ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 354/2010

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La 10 noiembrie 2005, reclamanții I.T.V., I.T., N.E. și I.L. au contestat legalitatea Dispoziției din 10 octombrie 2005 emisă de primarul municipiului Urziceni, prin care s-a admis în parte.doar cu privire la suprafața de 717 mp teren, cererea de restituire în natură a terenului, pentru restul suprafeței de până la 15.000 mp situat în intravilanul municipiului Urziceni, ocupat parțial de construcții, fiind respinsă notificarea. Ulterior, printr-o altă cerere, formulată de M.C., la 16 noiembrie 2005, în contradictoriu cu același pârât s-a contestat aceeași dispoziție, solicitându-se anularea acesteia, restituirea în natură a suprafeței de teren de 10.320 mp intravilan situat în Urziceni, Județul Ialomița și, în subsidiar, dacă nu este posibilă restituirea în natură a terenului, s-a solicitat obligarea pârâtei la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent.

În motivarea cererilor lor, reclamanții au arătat că, prin dispoziția atacată Ie-a fost respinsă în mod eronat, cererea de restituire în natură a terenului, întrucât acesta aparține domeniului public.după depunerea notificărilor, la 14 noiembrie 2001 .acesta fiind ocupat de construcții, respectiv săli de sport și parcul C., cu excepția suprafeței de 717 mp, ce Ie-a fost restituită prin dispoziția mai sus amintită. Prin sentința civilă nr. 144/F din 21 martie 2006, Tribunalul Ialomița a respins contestațiile, reținând că terenurile au fost preluate abuziv de către stat, prin Decretul nr. 178/1987 pentru exproprierea unor terenuri și construcții, la data exproprierii fiind acordate despăgubiri în cuantum de 75.202 lei, autorului I.G.T.

și că, restituirea în natură nu este posibilă, în raport de prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, față de împrejurarea că terenurile în litigiu sunt afectate unor lucrări de utilități publice. Împotriva sentinței Tribunalului Ialomița au declarat apel reclamanții, criticând soluția instanței de fond, întrucât la data notificării adresată de contestatori, Consiliului local Urziceni,terenul solicitat a fi restituit nu era ocupat de construcții și putea face obiectul restituirii în natură. Prin Decizia nr. 246 din 31 martie 2009, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul reclamanților I.T.V., I.T., N.E., I.L. și M.C., a schimbat sentința apelată și a admis contestația.

A anulat în parte dispoziția din 10 octombrie 2005 emisă de primarul municipiului Urziceni. A dispus restituirea în natură către reclamanți a suprafețelor de 5.463 mp, delimitată de pct. A-0 din anexa nr. 3 a raportului de expertiză efectuat de P.F. și, respectiv de 717 mp teren menționat în art. 1 al dispoziției contestate și către reclamantul I.L. Au fost menținute celelalte dispoziții ale dispoziției. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar ordinar a apreciat că, în cauză, utilitatea publică ce a constituit rațiunea exproprierii nu operează asupra întregii suprafețe de teren, întrucât lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, ocupă parțial terenul.

S-a reținut că,în speță, terenul solicitat, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză este ocupat de construcții edificate în baza contractului de concesiune din 30 ianuarie 2004, al Hotărârilor Consiliului local Urziceni din 8 august 2004 și din 27 matie 2003, precum și al autorizațiilor de construire din 2004 și din 2003. Instanța de apel a apreciat că Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 arată la pct. 20.1 că, prevederea cuprinsă în alin. (1) al art. 21 din Lege, statuează indisponibilizarea imobilelor, restituibile pe calea prevăzută de lege, cu privire la orice alte proceduri legale care tind să înstrăineze imobilul respectiv, către alte persoane decât cele îndreptățite potrivit legii.

Conform acelorași norme, indisponibilizarea operează începând cu data de 14 februarie 2001, chiar dacă notificarea a fost făcută la o dată ulterioară, în speță la 30 mai 2001 și are drept scop, îndeplinirea obligației de restituire în natură către proprietar. Construcțiile aflate în prezent nu erau edificate pe terenul preluat de către stat de la autorii contestatorilor, la data de 14 februarie 2001, imobilul fiind indisponibilizat, potrivit dispozițiilor art. 20.1 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, ca teren fără constuctii. Ca atare, instanța de apel a concluzionat că imobilul în litigiu nu este supus prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs, pârâta Primăria municipiului Urziceni, invocând critici ce țin de stabilirea stării de fapt, în raport de aprecierea probatoriilor de către instanța de apel, critici ce vizează motive de netemeinicie.și nu de nelegalitate, cu privire la hotărârea atacată. Susținerile de fapte și afirmații, din cuprinsul recursului, nu sunt structurate din punct de vedere juridic, și, în modalitatea în care sunt descrise, acestea nu îmbracă caracterul unor critici de nelegalitate, asftel că nu se pot reține, cel puțin din oficiu,critici susceptibile de a fi încadrate în cazurile de casare și modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora să se poată exercita controlul judiciar.

Recursul este nul. Conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor. Fără să se conformeze obligației de a formula cererea de recurs cu respectarea exigențelor procedurale menționate, recurentul-pârât se limitează la a arăta și descrie chestiuni legate de aprecierea eronată a probelor, motiv de netemeinicie, ce nu poate fi analizat din perspectiva verificării legalității deciziei atacate. Se susține de către recurenta-pârâtă că decizia atacată este nelegală. O asemenea susținere, cu caracter general și echivoc nu este susceptibilă de încadrare în niciunul din motivele de recurs, strict reglementate prin dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ. și nu poate declanșa controlul judiciar al legalității, pe calea recursului. Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea atacată nu este suficientă, nefiind pertinentă nici afirmația cu titlul generic în sensul că decizia este nelegală, recurenta fiind obligată să își sprijine recursul pe unul dintre motivele, expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Ca atare, a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre cele 9 pct. reglementate de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la soluția pronunțată și la motivul de recurs inovocat.

Cum aceste exigențe nu au fost îndeplinite în cauză, deși pârâta a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, dar nu a formulat critici care să poată face posibilă încadrarea în textele invocate, văzând dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) și art 306 alin. (1) C. proc. civ. și având în vedere că, în speță nu au fost identificate motive de ordine publică, în sensul art. 306 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Urziceni împotriva Deciziei nr. 246 din 31 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2010.