ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2150/2008

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin sentința penală nr. 109 din 12 iunie 2007 a Tribunalului Olt, secția penală, inculpatul N.N.I. a fost condamnat la: - la 9 pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru 9 infracțiuni de trafic de influență, prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, comise în dauna părților vătămate S.M., M.M. (zis C.), T.L. (două fapte), D.G., C.S.C., C.M., M.C. și E.S. În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, sporită cu 1 an, în total 4 ani închisoare. Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și a fost dedusă durata acestei măsuri, cu începere de la 17 octombrie 2006, precum și a reținerii preventive 4-5 octombrie 2006. S-a luat act că părțile vătămate S.M., M.M., T.L., C.S.C., C.M., M.C. și E.S. nu s-au constituit părți civile în procesul penal. A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de constituire ca parte civilă a numitului D.G. În baza art. 257 alin. (2), raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., au fost confiscate de la inculpat a următoare sume de bani: 1500 Euro (S.M.), 2.000 Euro (M.M. ), 2.000 Euro (T.L. ) , 1.500 Euro (T.L. - pentru soția sa T.L.I. ), 3.000 Euro (C.S.C.), 1.000 Euro de la (C.M.) și 1.500 Euro (M.C.).

Totodată, s-a dispus confiscarea de la partea vătămată D.G. a sumei de 40.000.000 ROL. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească suma de 15.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. S-au reținut, în esență, că, în cursul lunii martie 2006 și, apoi, în perioada iulie-septembrie 2006, inculpatul a pretins și a primit sume de bani cuprinse între 1.000 și 3.000 Euro, în vederea angajării persoanelor vătămate la diferite societăți comerciale sau instituții ale statului, astfel: În cursul lunii iulie 2006, de la partea vătămată S.M. a pretins și primit suma de 1.500 Euro, lăsând să se creadă că are influență asupra conducerii SC R. SA și că poate interveni până la nivelul președintelui acestei companii pentru a facilita angajarea soției acestuia (numita S.I.); - în cursul lunii iulie 2006, de la partea vătămată M.M.

(zis C.) a pretins și primit suma de 2.000 Euro pentru a-i facilita angajarea, în calitatea de controlor de bilete, în cadrul Regionalei C.F.R. Craiova; - în luna martie 2006, de la partea vătămată T.L. a pretins și primit suma de 2.000 Euro pentru a-i facilita angajarea în calitatea de conductor tren, la stația C.F.R. Piatra-Olt; - în luna august 2006, de la aceeași parte vătămată T.L., a pretins și primit suma de 1.500 Euro pentru a facilita angajarea soției acestuia - T.L.I. - la SC R. SA, Punctul de lucru Stația de benzină Balș; - în luna mai 2006, de la partea vătămată D.G. a pretins și, apoi, în luna iulie 2006 a și primit efectiv suma de 2.000 Euro pentru a-i facilita angajarea, în calitate de conductor tren, la Regionala C.F.R.

Craiova; - în luna august 2006, de la partea vătămată C.S.C. a pretins și primit suma de 1.000 Euro pentru a-i facilita angajarea fratelui său C.M. la stația de benzină R. SA din localitatea Balș; - în cursul lunii august 2006, de la partea vătămată C.S.C. a pretins și primit suma de 3.000 Euro pentru a-i facilita angajarea la o unitate de pompieri din Craiova; - în luna iulie 2006, de la partea vătămată M.C. a pretins și primit suma de 1.500 Euro pentru a-i facilita angajarea la Regionala C.F.R. Craiova - Districtul Pielești - județul Dolj; - în luna septembrie 2006, de la numitul E.S. a pretins - fără a mai și primi - suma de 1.500 Euro în vederea angajării soției acestuia E.T. la SC R. SA, Punctul de lucru Craiova.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul N.N.I. Parchetul a solicitat majorarea pedepselor stabilite pentru fiecare infracțiune și a sporului aplicat în baza art. 34 lit. b) C. pen., apreciindu-le ca insuficiente pentru reeducarea inculpatului iar inculpatul, în apelul propriu, a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât lipsește intenția și, prin faptele sale, nu a cauzat nici un prejudiciu părților vătămate.

Prin decizia penală nr. 36 din 29 februarie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a admis apelurile declarate de Parchet și de inculpat, a desființat, în parte, sentința, a descontopit pedepsele stabilite și a înlăturat sporul aplicat, a majorat pedepsele la câte 4 ani închisoare și apoi Ie-a recontopit, dispunându-se să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an, urmând ca inculpatul să execute 5 ani închisoare. P e durata și în condițiile prevăzute art. 71 C. pen. inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. S-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 50.000.000 ROL (în loc de 1.500 Euro ), primită de la M.C.

S-a precizat că, pentru sumele stabilite în valută, confiscarea se poate realiza și prin echivalentul în lei, calculat la cursul zilei în care se efectuează plata. Au fost menținute starea de arest a inculpatului (cu deducerea în continuare a detenției preventive), precum și celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că regimul sancționator a fost lipsit de fermitate și că, în raport cu pericolul social concret al faptelor și cu de perseverența infracțională - 9 infracțiuni de trafic de influență la care se adaugă împrejurarea privind cercetarea separată a inculpatului pentru alte infracțiuni de același fel, este necesară majorarea pedepselor stabilite și aplicarea, din nou, a unui spor de pedeapsă; totodată, s-a apreciat că în mod greșit a fost aplicată inculpatului și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza l-a C. pen.; în fine, s-a considerat că motivul de apel formulat de inculpat - vizând achitarea sa pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc.

pen. - este nefondat, pretinderea sau primirea de bani ori alte foloase la care se referă art. 257 C. pen. care implică o intenție frauduloasă - fiind neîndoielnice. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.N.I. Inculpatul, prin apărător, a solicitat, în principal, pentru considerentele reținute în practicaua prezentei decizii, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, iar în subsidiar, reducerea pedepselor stabilite și înlăturarea sporului aplicat în baza art. 34 lit. b) C. pen.

Inculpatul, personal, în cadrul ultimului cuvânt ce i s-a acordat potrivit legii și în susținerea motivelor scrise de recurs (filele 51-57), a solicitat: - casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei la Parchet, deoarece : - instanța nu a fost legal sesizată întrucât rechizitoriul nu a fost confirmat potrivit legii; - urmărirea penală a avut loc în lipsa apărătorului, a cărui prezență era obligatorie potrivit deciziei nr. 1086 din 20 noiembrie 2007 a Curții Constituționale ; - la urmărirea penală, martorii nu au depus jurământul prevăzut de art. 85 C. proc. pen.; - declarația dată, ca martor, de numitul L.C.

(fostul șef al inculpatului) este nulă întrucât acesta este bolnav psihic; - denunțătorii nu s-au prezentat de bună-voie la procuror, ci au fost" ridicați de acasă " de organul de urmărire penală ; - casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, deoarece : - au fost invocate pe parcursul cercetării judecătorești mai multe excepții de procedură sancționate cu nulitatea absolută, excepții asupra cărora instanțele nu s-au pronunțat; - greșita condamnare pentru pretinsele fapte săvârșită în dauna numiților T.L. ( întrucât nu a existat " nici o probă concretă "), C.M. și E.S., impunându-se achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., pentru aceste din urmă fapte; - instanța considerat drept probă înregistrări ale unor convorbiri telefonice, deși pentru aceste înregistrări nu a existat autorizație; - nu a avut posibilitatea de a pune întrebări martorilor, conform art. 86 alin. (2) C. proc. pen. ; - greșita confiscare a sumelor de bani în raport cu dispozițiile art. 257 alin. (2), raportat al art. 6 1 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 și înlăturarea tuturor dispozițiilor privind confiscarea sumelor de bani; - greșita confiscare a sumei primite de la parte vătămată S.M.

, întrucât banii au fost restituiți acestuia înainte de sesizarea organelor judiciare; - greșita aplicare a sporului de pedeapsă în condițiile în care sunt indicate 9 infracțiuni de trafic de influentă dar, în concret, sunt menționate ca părți vătămate doar 8 persoane; - casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor, deoarece: - în cuprinsul deciziei sunt înserate afirmații neadevărate și tendențioase cu privire la faptul că " aș fi cercetat în 40 de dosare penale "; - în mod greșit și nelegal i-a fost îngreunată situația, în propriul apel, sub aspectul majorării pedepsei; - instanța de apel nu motivează admiterea apelului declarat de inculpat; În fine, în subsidiar, în ipoteza că nici una din soluțiile mai sus- preconizate nu va fi admisă, a solicitat aplicarea unei pedepse a cărei executare să poată fi suspendată în condițiile art. 86 1 C. pen.

Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea întregului dosar al cauzei și a hotărârilor pronunțate (la fond și în apel) rezultă neîndoielnic că, exceptând, pe de o parte, criticile privind - în principal - achitarea (pentru lipsa vinovăției) și - în subsidiar - aplicarea unor pedepse mai blânde, iar pe de altă parte, în mod firesc, cele vizând însăși decizia instanței de apel, nici una din criticile, numeroase, formulate de însuși inculpatul recurent în memoriul olograf și susținute oral în ultimul cuvânt nu au fost invocate în fazele anterioare ale procesului, constatare în raport cu care se impune a se observa că toate aceste critici reprezintă doar simple apărări de circumstanță, în considerarea eventualității tergiversării soluționării definitive a cauzei.

Abstracție făcând de această observație și constatând, în același timp, că, atât la urmărirea penală cât și la judecata în fond și în apel, inculpatul a fost asistat de apărători aleși , ale căror abilități și probitate profesională inculpatul nu Ie-a pus la îndoială, Înalta Curte, examinând, cu precădere, susținerile inculpatului, constată cele ce urmează: - întrucât a fost emis la 9 noiembrie 2006, adică după intrarea în vigoare - la 6 septembrie 2006 - a Legii nr. 356/2006, rechizitoriul era supus verificării, sub aspectul legalității și temeiniciei, de către prim-procurorul Parchetului emitent; această verificare s-a făcut, în mod neîndoielnic, din moment ce adresa de trimitere a dosarului la instanța competentă - Tribunalul Olt - a fost semnată de însuși prim- procurorul acelui Parchet (fila 1, dosar instanță fond ); de observat, în context, că art. 264 alin. (3) C. proc.

pen. nu cere ca verificarea să fie atestată prin semnătură aplicată pe rechizitoriul examinat, suficient fiind, pentru regularitatea sesizării instanței [art. 300 alin. (1) C. proc. pen.], ca aceasta să fie făcută sub semnătura " procurorului ierarhic care a efectuat verificarea " [art. 264 alin. (4) C. proc.

pen.], ceea ce, în cauză, după cum deja s-a arătat, s-a și întâmplat; - nu corespunde realității susținerea că urmărirea penală s-ar fi desfășurat în lipsa apărătorului; din contră, pe tot timpul acestei faze a procesului penal, inculpatul a beneficiat de prestația profesională a doi apărători aleși (fila 158 verso u.p.); în ce privește statuările Deciziei Curții Constituționale nr. 1086 din 20 noiembrie 2007, Înalta Curte constată, pentru aceleași considerente, că nu sunt incidente, observând, totodată, că excepția de neconstituționalitate soluționată prin acea decizie nu a fost ridicată în cauza de față ; - nu corespunde realității nici afirmația că, la urmărirea penală, martorii nu ar fi depus jurământul prevăzut de lege - constatându-se că toate declarațiile pe formular tipizat și înregistrat poartă, sub textul jurământului prevăzut de lege (reprodus în parte introductivă a acelui formular), semnătura neîndoielnic autografă a martorului respectiv ( e.g.- filele 218, 220, 221 etc. u.p.

); oricum, omisiunea luării jurământului martorului nu este sancționată cu nulitate absolută [ art. 197 alin. (2) C. proc. pen.]; - declarația la urmărirea penală a martorului L.C. (filele 218-219 dosar u.p.

)- care, de altfel nu este singura probă în cauză - nu poate fi înlăturată ca " nulă " pe motivul unei pretinse boli psihice a acestuia, această afirmație reprezentând o simplă alegațiune a inculpatului, nesusținută de nici o probă; pe de altă parte, examinarea conținutului acestei declarații, coroborată cu cea dată la instanța de fond (fila 93 fond ), relevă coerența și concordanța lor deplină, care nu lasă loc nici unei îndoieli în privința sănătății psihice a martorului ; - nu este susținută de probe nici afirmația potrivit cu care denunțătorii nu s-ar fi prezentat de bună voie (din proprie inițiativă) la procuror, ci ar fi fost" ridicați de acasă "; oricum împrejurarea este lipsită de orice relevanță în ce privește valoarea probatorie a denunțurilor câtă vreme ele se coroborează, netăgăduit, cu ansamblul materialului probator administrat în cauză; - afirmația că instanța de fond nu s-ar fi pronunțat asupra mai multor "excepții de procedură sancționate cu nulitatea absolută " este falsă și tendențioasă, examinarea încheierilor succesive de ședință (din 13 și 28 noiembrie 2006, 12 decembrie 2006, 9 și 23 ianuarie 2007, 13 și 27 februarie 2007, 13 și 27 martie 2007, 10 și 17 aprilie 2007, 8 și 29 mai 2007), ca și a sentinței, nerelevând o astfel de omisiune; totodată, Înaltei Curte constată - cu referire la conținutul încheierilor de ședință - că inculpatul,

asistat de apărător ales, nu a uzat niciodată de prevederile art. 304 alin. (3) și (5) C. proc. pen.; - din probatoriul – complex - administrat în cauză rezultă că starea de fapt - în toate componentele sale - a fost temeinic stabilită, ampla „activitate infracțională" încorporând în mod cert, și faptele (în concurs real) privind pe numiții T.L., C.M. și E.S. , încât achitarea, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru aceste fapte nu poate intra în discuție; - nici în cuprinsul rechizitoriului și nici în considerentele hotărârilor pronunțate în cauză nu se invocă, în scop probator, înregistrări ale unor convorbiri telefonice , care, mai mult, ar fi fost executate fără autorizație; - nu se confirmă - la examinarea încheierilor de ședință – nici susținerea inculpatului că nu ar fi avut posibilitatea de a pune întrebări martorilor, conform art. 86 alin. (2) C. proc.

pen., această susținere fiind și neverosimilă în raport cu împrejurarea că el a fost asistat, în tot cursul procesului, de apărător ales; - confiscarea sumelor de bani obținute prin infracțiunile (în număr de 9) pentru care inculpatul a fost condamnat este legală și temeinică, inclusiv în ceea ce privește determinarea monedei în care măsura (de siguranță ) ar urma să fie executată efectiv; prevederile art. 6 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 nu sunt incidente câtă vreme nici unul din cumpărătorii de influență nu a fost trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută la alin. (1) al aceluiași articol din legea specială, iar împrejurarea că inculpatul i-ar fi restituit părții vătămate S.M., mai înainte de sesizarea organelor judiciare, suma primită este lipsită de relevanță în raport cu prevederile art. 256 alin. (2) C. pen.

[la care art. 257 alin. (2) C. pen. face expresă trimitere], potrivit cu care " foloasele " se confiscă și atunci când "acestea nu se găsesc ", subînțelegându-se, desigur, că motivul din care " acestea nu se găsesc " este indiferent; - aplicarea unui spor de pedeapsă în condițiile art. 34 lit. b) C. pen. , ca urmare a condamnării inculpatului la 9 pedepse pentru 9 infracțiuni de trafic de influență, este nu numai temeinică și legală , ci și absolut necesară în raport cu împrejurările concrete ale cauzei; neconcordanța dintre numărul de infracțiuni (9) și numărul de părți vătămate ( 8) este doar aparentă , T.L.

dând, în realitate, inculpatului suma de 2.000 Euro pentru angajarea sa (martie 2006) și suma de 1.500 Euro pentru angajarea soției sale (iulie 2006); - din examinarea considerentelor deciziei atacate nu rezultă că instanța de apel și-a justificat hotărârea prin referiri (" neadevărate și tendențioase ", potrivit alegațiunii inculpatului) la cercetarea acestuia în (alte) 40 de dosare penale, în considerentele deciziei (fila 178 recto dosar apel ) făcându-se referiri pertinente - deși succinte - la "pericolul social concret al faptelor comise, astfel cum este conturat prin modul de concepere și realizare a infracțiunilor", la perseverența infracțională a inculpatului, care a comis într-un timp scurt 9 infracțiuni de trafic de influență, la atitudinea procesuală negativă a inculpatului, caracterizată prin nerecunoașterea consecventă a faptelor, în ciuda dovezilor certe de vinovăție, prin încercarea acestuia de a fugi din țață după ce a aflat că împotriva sa se luase măsura arestării preventive și prin amenințarea denunțătorului S.M.

, la o condamnare de 3 ani închisoare (tot pentru trafic de influență) - nedefinitivă la data pronunțării sentinței în cauza de față - și la cercetarea separată pentru " alte infracțiuni de același gen " (finalizate prin două rechizitorii , depuse ca probe în faza de apel în această cauză); - "îngreunarea" situației inculpatului s-a făcut în apelul Parchetului - exercitat tocmai în scopul înăspririi "tratamentului sancționator "aplicat acestuia, iar nu în propriul apel; - în propriul apel ]în mod firesc și în realitate), inculpatului i-a fost ameliorată situația sub aspectul conținutului concret al pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a)] C. pen., care a fost restrânsă la teza a ll-a ( înlăturându-se teza l-a ) și sub acela al confiscării speciale, pe de o parte , confiscându-se suma de 50.000.000 ROL, în loc de 1.500 Euro, sumă primită, efectiv, de le partea vătămată M.C., iar pe de altă parte, precizându-se că, pentru sumele stabilite în valută," confiscarea se poate realiza și prin echivalentul în lei, calculat la cursul zilei în care se efectuează plata"; această ameliorare a situației inculpatului în propriul apel , întrucât este evidentă, nu era obligatoriu să fie motivată, iar absența sau caracterul eliptic al motivării nu sunt de natură a-i cauza un prejudiciu care să nu poată fi remediat decât prin casarea deciziei.

Examinând, în continuare, primul motiv de casare invocat de apărătorul ales al inculpatului, prin care - ca și inculpatul însuși solicită trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, Înalta Curte constată că decizia atacată este suficient și adecvat motivată, că între considerente și dispozitivul acesteia nu există contradicții și că, așa cum s-a arătat și mai sus, inculpatului nu i s-a creat o situație mai grea în propriul apel, ci, legal și temeinic, admițându-i-se apelul i s-a ameliorat situația ( sub cele două aspecte deja arătate ). Pentru considerentele ce precedă, Înalta Curte apreciază că urmărirea penală, judecata în fond și judecata în apel s-au realizat în condiții de deplină legalitate, încât nici restituirea pentru refacerea urmăririi penale, nici trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond și nici în fine, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel nu se justifică, motivele în raport cu care s-a cerut una sau alta din aceste soluții fiind vădit neîntemeiate.

Neîntemeiat este și motivul de casare formulat atât de apărător cât și de inculpat, privind individualizarea "tratamentului sancționator" aplicat de instanța de apel [consecutiv admiterii apelului Parchetului), motiv având ca finalitate reducerea pedepselor pentru fiecare infracțiune și înlăturarea sporului aplicat în baza art. 34 lit. b) C. pen]. D upă cum deja s-a arătat în cele ce au precedat, atât pedepsele stabilite pentru fiecare din cele 9 infracțiuni - în concurs real - de trafic de influență , cât și sporul de pedeapsă aplicat în baza art. 34 lit. b) C. pen. au fost judicios individualizate, motivarea, sub aceste aspecte, a deciziei atacate fiind pe deplin convingătoare, chiar dacă succintă.

Astfel fiind, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. , Curtea va respinge recursul ca nefondat și-l va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.N.I. împotriva deciziei penale nr. 36 din 29 februarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată, reținerea de la 4 octombrie 2006 la 5 octombrie 2006 și durata arestării preventive de la 17 octombrie 2006, la 13 iunie 2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 iunie 2008.