ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2743/2007

Asupra recursului de față;

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 538 din 16 mai

2005 emisă de primarul municipiului Urziceni, județul Ialomița, s-a respins

notificarea nr. 77 din 13 iunie 2001 formulată de B.G. și B.N. care au

solicitat restituirea în natură a terenului situat în Urziceni, cu motivarea

că: solicitanții nu dețin act autentic care să ateste dreptul de proprietate;

terenul face parte din domeniul public și privat al municipiului Urziceni,

trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 441/1978; construcțiile de pe

teren au fost demolate, terenul fiind ocupat de blocuri de locuințe.

Prin aceeași dispoziție s-a stabilit

valoarea echivalentă a imobilului imposibil de restituit la suma de 181.603.858

lei în limita căreia solicitanții pot opta pentru acțiuni la societăți comerciale

tranzacționate pe piața de capital sau pentru titluri cu valoare nominală,

folosite exclusiv în procesul de privatizare.

La data de 13 iulie 2005 reclamanții

B.G. și B.N. au contestat în justiție dispoziția emisă de pârâtul Primarul

municipiului Urziceni, județul Ialomița, solicitând anularea actului și în

principal, compensarea cu un alt teren în suprafață de 416 mp în altă zonă a

localității, iar în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent,

fie titluri de valoare nominală, fie acțiuni la societăți comerciale

tranzacționate pe piața de capital.

Investit cu soluționarea cauzei,

Tribunalul Ialomița, secția civilă, prin sentința nr. 903/F din 21 decembrie

2005, a admis acțiunea reclamanților, a anulat dispoziția emisă de pârâtul

primarul municipiului Urziceni și a compensat din suprafața de 416 mp teren ce

era situată în Urziceni, cu suprafața de 270 mp teren situată în Urziceni,

parcela 119, cu vecinătățile arătate în sentință.

Pentru suprafața necompensată de 363

mp s-a dispus restituirea prin măsuri reparatorii constând în titluri de

valoare nominală corespunzătoare sumei de 36.300 lei, echivalentul unui teren

de aceeași suprafață situat în zona „A” a municipiului Urziceni.

Au fost obligați reclamanții să

restituie pârâților primarul municipiului Urziceni, Ministerului Finanțelor

Publice și Prefecturii județului Ialomița suma de 624 lei, echivalent a 140

dolari SUA, valoare actualizată la data plății și care reprezintă despăgubirile

primite de reclamanți în anul 1979.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut și motivat că din contractul de vânzare-cumpărare (fila 7)

și anexa la Decretul de expropriere nr. 441/1978 (fila 15) se constată că

reclamanții au fost proprietarii terenului în suprafață de 416 mp situat în

municipiul Urziceni. Din expertiza tehnică efectuată la cererea reclamanților

s-a reținut că întreaga suprafață este ocupată de clădirile unor blocuri de

locuințe, astfel că terenul nu poate fi restituit în natură pe vechiul

amplasament.

Întrucât prin adresa nr. 16634 din

30 noiembrie 2005 pârâta Primăria municipiului Urziceni a oferit reclamanților,

în compensare suprafața de 270 mp teren situat în Urziceni, ofertă pe care

reclamanții au acceptat-o, prima instanță a anulat dispoziția primarului,

validând atare compensare, stabilind pentru diferența de 363 mp teren ce nu se

poate restitui în natură, ca reclamanții să primească titluri de valoare

nominală, echivalent al sumei de 36.300 lei, contravaloarea unui teren de 363

mp situat în zona „A” a municipiului Urziceni.

Apelurile declarate împotriva

acestei sentințe de pârâții primarul municipiului Urziceni și Ministerul

Finanțelor Publice, D.G.F.P. Ialomița au fost respinse ca nefondate prin

decizia nr. 274/A din 18 mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

Împotriva deciziei dată în apel,

prin care s-a păstrat sentința tribunalului, în termen legal, a declarat recurs

D.G.F.P. Ialomița, pentru pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, care a invocat

următoarele critici: instanțele nu au stabilit corect cadrul procesual și

legitimarea procesuală pasivă a Statului Român, întrucât, deși în citativ

figurează Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, atât instanța de

fond, cât și instanța de apel au pronunțat hotărârile în contradictoriu cu

Ministerul Finanțelor Publice, or, calitatea de pârât o putea avea doar Statul

Român; instanțele nu s-au pronunțat cu privire la obiecțiunile efectuate de

pârâtul-recurent la raportul de expertiză; greșit instanțele au stabilit

despăgubiri în echivalent în cuantum de 36.300 lei pentru cei 363 mp teren,

deoarece conform art. 4 și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, cuantumul

despăgubirilor se stabilește de către Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Recursul nu este fondat.

Din cercetarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că instanțele au stabilit corect cadrul procesual, ca și

legitimarea procesuală pasivă a părților din proces, întrucât Ministerul

Finanțelor Publice a participat în cauză ca reprezentant al Statului Român și

nu în nume propriu.

Instanța de fond s-a pronunțat

asupra obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză tehnică de Ministerul

Finanțelor Publice.

Astfel, prin încheierea din 19

decembrie 2005 (fila 102 dosar de fond) Tribunalul Ialomița, secția civilă, a

respins obiecțiunile formulate de recurent, considerându-le neconcludente față

de poziția procesuală a părților (acordul privind compensarea cu suprafața de

270 mp teren) și în raport de relațiile comunicate instanței de judecată.

Instanțele nu au acordat

reclamanților despăgubiri bănești, ci au stabilit doar valoarea măsurilor

reparatorii pentru diferența de teren ce nu a fost compensată și care nu poate

fi restituită în natură, reparații ce se vor stabili și plăti sub forma titlurilor

de despăgubire, în procedura reglementată de art. 16, Capitolul V, al Titlului

VII din Legea nr. 247/2005.

Față de cele ce preced, recursul

declarat în cauză se privește ca nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de D.G.F.P.

Ialomița pentru pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr.

274 A din 18 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și familie, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2007.