ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 354/2010

Deliberând

asupra recursului civil de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La 10 noiembrie 2005, reclamanții

I.T.V., I.T., N.E. și I.L. au contestat legalitatea Dispoziției din 10

octombrie 2005 emisă de primarul municipiului Urziceni, prin care s-a admis în

parte.doar cu privire la suprafața de 717 mp teren, cererea de restituire în

natură a terenului, pentru restul suprafeței de până la 15.000 mp situat în

intravilanul municipiului Urziceni, ocupat parțial de construcții, fiind

respinsă notificarea.

Ulterior,

printr-o altă cerere, formulată de M.C., la 16 noiembrie 2005, în

contradictoriu cu același pârât s-a contestat aceeași dispoziție,

solicitându-se anularea acesteia, restituirea în natură a suprafeței de teren

de 10.320 mp intravilan situat în Urziceni, Județul Ialomița și, în subsidiar,

dacă nu este posibilă restituirea în natură a terenului, s-a solicitat

obligarea pârâtei la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent.

În motivarea

cererilor lor, reclamanții au arătat că, prin dispoziția atacată Ie-a fost

respinsă în mod eronat, cererea de restituire în natură a terenului, întrucât

acesta aparține domeniului public.după depunerea notificărilor, la 14 noiembrie

2001 .acesta fiind ocupat de construcții, respectiv săli de sport și parcul C.,

cu excepția suprafeței de 717 mp, ce Ie-a fost restituită prin dispoziția mai

sus amintită.

Prin sentința

civilă nr. 144/F din 21 martie 2006, Tribunalul Ialomița a respins

contestațiile, reținând că terenurile au fost preluate abuziv de către stat,

prin Decretul nr. 178/1987 pentru exproprierea unor terenuri și construcții, la

data exproprierii fiind acordate despăgubiri în cuantum de 75.202 lei,

autorului I.G.T. și că, restituirea în natură nu este posibilă, în raport de

prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, față de împrejurarea că

terenurile în litigiu sunt afectate unor lucrări de utilități publice.

Împotriva

sentinței Tribunalului Ialomița au declarat apel reclamanții, criticând soluția

instanței de fond, întrucât la data notificării adresată de contestatori,

Consiliului local Urziceni,terenul solicitat a fi restituit nu era ocupat de

construcții și putea face obiectul restituirii în natură.

Prin Decizia nr.

246 din 31 martie 2009, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis

apelul reclamanților I.T.V., I.T., N.E., I.L. și M.C., a schimbat sentința

apelată și a admis contestația.

A anulat în

parte dispoziția din 10 octombrie 2005 emisă de primarul municipiului Urziceni.

A dispus

restituirea în natură către reclamanți a suprafețelor de 5.463 mp, delimitată

de pct. A-0 din anexa nr. 3 a raportului de expertiză efectuat de P.F. și,

respectiv de 717 mp teren menționat în art. 1 al dispoziției contestate și

către reclamantul I.L.

Au fost

menținute celelalte dispoziții ale dispoziției.

Pentru a decide

astfel, instanța de control judiciar ordinar a apreciat că, în cauză,

utilitatea publică ce a constituit rațiunea exproprierii nu operează asupra

întregii suprafețe de teren, întrucât lucrările pentru care s-a dispus

exproprierea, ocupă parțial terenul.

S-a reținut

că,în speță, terenul solicitat, astfel cum a fost identificat prin raportul de

expertiză efectuat în cauză este ocupat de construcții edificate în baza

contractului de concesiune din 30 ianuarie 2004, al Hotărârilor Consiliului

local Urziceni din 8 august 2004 și din 27 matie 2003, precum și al

autorizațiilor de construire din 2004 și din 2003.

Instanța de

apel a apreciat că Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001

arată la pct. 20.1 că, prevederea cuprinsă în alin. (1) al art. 21 din Lege,

statuează indisponibilizarea imobilelor, restituibile pe calea prevăzută de

lege, cu privire la orice alte proceduri legale care tind să înstrăineze

imobilul respectiv, către alte persoane decât cele îndreptățite potrivit legii.

Conform

acelorași norme, indisponibilizarea operează începând cu data de 14 februarie

2001, chiar dacă notificarea a fost făcută la o dată ulterioară, în speță la 30

mai 2001 și are drept scop, îndeplinirea obligației de restituire în natură

către proprietar.

Construcțiile

aflate în prezent nu erau edificate pe terenul preluat de către stat de la

autorii contestatorilor, la data de 14 februarie 2001, imobilul fiind

indisponibilizat, potrivit dispozițiilor art. 20.1 din Normele metodologice de

aplicare a acestei legi, ca teren fără constuctii.

Ca atare,

instanța de apel a concluzionat că imobilul în litigiu nu este supus

prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

împotriva

deciziei pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs, pârâta Primăria

municipiului Urziceni, invocând critici ce țin de stabilirea stării de fapt, în

raport de aprecierea probatoriilor de către instanța de apel, critici ce

vizează motive de netemeinicie.și nu de nelegalitate, cu privire la hotărârea

atacată.

Susținerile de

fapte și afirmații, din cuprinsul recursului, nu sunt structurate din punct de

vedere juridic, și, în modalitatea în care sunt descrise, acestea nu îmbracă

caracterul unor critici de nelegalitate, asftel că nu se pot reține, cel puțin

din oficiu,critici susceptibile de a fi încadrate în cazurile de casare și

modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora să se poată

exercita controlul judiciar.

Recursul este

nul.

Conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor.

Fără să se

conformeze obligației de a formula cererea de recurs cu respectarea exigențelor

procedurale menționate, recurentul-pârât se limitează la a arăta și descrie

chestiuni legate de aprecierea eronată a probelor, motiv de netemeinicie, ce nu

poate fi analizat din perspectiva verificării legalității deciziei atacate.

Se susține de

către recurenta-pârâtă că decizia atacată este nelegală.

O asemenea susținere,

cu caracter general și echivoc nu este susceptibilă de încadrare în niciunul

din motivele de recurs, strict reglementate prin dispozițiile art. 304 pct. 1-9

C. proc. civ. și nu poate declanșa controlul judiciar al legalității, pe calea

recursului.

Simpla

nemulțumire a părții cu privire la hotărârea atacată nu este suficientă,

nefiind pertinentă nici afirmația cu titlul generic în sensul că decizia este

nelegală, recurenta fiind obligată să își sprijine recursul pe unul dintre

motivele, expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Ca atare, a

motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin

indicarea unuia dintre cele 9 pct. reglementate de art. 304 C. proc. civ., iar,

pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici

privind modul de judecată al instanței, raportat la soluția pronunțată și la

motivul de recurs inovocat.

Cum aceste

exigențe nu au fost îndeplinite în cauză, deși pârâta a declarat recurs în

termenul prevăzut de lege, dar nu a formulat critici care să poată face

posibilă încadrarea în textele invocate, văzând dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) și art 306 alin. (1) C. proc. civ. și având în vedere că, în

speță nu au fost identificate motive de ordine publică, în sensul art. 306 alin.

(2) din același cod, Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul

recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Urziceni împotriva Deciziei nr.

246 din 31 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 26 ianuarie 2010.