ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7774/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată 25 martie

2004 pe rolul Tribunalului Slobozia reclamantul B.G. a chemat în judecată

Primăria comunei Dridu prin Primar pentru anularea dispoziției nr. 103 din 24

februarie 2004 emisă în baza Legii nr. 10/2001 și acordarea de despăgubiri

bănești în cuantum de 300.000.000 lei, pentru casa de locuit și anexe

gospodărești din comuna Dridu, sat Sărindarele, preluată abuziv și demolată

ulterior. Acțiunea a fost ulterior completată în sensul că s-a solicitat o

suprafață mai mare de teren precum și introducerea în cauză a Ministerului

Finanțelor Publice în calitate de pârât față de solicitarea despăgubirilor

bănești.

Tribunalul Ialomița prin sentința

civilă nr. 212 din 16 iulie 2004 a admis cererea, a anulat dispoziția nr. 103/2004,

a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin

echivalent bănesc în valoare de 2.813.737.500 lei pentru casa de locuit și

anexele gospodărești și în valoare de 4.258.000.000 lei, pentru terenul

intravilan în suprafață totală de 1,5206 ha, conform opțiunii exprimată de

reclamant. În acest sens a fost obligat Ministerul Finanțelor Publice să

plătească reclamantului sumele mai sus arătate.

A fost totodată obligată pârâta

Primăria comunei Dridu la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 6 milioane

lei către reclamant.

În motivarea acestei soluții

instanța a reținut că suprafața de teren solicitată de 0,669 ha se află în

intravilanul comunei Dridu, în prelungirea grădinii și locului de casă.

S-a constat că în cauză sunt

aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001, art. 10 alin. (1) și art. 24 alin. (2)

în sensul că reclamantului i se cuvin pentru imobilul preluat abuziv și demolat

măsuri reparatorii prin echivalent.

S-a constatat că nici terenul nu

poate fi restituit în natură, el fiind înstrăinat de CAP unor locuitori ai

comunei, conform Decretului nr. 42/1990, pentru construirea de locuințe. Pe

cale de consecință în temeiul art. 36 din Legea nr. 10/2001 a fost obligat

Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor bănești către reclamant.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia nr. 2638 din 15 decembrie 2004 a respins, ca

nefondat, apelul declarat împotriva sentinței de fond de D.G.F.P. Ialomița și

de Ministerul Finanțelor Publice.

Critica formulată în apel, în sensul

că nu s-a putut identifica din cuprinsul expertizei amplasamentul terenului

solicitat și constatările expertului cât privește valoarea nu reflectă situația

reală a bunurilor, nu a fost primită.

S-a constatat că expertizele

efectuate în cauză, topografică și, respectiv, de construcții civile, s-au

întocmit în contradictoriu cu părțile din proces care nu au contestat

concluziile experților.

S-a mai reținut că în raport de

împrejurarea că imobilul a fost preluat abuziv și că astăzi construcția nu mai

există, fiind demolată, în mod corect experții au emis valori pentru bunurile

pretinse în raport de datele acestora.

Împotriva acestei hotărâri D.G.F.P. Ialomița

în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice a declarat recurs,

criticând soluția pentru motivul arătat în dispozițiile art. 304 pct. 3 C.

proc. civ.

În fapt au fost reluate motivele din

apel în sensul că imobilul nu a putut fi identificat în cauză nefiind

aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (2) și (3).

Recurentul a solicitat în subsidiar

acordarea de despăgubiri sub forma de titluri de valoare nominală.

Recursul este nefondat și se va

respinge pentru considerentele ce urmează.

Instanțele au stabilit corecta

situație de fapt și au preluat întocmai constatarea rapoartelor de expertiză

care au relevat faptul că CAP Dridu a preocedat pe parcursul a peste 50 de ani

la o nouă parcelare. S-a constatat că pârâta la judecata în fond nu a avut

obiecții la concluziile expertului iar instanța a făcut o corectă aplicare a

dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și a stabilit că în situația prevăzută de art. 24

alin. (2) și art. 27 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 se cuvin despăgubiri

bănești.

Având în vedere că nu s-au întrunit

condițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. pentru a se justifica critica greșitei

aplicări a legii în cazul de față și constatând că instanțele au apreciat

corect măsurile prevăzute de lege pentru repararea pagubei produse

reclamantului prin preluarea abuzivă a imobilului pretins, se va respinge ca

nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

D.G.F.P. Ialomița în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice

împotriva deciziei nr. 2638 A din 15 decembrie 2004 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 octombrie 2005.