ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7774/2005

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată 25 martie 2004 pe rolul Tribunalului Slobozia reclamantul B.G. a chemat în judecată Primăria comunei Dridu prin Primar pentru anularea dispoziției nr. 103 din 24 februarie 2004 emisă în baza Legii nr. 10/2001 și acordarea de despăgubiri bănești în cuantum de 300.000.000 lei, pentru casa de locuit și anexe gospodărești din comuna Dridu, sat Sărindarele, preluată abuziv și demolată ulterior. Acțiunea a fost ulterior completată în sensul că s-a solicitat o suprafață mai mare de teren precum și introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice în calitate de pârât față de solicitarea despăgubirilor bănești.

Tribunalul Ialomița prin sentința civilă nr. 212 din 16 iulie 2004 a admis cererea, a anulat dispoziția nr. 103/2004, a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc în valoare de 2.813.737.500 lei pentru casa de locuit și anexele gospodărești și în valoare de 4.258.000.000 lei, pentru terenul intravilan în suprafață totală de 1,5206 ha, conform opțiunii exprimată de reclamant. În acest sens a fost obligat Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantului sumele mai sus arătate. A fost totodată obligată pârâta Primăria comunei Dridu la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 6 milioane lei către reclamant. În motivarea acestei soluții instanța a reținut că suprafața de teren solicitată de 0,669 ha se află în intravilanul comunei Dridu, în prelungirea grădinii și locului de casă.

S-a constat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001, art. 10 alin. (1) și art. 24 alin. (2) în sensul că reclamantului i se cuvin pentru imobilul preluat abuziv și demolat măsuri reparatorii prin echivalent. S-a constatat că nici terenul nu poate fi restituit în natură, el fiind înstrăinat de CAP unor locuitori ai comunei, conform Decretului nr. 42/1990, pentru construirea de locuințe. Pe cale de consecință în temeiul art. 36 din Legea nr. 10/2001 a fost obligat Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor bănești către reclamant. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 2638 din 15 decembrie 2004 a respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva sentinței de fond de D.G.F.P.

Ialomița și de Ministerul Finanțelor Publice. Critica formulată în apel, în sensul că nu s-a putut identifica din cuprinsul expertizei amplasamentul terenului solicitat și constatările expertului cât privește valoarea nu reflectă situația reală a bunurilor, nu a fost primită. S-a constatat că expertizele efectuate în cauză, topografică și, respectiv, de construcții civile, s-au întocmit în contradictoriu cu părțile din proces care nu au contestat concluziile experților. S-a mai reținut că în raport de împrejurarea că imobilul a fost preluat abuziv și că astăzi construcția nu mai există, fiind demolată, în mod corect experții au emis valori pentru bunurile pretinse în raport de datele acestora.

Împotriva acestei hotărâri D.G.F.P. Ialomița în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice a declarat recurs, criticând soluția pentru motivul arătat în dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. În fapt au fost reluate motivele din apel în sensul că imobilul nu a putut fi identificat în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (2) și (3). Recurentul a solicitat în subsidiar acordarea de despăgubiri sub forma de titluri de valoare nominală. Recursul este nefondat și se va respinge pentru considerentele ce urmează. Instanțele au stabilit corecta situație de fapt și au preluat întocmai constatarea rapoartelor de expertiză care au relevat faptul că CAP Dridu a preocedat pe parcursul a peste 50 de ani la o nouă parcelare.

S-a constatat că pârâta la judecata în fond nu a avut obiecții la concluziile expertului iar instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și a stabilit că în situația prevăzută de art. 24 alin. (2) și art. 27 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 se cuvin despăgubiri bănești. Având în vedere că nu s-au întrunit condițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. pentru a se justifica critica greșitei aplicări a legii în cazul de față și constatând că instanțele au apreciat corect măsurile prevăzute de lege pentru repararea pagubei produse reclamantului prin preluarea abuzivă a imobilului pretins, se va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Ialomița în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 2638 A din 15 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2005.