ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2034/2008

Asupra

recursului de față

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele

Prin sentința penală nr. 76 din 14 aprilie 2008, Curtea de Apel

București, secția

I

penală, a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarul B.I. împotriva rezoluției din

19 noiembrie 2007 dată în dosarul nr. 402/P/2007

al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București.

S-au

reținut, în esență, următoarele:

Prin

plângerea formulată de petiționar la procuror, s-a solicitat efectuarea de

cercetări împotriva comisarului șef de poliție P.M., din cadrul I.P.J. Ilfov,

pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 249,

art. 264 și art. 292 C. pen., susținându-se că acesta a efectuat cercetări

incomplete urmare sesizării cu o plângere penală, pe care apoi Ie-a finalizat

cu referatul de propunere a neînceperii urmăririi penale, confirmat

ulterior de Parchetul de pe lângă Judecătoria

Buftea și, respectiv, de

Judecătoria Buftea.

Prin

rezoluția din 19 noiembrie 2007, dată în dosarul nr. 402/P/2007 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul art. 228 C. proc. pen.

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de comisarul șef de poliție P.M. pentru pretinsa săvârșire a

infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 249, art. 264 și art. 292 C. pen.,

reținându-se, în esență, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale

acestor infracțiuni, sub aspectul laturii obiective și subiective.

Prin

rezoluția din 14 ianuarie 2008, dată în dosarul

nr. 15/11/2/2008 a procurorului general, a fost menținută rezoluția de

neîncepere

a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică.

Î

mpotriva

ambelor rezoluții, petiționarul a formulat plângere la instanță, motivând că

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București,

în calitate de organ de urmărire penală, nu și-a manifestat

rolul activ

prevăzut de art. 4 și art. 202 C. proc. pen., în sensul că, deși era obligat să

strângă probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei

sub toate aspectele, în vederea justei soluționări a acesteia, nu și-a

manifestat acest rol, petiționarul nefiind chemat la audieri.

Instanța

de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată,

plângerea petiționarului, reținând, în esență, următoarele:

Din

actele dosarului, rezultă că petiționarul a fost citat în vederea audierii la

sediul I.P.J. Ilfov, însă a refuzat să se prezinte,

motivând că citația nu cuprinde mențiunile prevăzute de art. 176 C.

proc. pen.

, astfel că nu s-a putut efectua audierea sa din culpa

exclusivă a petiționarului.

S-a mai

reținut că petiționarul a formulat plângerea penală, soluționată de intimat cu

referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, împotriva numiților S.I.

și I.T., susținând că aceștia au formulat răspunsuri incomplete și incorecte la

petițiile sale, întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 544/2001 privind liberul

acces la informații de interes public.

Or,

potrivit art. 21 din legea sus-menționată, refuzul explicit

sau tacit al angajatului desemnat al unei

autorități ori instituții publice

pentru aplicarea prevederilor

prezentei legi constituie abatere și atrage răspunderea disciplinară a celui

vinovat, împotriva acestui refuz putând fi depusă reclamație la conducătorul

autorității sau al instituției publice respective. De asemenea, potrivit art. 22,

în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, se poate

adresa instanței de contencios administrativ.

Cu

privire la celelalte împrejurări, s-a constatat că s-a pronunțat Judecătoria

Buftea, prin sentința din 11 decembrie 2006, rămasă definitivă prin decizia

penală nr. 862 din 16 aprilie 2007 a Tribunalului București, stabilindu-se în

mod definitiv și cu autoritate de lucru judecat că rezoluția prin care s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții S.I. și I.T. este legală și

temeinică, soluția fiind menținută de instanța de judecată, astfel că nu se

poate susține că intimatul P.M. s-ar putea face vinovat de comiterea

infracțiunii de abuz în serviciu.

Î

mpotriva

sentinței petiționarul a declarat recurs, fără a-l motiva.

Recursul

declarat de petiționar este nefondat.

Î

ntr-adevăr,

așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în cauză, în mod corect,

s-a constatat nu sunt indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor reclamate

în sarcina intimatului.

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că intimatul și-a exercitat

atribuțiile de serviciu, în conformitate cu dispozițiile legii, așa cum în mod

corect a reținut instanța de fond în considerente.

Astfel,

referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale întocmit de intimatul P.M.

a fost confirmat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, prin rezoluția

nr. 1910/P/2006 din 14 august 2006.

De

altfel, soluția de neîncepere a urmăririi penale față de numiții S.I. și I.T.,

dispusă de procuror urmare referatului cu propunerea de neîncepere a urmăririi

penale întocmit de către intimatul P.M., cu ocazia soluționării plângerii

penale formulate de petiționar, a fost verificată sub aspectul legalității și

temeiniciei ei, prin exercitarea de către petiționar a căilor

de atac prevăzute de dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Așa

fiind, se constată că, în mod corect, s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de intimatul comisar șef de poliție P.M., nefiind întrunite elementele

constitutive ale infracțiunilor reclamate de petiționar.

Î

n

raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este

temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de

petiționar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de recurentul petiționar B.I. împotriva sentinței penale nr. 76 din 14

aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția

I

penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de

200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 iunie 2008.