.F.P.

Ialomița, pentru pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, care a invocat următoarele critici: instanțele nu au stabilit corect cadrul procesual și legitimarea procesuală pasivă a Statului Român, întrucât, deși în citativ figurează Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au pronunțat hotărârile în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, or, calitatea de pârât o putea avea doar Statul Român; instanțele nu s-au pronunțat cu privire la obiecțiunile efectuate de pârâtul-recurent la raportul de expertiză; greșit instanțele au stabilit despăgubiri în echivalent în cuantum de 36.300 lei pentru cei 363 mp teren, deoarece conform art. 4 și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, cuantumul despăgubirilor se stabilește de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Recursul nu este fondat. Din cercetarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit corect cadrul procesual, ca și legitimarea procesuală pasivă a părților din proces, întrucât Ministerul Finanțelor Publice a participat în cauză ca reprezentant al Statului Român și nu în nume propriu. Instanța de fond s-a pronunțat asupra obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză tehnică de Ministerul Finanțelor Publice. Astfel, prin încheierea din 19 decembrie 2005 (fila 102 dosar de fond) Tribunalul Ialomița, secția civilă, a respins obiecțiunile formulate de recurent, considerându-le neconcludente față de poziția procesuală a părților (acordul privind compensarea cu suprafața de 270 mp teren) și în raport de relațiile comunicate instanței de judecată.

Instanțele nu au acordat reclamanților despăgubiri bănești, ci au stabilit doar valoarea măsurilor reparatorii pentru diferența de teren ce nu a fost compensată și care nu poate fi restituită în natură, reparații ce se vor stabili și plăti sub forma titlurilor de despăgubire, în procedura reglementată de art. 16, Capitolul V, al Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Față de cele ce preced, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Ialomița pentru pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 274 A din 18 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2007.