ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7966/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 367/F din 21

octombrie 2003, Tribunalul Ialomița a admis contestațiile formulate de reclamanții

I.M. și T.O. împotriva dispozițiilor nr. 554, 555 și 556 din 1 martie 2002,

emise de Primarul orașului Țăndărei.

S-au admis în parte cererile

formulate de reclamanți, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor

Publice, Primăria Țăndărei, SC A. SRL Țăndărei, SC L. SA Slobozia, SC A. SRL

Slobozia, D.N. și C.N.L.R. SA București și a fost obligată Primăria oraș

Țăndărei să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie

suprafața de 2633 mp teren intravilan și construcțiile aflate pe teren, situate

în Țăndărei, individualizate în anexa 1 la raportul de expertiză al expertului G.D.

S-a revendicat pe seama reclamanților

terenul în suprafață de 425 mp intravilan, situat în Țăndărei, individualizat

în schița anexă la același raport de expertiză și a fost obligată L.R. să

ridice construcțiile în suprafață de 18,8 mp, aflate pe acest teren.

S-a constatat că petenții sunt îndreptățiți

la măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile art. 9 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001, în cuantum de 2.581.941.000 lei reprezentând: 148.890.000 lei

pentru clădirile demolate care s-au aflat pe str. N. nr. 5; 403.785.000 lei

pentru clădirile demolate aflate pe str. N. nr. 6; 1.535.826.000 lei pentru

clădirile demolate aflate pe str. G. nr. 42-44; 164.480.000 lei pentru terenul

intravilan din str. N. nr. 6; 328.960.000 lei pentru terenul nerestituit din

str. G. nr. 42-44.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut, în esență, că, potrivit actelor depuse la dosar de

reclamanți, familia I. a posedat teren în suprafață de 127 ha și 4600 mp,

repartizat în 6 parcele, ca exploatație agricolă, precum și mai multe

construcții cu un total de 53 încăperi, 2 magazii, 5 grajduri și 1 porumbar.

În anul 1949, conform

procesului-verbal întocmit în baza Ordinului nr. 125/2 din 3 martie 1949 al

Prezidiului Marii Adunări Naționale, I.T. a predat la stat averea sa mobilă și

imobilă, compusă din 128 ha teren cultivabil, 4 ha conac și arie, o serie de

construcții (una casă cu 12 încăperi, 7 case de locuit cu 33 camere, 4

grajduri, una cocină porci, 4 cotețe păsări, 1 saivană și 4 magazii cereale, 2

pătule, 1 lăptărie, 1 fânar, o remiză, un atelier), precum și o serie de

producții și produse agricole.

După apariția Legii nr. 10/2001,

reclamanții s-au adresat Primăriei Țăndărei, în calitate de fii ai foștilor

proprietari și au cerut să li se restituie aceste imobile, iar primarul, prin

notificările nr. 554, 555 și 556 din 1 martie 2002, a respins cererile

acestora.

Reține instanța de fond, că,

potrivit constatărilor experților desemnați pentru individualizarea și

evaluarea imobilelor, nu pot fi restituite în natură toate imobilele cerute de

reclamanți. De aceea, bunurile fiind preluate abuziv, se dispune restituirea în

natură a suprafețelor de teren și a construcțiilor posibil a fi restituite, iar

pentru celelalte imobile se acordă despăgubiri.

Curtea de Apel București, prin

decizia civilă nr. 2045 A din 4 octombrie 2004, a respins apelul declarat de

reclamanți împotriva acestei sentințe.

Au fost admise apelurile declarate

de pârâții Primăria orașului Țăndărei, D.G.F.P. Ialomița, Ministerul Finanțelor

Publice și C.N.L.R. SA, s-a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că

s-a luat act de renunțarea reclamanților la judecată în contradictoriu cu

pârâta SC L. SA Slobozia și a fost respinsă acțiunea formulată în

contradictoriu cu ceilalți pârâți.

Instanța de apel a reținut că apelanții-reclamanți

și-au dovedit calitatea de succesori ai defuncților I.M. și I.T., însă nu au

dovedit dreptul acestora de proprietate asupra imobilelor a căror restituire se

cere.

Reține instanța de apel, că actele

invocate de reclamanți atestă faptul că autorii acestora au avut în proprietate

unele imobile, terenuri și construcții, însă nu au fost administrate probe din

care să rezulte identitatea între imobilele aflate în proprietatea acestora și

cele revendicate.

Expertizele efectuate la instanța de

fond nu au avut ca obiectiv și verificarea identității dintre imobilele

înscrise în actele invocate de reclamanți și cele revendicate de aceștia, iar

la instanța de apel reclamanții, care au susținut că problema identității

dintre imobile a fost stabilită, nu au fost de acord cu efectuarea unei

expertize. De aceea, apelul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice

este întemeiat, iar „primirea acestuia face inutilă analizarea celorlalte

critici formulate de apelanții-pârâți și de apelanții-reclamanți, care țin de

fondul cauzei”.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs reclamanții care, invocând art. 304 pct. 6, 9 și 10 C. proc.

civ., fac următoarele susțineri:

- Instanța de apel, care a analizat

numai motivele de apel formulate de D.G.F.P. Ialomița, pentru Ministerul

Finanțelor Publice, nu s-a pronunțat asupra mijlocului de apărare invocat de

reclamanți, privitor la lipsa interesului juridic al acestui minister, chemat

în judecată numai pentru faptul că primăria a susținut că nu a avut în

administrare imobilele din str. N. nr. 6 și str. G. nr. 42-44 și că nu-i poate

identifica pe deținători.

Susțin recurenții, că Ministerul

Finanțelor Publice, care nu a fost obligat să restituie imobilele sau să acorde

măsuri reparatorii reclamanților, nu justifica interes pentru a declara apel.

- S-a acordat Ministerului

Finanțelor Publice mai mult decât s-a cerut, pentru că acest pârât a fost

chemat în judecată numai pentru imobilele din str. N. nr. 6 și str. G. nr. 42-44,

iar critica formulată de apelantul-pârât privea numai terenul, nu și

construcțiile.

Primăria Țăndărei, care era singura

îndreptățită să declare apel cu privire la imobilul din str. N. nr. 5, în

adresa nr. 1355 din 29 ianuarie 2002, a arătat că este posibilă restituirea

suprafeței de 1150 mp teren.

- Hotărârea este dată cu încălcarea

dispozițiilor art. 129 pct. 5 C. proc. civ.

Arată recurenții că au considerat că

nu este necesară efectuarea unei noi expertize, deoarece imobilele au fost

identificate în expertizele efectuate la instanța de fond, iar martorii V.E. și

V.M. s-au referit la fiecare imobil în parte, însă dacă instanța de apel a

considerat că era necesar a se efectua o nouă expertiză, conform art. 129 alin.

(5) C. proc. civ., avea obligația să ordone administrarea probei.

Din oficiu, s-a invocat motivul de

ordine publică, constând în lipsa semnăturii unuia dintre judecătorii care au

alcătuit completul de judecată, de pe minuta hotărârii.

Recursul va fi admis, pentru

următoarele considerente.

În cauză, sunt incidente motivele de

recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ.

Hotărârea atacată, a cărei minută

este semnată numai de un judecător, și prin care, fiind analizat doar apelul

declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, a fost respins apelul

declarat de reclamanți și s-au admis apelurile declarate de toți pârâții, cu

motivarea că nu s-a făcut dovada existenței identității între imobilele

menționate în actele invocate de reclamanți și cele care fac obiectul

litigiului, pentru că expertizele efectuate la instanța de fond nu au avut ca

obiectiv verificarea acestei identități, este dată cu încălcarea dispozițiilor

art. 258 alin. (1), și art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Prevederile art. 258 alin. (1) C.

proc. civ. stabilesc, sub pedeapsa nulității, obligația semnării dispozitivului

hotărârii, întocmit de îndată ce s-a întrunit majoritatea, de toți judecătorii.

Nulitatea fiind prevăzută în mod

expres de art. 258 C. proc. civ., în aplicarea dispozițiilor de principiu ale

art. 105 alin. (1) și (2) C. proc. civ., lipsa semnăturii unuia dintre

judecători de pe minuta hotărârii face operant motivul de casare înscris în

art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Or, în cauză minuta, aflată la

dosarul instanței de apel, este semnată numai de unul dintre judecători.

Încălcând dispozițiile înscrise în

art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanța de apel reține că situația de fapt

nu a fost deplin stabilită, pentru că la instanța de fond expertizele efectuate

nu au avut ca obiectiv determinarea identității între imobilele înscrise în

actele invocate de reclamanți, cu care s-a făcut dovada că autorii acestora au

avut în proprietate mai multe imobile, și cele care fac obiectul cererii de

retrocedare și că reclamanții-apelanți s-au opus la efectuarea unei noi

expertize.

Potrivit acestui text, instanța de

apel era obligată să ordone administrarea probei cu o nouă expertiză având

obiectivul care, în opinia instanței, greșit nu a fost stabilit de instanța de

fond, chiar dacă reclamanții-apelanți s-au împotrivit la efectuarea probei,

susținând că identitatea este stabilită cu probele administrate în cauză.

În decizia atacată, argumentând

sumar soluția admiterii apelului declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor

Publice, instanța reține că este inutil a se analiza apelurile declarate de

reclamanți și ceilalți pârâți și nu se pronunță asupra excepției lipsei

interesului apelantului Ministerul Finanțelor Publice, invocată prin

întâmpinarea aflată la dosarul instanței de apel, formulată de reclamanți, în

calitate de intimați în apelul declarat de acest pârât.

Pentru considerentele expuse, va fi

admis recursul declarat de reclamanți, se va casa hotărârea atacată și, conform

art. 313 și art. 314 C. proc. civ., se va trimite cauza la aceeași instanță

pentru rejudecarea apelurilor.

Cu ocazia rejudecării, se vor avea

în vedere toate susținerile părților și se vor administra probele necesare

pentru stabilirea dreptului reclamanților la măsuri reparatorii, în raport de

prevederile Legii nr. 10/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții

I.M. și T.O. împotriva deciziei nr. 2045-A din 4 octombrie 2004 a Curții de

Apel București, secția a III-a civilă, pe care o casează.

Trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 octombrie 2005.