ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2150/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2150/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin sentința penală

nr. 109 din 12 iunie 2007 a Tribunalului Olt, secția penală, inculpatul N.N.I. a

fost condamnat la:

-

la 9 pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru 9

infracțiuni de

trafic de influență, prevăzute de art. 257 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, comise în dauna

părților vătămate S.M., M.M. (zis C.), T.L.

(două fapte), D.G., C.S.C., C.M., M.C. și E.S.

În

baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare,

sporită cu 1 an, în total 4 ani închisoare.

Pe durata prevăzută

de art. 71 C. pen., i-a fost aplicată

inculpatului

pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen., a fost menținută

starea de arest

a inculpatului și a fost dedusă durata acestei măsuri,

cu începere de la

17 octombrie 2006, precum și a reținerii preventive 4-5 octombrie 2006.

S-a

luat act că părțile vătămate S.M., M.M.,

T.L., C.S.C., C.M., M.C.

și E.S. nu

s-au constituit părți civile în procesul penal.

A fost

respinsă, ca neîntemeiată, cererea de constituire ca parte civilă a numitului D.G.

În baza art.

257 alin. (2), raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., au fost confiscate de la

inculpat a următoare sume de bani: 1500

Euro

(S.M.), 2.000 Euro (M.M. ), 2.000 Euro (T.L.

) , 1.500 Euro (T.L. - pentru soția sa T.L.I.

), 3.000 Euro (C.S.C.),

1.000 Euro de la (C.M.) și 1.500 Euro (M.C.).

Totodată, s-a dispus confiscarea de la partea vătămată D.G.

a sumei de 40.000.000 ROL.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost

obligat să plătească

suma de 15.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

S-au reținut,

în esență, că, în cursul lunii martie 2006 și, apoi, în perioada iulie-septembrie

2006, inculpatul a pretins și a primit

sume

de bani cuprinse între 1.000 și 3.000 Euro, în vederea angajării

persoanelor vătămate la diferite societăți

comerciale sau instituții ale

statului, astfel:

În cursul lunii iulie 2006, de la partea vătămată S.M. a

pretins și primit suma de 1.500 Euro, lăsând

să se creadă că are

influență asupra

conducerii SC R. SA și că poate interveni

până la nivelul președintelui

acestei companii pentru a facilita angajarea soției acestuia (numita S.I.);

- în cursul

lunii iulie 2006, de la partea vătămată M.M.

(zis

C.) a pretins și primit suma de 2.000 Euro pentru a-i facilita

angajarea,

în calitatea de controlor de bilete, în cadrul Regionalei C.F.R. Craiova;

- în luna

martie 2006, de la partea vătămată T.L. a pretins și primit suma de 2.000 Euro

pentru a-i facilita angajarea în calitatea de conductor tren, la stația C.F.R.

Piatra-Olt;

- în luna

august 2006, de la aceeași parte vătămată T.L., a pretins și primit suma de

1.500 Euro pentru a facilita

angajarea

soției acestuia - T.L.I. - la SC R.

SA, Punctul de lucru Stația de

benzină Balș;

- în luna mai

2006, de la partea vătămată D.G. a pretins și, apoi, în luna iulie 2006 a și

primit efectiv suma de 2.000 Euro pentru a-i facilita angajarea, în calitate de

conductor tren, la Regionala C.F.R. Craiova;

-

în luna august 2006, de

la partea vătămată C.S.C.

a

pretins și primit suma de 1.000 Euro pentru a-i facilita

angajarea fratelui său C.M. la stația de benzină

R.

SA din localitatea Balș;

-

în cursul lunii august 2006, de la partea

vătămată C.S.C. a pretins și primit suma de 3.000 Euro pentru a-i

facilita angajarea la o unitate de pompieri din

Craiova;

-

în luna iulie 2006, de la partea vătămată M.C.

a

pretins și primit suma de 1.500 Euro

pentru a-i facilita angajarea la

Regionala C.F.R. Craiova - Districtul

Pielești - județul Dolj;

-

în luna septembrie

2006, de la numitul E.S. a pretins -

fără a mai și primi - suma de 1.500 Euro în vederea angajării soției

acestuia E.T. la SC R. SA, Punctul de lucru Craiova.

Împotriva

sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul N.N.I.

Parchetul a

solicitat majorarea pedepselor stabilite pentru

fiecare infracțiune și a sporului aplicat în baza art. 34 lit. b) C.

pen.,

apreciindu-le ca insuficiente pentru reeducarea inculpatului iar

inculpatul, în apelul propriu, a solicitat

achitarea în baza art. 11 pct. 2

lit.

a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât lipsește intenția și,

prin faptele sale, nu a cauzat nici un prejudiciu părților

vătămate.

Prin decizia penală nr. 36 din 29 februarie 2008, Curtea de Apel

Craiova, secția penală,

a admis apelurile declarate de Parchet și de

inculpat, a desființat, în parte, sentința, a

descontopit pedepsele stabilite și a înlăturat sporul aplicat, a majorat

pedepsele la câte 4 ani închisoare și apoi Ie-a recontopit, dispunându-se să

execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, la care a adăugat un spor

de 1 an, urmând ca inculpatul să execute 5 ani

închisoare.

P

e

durata și în condițiile prevăzute art. 71 C. pen. inculpatului i-au fost

interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b)

C. pen.

S-a dispus

confiscarea de la inculpat a sumei de 50.000.000 ROL (în loc de 1.500 Euro ),

primită de la M.C.

S-a precizat că, pentru sumele stabilite în valută, confiscarea se

poate realiza și prin echivalentul

în lei, calculat la cursul zilei în care

se efectuează plata.

Au fost

menținute starea de arest a inculpatului (cu deducerea în continuare a

detenției preventive), precum și celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de apel a reținut că regimul sancționator a fost lipsit

de fermitate și că, în raport cu pericolul social concret al faptelor și cu de

perseverența infracțională - 9

infracțiuni

de trafic de influență la care se adaugă împrejurarea privind

cercetarea

separată a inculpatului pentru alte infracțiuni de același fel, este necesară

majorarea pedepselor stabilite și aplicarea, din

nou, a unui spor de pedeapsă; totodată, s-a apreciat că în mod greșit

a

fost aplicată inculpatului și pedeapsa accesorie prevăzută de art.

64 lit. a) teza l-a C. pen.; în fine, s-a

considerat că motivul de apel formulat de inculpat - vizând achitarea sa pe

temeiul prevăzut de art.

10 lit. d) C. proc. pen. - este nefondat,

pretinderea sau

primirea de bani ori alte

foloase la care se referă art. 257 C. pen. care implică o intenție frauduloasă

- fiind neîndoielnice.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.N.I.

Inculpatul, prin

apărător, a solicitat, în principal, pentru considerentele reținute în

practicaua prezentei decizii, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei

spre rejudecare instanței de

apel, iar în

subsidiar, reducerea pedepselor stabilite și înlăturarea

sporului

aplicat în baza art. 34 lit. b) C. pen.

Inculpatul,

personal, în cadrul ultimului cuvânt ce i s-a acordat potrivit legii și în

susținerea motivelor scrise de recurs (filele 51-57), a solicitat:

- casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei

la Parchet, deoarece

:

- instanța nu a fost legal sesizată întrucât rechizitoriul nu a fost

confirmat potrivit legii;

- urmărirea penală a

avut loc în lipsa apărătorului, a cărui prezență era obligatorie potrivit deciziei

nr. 1086 din 20 noiembrie 2007 a Curții Constituționale ;

-

la urmărirea penală,

martorii nu au depus jurământul prevăzut

de art. 85 C. proc. pen.;

-

declarația dată, ca martor, de numitul L.C.

(fostul șef

al inculpatului) este nulă

întrucât acesta este bolnav psihic;

-

denunțătorii nu s-au prezentat de bună-voie

la procuror, ci au fost" ridicați de acasă " de organul de urmărire

penală ;

-

casarea ambelor hotărâri

și trimiterea cauzei spre rejudecare

primei instanțe, deoarece

:

-

au fost invocate pe

parcursul cercetării judecătorești mai multe

excepții de procedură sancționate cu nulitatea

absolută, excepții asupra cărora instanțele nu s-au pronunțat;

-

greșita condamnare

pentru pretinsele fapte săvârșită în dauna

numiților T.L. ( întrucât nu a existat " nici o

probă

concretă "), C.M. și E.S.,

impunându-se achitarea în

baza art.

11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

pentru

aceste din urmă fapte;

-

instanța considerat

drept probă înregistrări ale unor convorbiri

telefonice, deși pentru aceste

înregistrări nu a existat autorizație;

-

nu a avut posibilitatea

de a pune întrebări martorilor, conform

art. 86 alin. (2) C. proc. pen. ;

-

greșita confiscare a

sumelor de bani în raport cu dispozițiile art.

257 alin. (2), raportat al art. 6

1

alin.

(4) din Legea nr. 78/2000 și

înlăturarea

tuturor dispozițiilor privind confiscarea sumelor de bani;

-

greșita confiscare a

sumei primite de la parte vătămată S.M.

, întrucât banii au fost restituiți acestuia

înainte de sesizarea

organelor

judiciare;

-

greșita aplicare a

sporului de pedeapsă în condițiile în care sunt

indicate 9 infracțiuni de trafic de influentă dar, în

concret, sunt menționate ca părți vătămate doar 8 persoane;

-

casarea deciziei recurate și trimiterea

cauzei pentru rejudecarea apelurilor, deoarece:

-

în cuprinsul deciziei sunt înserate afirmații

neadevărate și tendențioase cu privire la faptul că " aș fi cercetat în 40

de dosare

penale ";

-

în mod greșit și nelegal i-a fost îngreunată situația, în propriul

apel, sub aspectul majorării pedepsei;

-

instanța de apel nu motivează admiterea apelului

declarat de

inculpat;

În

fine, în subsidiar, în ipoteza că nici una din soluțiile mai sus-

preconizate nu va fi admisă, a solicitat

aplicarea unei pedepse a

cărei executare să

poată fi suspendată în condițiile art. 86

1

C. pen.

Recursul

nu este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Din examinarea

întregului dosar al cauzei și a hotărârilor

pronunțate

(la fond și în apel) rezultă neîndoielnic că, exceptând, pe

de o parte,

criticile privind - în principal - achitarea (pentru lipsa vinovăției) și - în

subsidiar - aplicarea unor pedepse mai blânde, iar

pe de altă parte, în mod firesc, cele vizând însăși decizia instanței

de apel, nici una din criticile, numeroase, formulate de însuși inculpatul

recurent în memoriul olograf și susținute oral în

ultimul cuvânt nu au

fost invocate

în fazele anterioare ale procesului, constatare în raport

cu care se impune a se observa că toate aceste

critici reprezintă doar

simple apărări de circumstanță, în considerarea

eventualității tergiversării soluționării definitive a cauzei.

Abstracție

făcând de această observație și constatând, în același

timp, că, atât la urmărirea

penală cât și la judecata în fond și în apel,

inculpatul a fost asistat de apărători aleși , ale

căror abilități și

probitate profesională

inculpatul nu Ie-a pus la îndoială, Înalta Curte,

examinând, cu precădere, susținerile inculpatului,

constată cele ce

urmează:

-

întrucât a fost emis la

9 noiembrie 2006, adică după intrarea în

vigoare - la 6 septembrie 2006 - a Legii nr. 356/2006, rechizitoriul era

supus verificării, sub aspectul legalității și temeiniciei, de către

prim-procurorul Parchetului emitent; această

verificare s-a făcut, în mod neîndoielnic, din moment ce adresa de trimitere a

dosarului la instanța competentă - Tribunalul Olt - a fost semnată de însuși

prim-

procurorul acelui Parchet (fila 1, dosar instanță fond ); de observat,

în context, că art. 264 alin. (3) C. proc. pen. nu cere ca

verificarea să fie atestată prin semnătură

aplicată pe rechizitoriul

examinat,

suficient fiind, pentru regularitatea sesizării instanței [art. 300 alin. (1) C.

proc. pen.], ca aceasta să fie făcută sub

semnătura " procurorului

ierarhic care a efectuat verificarea " [art. 264 alin. (4) C. proc. pen.],

ceea ce, în cauză, după cum deja s-a arătat, s-a și întâmplat;

-

nu corespunde

realității susținerea că urmărirea penală s-ar fi

desfășurat în lipsa

apărătorului; din contră, pe tot timpul acestei faze

a procesului penal, inculpatul

a beneficiat de prestația profesională a

doi apărători aleși (fila 158 verso u.p.); în ce privește statuările

Deciziei Curții Constituționale nr. 1086 din 20 noiembrie 2007, Înalta Curte

constată, pentru aceleași considerente, că nu sunt incidente,

observând, totodată, că excepția de

neconstituționalitate soluționată

prin

acea decizie nu a fost ridicată în cauza de față ;

-

nu

corespunde realității nici afirmația că, la urmărirea penală,

martorii nu ar fi depus

jurământul prevăzut de lege - constatându-se

că toate declarațiile pe formular tipizat și

înregistrat poartă, sub

textul jurământului

prevăzut de lege (reprodus în parte introductivă a

acelui formular),

semnătura neîndoielnic autografă a martorului respectiv ( e.g.- filele 218,

220, 221 etc. u.p. ); oricum, omisiunea

luării

jurământului martorului nu este sancționată cu nulitate absolută [

art.

197 alin. (2) C. proc. pen.];

-

declarația la urmărirea penală a martorului L.C.

(filele 218-219 dosar u.p. )- care, de altfel nu este singura probă în cauză -

nu

poate fi înlăturată ca " nulă " pe motivul unei pretinse boli psihice

a acestuia, această afirmație reprezentând

o simplă alegațiune a

inculpatului,

nesusținută de nici o probă; pe de altă parte, examinarea

conținutului acestei declarații, coroborată cu

cea dată la instanța de

fond (fila 93 fond ), relevă coerența și

concordanța lor deplină, care

nu lasă loc

nici unei îndoieli în privința sănătății psihice a martorului ;

-     nu este

susținută de probe nici afirmația potrivit cu care denunțătorii nu s-ar fi

prezentat de bună voie (din proprie inițiativă)

la procuror, ci ar fi fost" ridicați de acasă "; oricum

împrejurarea este

lipsită de orice relevanță în ce privește valoarea

probatorie a denunțurilor câtă vreme ele se coroborează, netăgăduit, cu

ansamblul materialului probator administrat în

cauză;

-

afirmația că instanța de fond nu s-ar fi

pronunțat asupra mai

multor "excepții

de procedură sancționate cu nulitatea absolută " este

falsă și tendențioasă, examinarea încheierilor

succesive de ședință

(din 13 și 28 noiembrie 2006, 12 decembrie 2006, 9

și 23 ianuarie 2007, 13 și 27 februarie 2007, 13 și 27 martie 2007, 10 și 17

aprilie 2007, 8 și 29 mai 2007), ca și a sentinței, nerelevând o astfel de

omisiune; totodată, Înaltei Curte constată - cu

referire la conținutul

încheierilor de ședință - că inculpatul, asistat

de apărător ales, nu a uzat niciodată de prevederile art. 304 alin. (3) și (5) C.

proc. pen.;

-

din probatoriul – complex

- administrat în cauză rezultă că starea

de fapt - în toate componentele sale - a fost

temeinic stabilită, ampla

„activitate

infracțională" încorporând în mod cert, și faptele (în

concurs real) privind pe numiții T.L., C.M. și E.S.

, încât achitarea, în baza art. 10 lit. a) C.

proc. pen.,

pentru aceste fapte nu poate intra în discuție;

-    nici în

cuprinsul rechizitoriului și nici în considerentele hotărârilor pronunțate în

cauză nu se invocă, în scop probator,

înregistrări

ale unor convorbiri telefonice , care, mai mult, ar fi fost

executate

fără autorizație;

-

nu se confirmă - la examinarea încheierilor de

ședință – nici

susținerea

inculpatului că nu ar fi avut posibilitatea de a pune întrebări

martorilor,

conform art. 86 alin. (2) C. proc. pen., această susținere fiind și

neverosimilă în raport cu împrejurarea că el a fost asistat, în tot cursul

procesului, de apărător ales;

-    confiscarea

sumelor de bani obținute prin infracțiunile (în

număr de 9) pentru care inculpatul a fost condamnat este legală și

temeinică, inclusiv în ceea ce privește

determinarea monedei în care

măsura

(de siguranță ) ar urma să fie executată efectiv; prevederile

art. 6 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 nu sunt

incidente câtă vreme nici

unul din

cumpărătorii de influență nu a fost trimis în judecată pentru

infracțiunea prevăzută la alin. (1) al aceluiași

articol din legea specială,

iar

împrejurarea că inculpatul i-ar fi restituit părții vătămate S.M., mai înainte

de sesizarea organelor judiciare, suma primită este lipsită de relevanță în

raport cu prevederile art. 256 alin. (2) C. pen.

[la care art. 257 alin.

(2) C. pen. face expresă trimitere],

potrivit

cu care " foloasele " se confiscă și atunci când "acestea nu se

găsesc

", subînțelegându-se, desigur, că motivul din care " acestea nu se

găsesc " este indiferent;

-

aplicarea unui spor de

pedeapsă în condițiile art. 34 lit. b) C. pen.

, ca urmare a condamnării inculpatului la 9 pedepse

pentru 9

infracțiuni de trafic de influență,

este nu numai temeinică și legală , ci

și

absolut necesară în raport cu împrejurările concrete ale cauzei; neconcordanța

dintre numărul de infracțiuni (9) și numărul de părți vătămate ( 8) este doar

aparentă , T.L. dând, în realitate,

inculpatului

suma de 2.000 Euro pentru angajarea sa (martie 2006) și

suma de 1.500 Euro

pentru angajarea soției sale (iulie 2006);

-

din

examinarea considerentelor deciziei atacate nu rezultă că

instanța de apel și-a

justificat hotărârea prin referiri (" neadevărate și

tendențioase ", potrivit

alegațiunii inculpatului) la cercetarea acestuia

în (alte) 40 de dosare penale, în considerentele

deciziei (fila 178

recto dosar apel )

făcându-se referiri pertinente - deși succinte - la

"pericolul social concret al faptelor comise,

astfel cum este conturat

prin modul

de concepere și realizare a infracțiunilor", la perseverența

infracțională

a inculpatului, care a comis într-un timp scurt 9

infracțiuni de trafic de influență, la atitudinea procesuală negativă a

inculpatului, caracterizată prin nerecunoașterea consecventă a faptelor,

în ciuda dovezilor certe de vinovăție, prin încercarea acestuia de a fugi din

țață după ce a aflat că împotriva sa se luase

măsura

arestării preventive și prin amenințarea denunțătorului S.M.

, la o condamnare de 3 ani închisoare (tot pentru

trafic de influență) - nedefinitivă la data pronunțării sentinței în cauza de

față -

și la cercetarea separată pentru " alte infracțiuni de

același gen " (finalizate prin două rechizitorii , depuse ca probe în faza

de apel în această cauză);

-

"îngreunarea"

situației inculpatului s-a făcut în apelul

Parchetului

- exercitat tocmai în scopul înăspririi "tratamentului sancționator

"aplicat acestuia, iar nu în propriul apel;

-

în propriul apel ]în mod

firesc și în realitate), inculpatului i-a

fost

ameliorată situația sub aspectul conținutului concret al pedepsei

accesorii prevăzute de art. 64 lit. a)] C. pen.,

care a fost restrânsă la

teza a ll-a ( înlăturându-se teza l-a ) și sub

acela al confiscării

speciale, pe de o parte

, confiscându-se suma de 50.000.000 ROL, în

loc de 1.500 Euro, sumă

primită, efectiv, de le partea vătămată

M.C.,

iar pe de altă parte, precizându-se că, pentru sumele stabilite în

valută," confiscarea se poate realiza și prin echivalentul în

lei,

calculat la cursul zilei în care se efectuează plata"; această ameliorare

a situației inculpatului în propriul apel , întrucât este

evidentă, nu era obligatoriu să fie motivată, iar

absența sau caracterul

eliptic al motivării nu sunt de natură a-i cauza

un prejudiciu care să nu poată fi remediat decât prin casarea deciziei.

Examinând, în continuare, primul motiv de

casare invocat de apărătorul ales al inculpatului, prin care - ca și inculpatul

însuși solicită trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, Înalta

Curte constată că decizia atacată este suficient

și adecvat motivată, că între considerente și dispozitivul acesteia nu există

contradicții și

că, așa cum s-a

arătat și mai sus, inculpatului nu i s-a creat o situație mai grea în propriul

apel, ci, legal și temeinic, admițându-i-se apelul i s-a ameliorat situația (

sub cele două aspecte deja arătate ).

Pentru considerentele ce

precedă, Înalta Curte apreciază că

urmărirea penală, judecata în fond și judecata în

apel s-au realizat în

condiții de deplină legalitate, încât nici restituirea pentru refacerea

urmăririi penale, nici

trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de

fond și nici în fine, trimiterea

cauzei spre rejudecare instanței de apel

nu se justifică, motivele în raport cu care s-a

cerut una sau alta din

aceste

soluții fiind vădit neîntemeiate.

Neîntemeiat

este și motivul de casare formulat atât de apărător

cât și de inculpat, privind individualizarea "tratamentului

sancționator" aplicat de instanța de

apel [consecutiv admiterii apelului

Parchetului),

motiv având ca finalitate reducerea pedepselor pentru fiecare infracțiune și

înlăturarea sporului aplicat în baza art. 34 lit. b)

C. pen].

D

upă cum deja s-a arătat în cele ce au precedat,

atât pedepsele

stabilite pentru fiecare din cele 9 infracțiuni - în

concurs real - de trafic de influență , cât și sporul de pedeapsă aplicat în

baza art. 34

lit. b) C. pen. au fost

judicios individualizate, motivarea, sub aceste

aspecte, a deciziei atacate fiind pe deplin convingătoare, chiar dacă

succintă.

Astfel

fiind, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

, Curtea va respinge

recursul ca nefondat și-l va obliga pe

recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.N.I. împotriva deciziei penale

nr. 36 din 29 februarie 2008 a

Curții

de Apel Craiova, secția penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată, reținerea de la 4 octombrie 2006 la 5 octombrie 2006 și durata

arestării preventive de la 17 octombrie 2006, la 13 iunie 2008.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 13 iunie 2008.