ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2055/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Primarul Municipiului Slobozia, prin

dispoziția nr. 4142 din 22 octombrie 2004 a admis cererea formulată de petenta A.N.

prin notificarea nr. 16888 din 18 iulie 2001 și a acordat acesteia în temeiul

Legii nr. 10/2001 titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de

privatizare în valoare de 8.971.345.000 lei pentru imobilul situat în Slobozia.

Tribunalul Ialomița, secția civilă,

prin sentința civilă nr. 202/F din 16 mai 2005 a admis în parte contestația

petentei A.N., a anulat dispoziția nr. 4142 din 22 octombrie 2004 emisă de

Primarul Municipiului Slobozia, a dispus restituirea în natură a suprafeței de

1500 mp pe amplasamentul stabilit prin expertiza tehnică efectuată în cauză și

a constatat că pentru diferența de 4035 mp și construcția, în prezent demolată,

petenta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent. Prin aceeași

sentință s-a constatat că în conformitate cu art. 21 alin. (1) și (5) din Legea

nr. 10/2001 petenta a pierdut dreptul de a solicita măsuri reparatorii în

natură sau echivalent pentru imobilele situate în Slobozia. A fost admisă

excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei S.D. și a fost

respinsă, din acest motiv cererea acesteia.

Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 762/A din 2

decembrie 2005 a admis apelul declarat de Municipiul Slobozia prin Primar

împotriva sentinței civile nr. 202/F din 16 mai 2005 a Tribunalului Ialomița, secția

civilă, a schimbat în parte sentința în sensul că petenta A.N. este

îndreptățită la restituirea în natură a suprafeței de 1040 mp teren pe

amplasamentul stabilit prin expertiza tehnică efectuată în cauză, a constatat

că aceasta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru 4495 mp

teren. Restul dispozițiilor sentinței au fost menținute.

S-a reținut că Arhivele Statului

Ialomița cu adresa nr. 972323 din 27 februarie 1992 au certificat faptul că L.I.

a fost deposedat, în temeiul Decretului nr. 83/1949 de imobilul situat în

Slobozia, compus din 5535 mp teren, un corp de casă și anexe, imobil ce a

figurat în dosarul nr. 221/1949 fila 1.

S-au aplicat dispozițiile art. 22/1

din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005

potrivit căruia în absența unor probe contrare, existența și după caz,

întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul

normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau

s-a pus în executare măsura preluării abuzive alin. (1). În aplicarea

prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana

individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau,

după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că

deține imobilul sub nume de proprietar [alin. (2)].

S-a reținut că petenta A.N., în

calitate de moștenitoare a defunctului I.L., decedat la data de 8 iunie 1961

are calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 4 alin. (2) cu referire

la art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată și

completată la restituirea în parte în natură și în parte la echivalent pentru

imobilul preluat abuziv.

În termen legal, împotriva deciziei

civile nr. 762/A din 2 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VII-a

civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a

declarat recurs Municipiul Slobozia prin primar, a solicitat modificarea în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență că greșit s-a

dispus restituirea în natură, în parte pentru suprafața de 1040 mp teren

întrucât aceasta se afla în imediata apropiere a Mânăstirii „Sfinții Voievozi”

din Municipiul Slobozia, declarată monument istoric prin ordinul nr. 2314 din

16 iulie 2004 al Ministerului Culturii și Cultelor.

CURTEA urmează să admită recursul ca

fondat pentru următoarele considerente.

Instanțele de fond și de apel au

reținut că L.I., decedat la data de 8 iunie 1961, autorul petentei A.N. a fost

proprietar al imobilului situat în Slobozia, făcând aplicarea dispozițiilor

art. 22/1 din Legea nr. 10/2001astfel cum a fost modificată prin Legea nr.

247/2005 care a instituit prezumția de proprietate decurgând din preluarea

abuzivă. Petenta nu a depus la dosar act de proprietate din care să rezulte cu

certitudine vechiul amplasament al imobilului, vecinătățile acestuia.

Din raportul de expertiză întocmit

în cauză de către expert S.V. (fila 94 dosar 96/2005) rezultă că la momentul

preluării imobilului nu existau planuri topografice.

Mai reiese că zona respectivă a fost

integral sistematizată prin realizarea drumului național DN 2A ce leagă

Bucureștiul de Municipiul Constanța, un dig de protecție al Municipiului

Slobozia împotriva inundațiilor, au fost reproiectate străzile, s-au construit

blocuri de locuințe cu alei pietonale, spații verzi și rețele edilitare

aferente.

Instanța de apel a considerat greșit

că este posibilă restituirea în natură în parte a unei suprafețe de teren

aflată în imediata apropiere a Mânăstirii Sfinții Voievozi din Municipiul

Slobozia, monument istoric.

Potrivit art. 11 alin. (4) din Legea

nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005

se stabilesc măsuri reparatorii în echivalent pentru întreg imobilul dacă

lucrările ocupă funcțional întregul teren afectat, cum este cazul în speță.

Față de considerentele menționate,

CURTEA va admite recursul, va modifica în parte decizia curții de apel, va

schimba în parte sentința tribunalului în sensul că va respinge contestația ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Primăria municipiului Slobozia împotriva deciziei nr. 762/A din 2 decembrie 2005

a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă.

Modifică decizia în parte.

Schimbă în parte sentința civilă nr.

202/F din 16 mai 2005 a Tribunalului Ialomița, secția civilă în sensul că,

respinge contestația formulată de reclamanta A.N. ca neîntemeiată.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei și sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 martie 2007.