ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2034/2008

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele Prin sentința penală nr. 76 din 14 aprilie 2008, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.I. împotriva rezoluției din 19 noiembrie 2007 dată în dosarul nr. 402/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea formulată de petiționar la procuror, s-a solicitat efectuarea de cercetări împotriva comisarului șef de poliție P.M., din cadrul I.P.J. Ilfov, pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 249, art. 264 și art. 292 C. pen., susținându-se că acesta a efectuat cercetări incomplete urmare sesizării cu o plângere penală, pe care apoi Ie-a finalizat cu referatul de propunere a neînceperii urmăririi penale, confirmat ulterior de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea și, respectiv, de Judecătoria Buftea.

Prin rezoluția din 19 noiembrie 2007, dată în dosarul nr. 402/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul art. 228 C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul șef de poliție P.M. pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 249, art. 264 și art. 292 C. pen., reținându-se, în esență, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, sub aspectul laturii obiective și subiective. Prin rezoluția din 14 ianuarie 2008, dată în dosarul nr. 15/11/2/2008 a procurorului general, a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică.

Î mpotriva ambelor rezoluții, petiționarul a formulat plângere la instanță, motivând că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în calitate de organ de urmărire penală, nu și-a manifestat rolul activ prevăzut de art. 4 și art. 202 C. proc. pen., în sensul că, deși era obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluționări a acesteia, nu și-a manifestat acest rol, petiționarul nefiind chemat la audieri. Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului, reținând, în esență, următoarele: Din actele dosarului, rezultă că petiționarul a fost citat în vederea audierii la sediul I.P.J.

Ilfov, însă a refuzat să se prezinte, motivând că citația nu cuprinde mențiunile prevăzute de art. 176 C. proc. pen. , astfel că nu s-a putut efectua audierea sa din culpa exclusivă a petiționarului. S-a mai reținut că petiționarul a formulat plângerea penală, soluționată de intimat cu referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, împotriva numiților S.I. și I.T., susținând că aceștia au formulat răspunsuri incomplete și incorecte la petițiile sale, întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public. Or, potrivit art. 21 din legea sus-menționată, refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorități ori instituții publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere și atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat, împotriva acestui refuz putând fi depusă reclamație la conducătorul autorității sau al instituției publice respective.

De asemenea, potrivit art. 22, în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, se poate adresa instanței de contencios administrativ. Cu privire la celelalte împrejurări, s-a constatat că s-a pronunțat Judecătoria Buftea, prin sentința din 11 decembrie 2006, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 862 din 16 aprilie 2007 a Tribunalului București, stabilindu-se în mod definitiv și cu autoritate de lucru judecat că rezoluția prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții S.I. și I.T. este legală și temeinică, soluția fiind menținută de instanța de judecată, astfel că nu se poate susține că intimatul P.M. s-ar putea face vinovat de comiterea infracțiunii de abuz în serviciu.

Î mpotriva sentinței petiționarul a declarat recurs, fără a-l motiva. Recursul declarat de petiționar este nefondat. Î ntr-adevăr, așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în cauză, în mod corect, s-a constatat nu sunt indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor reclamate în sarcina intimatului. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că intimatul și-a exercitat atribuțiile de serviciu, în conformitate cu dispozițiile legii, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond în considerente. Astfel, referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale întocmit de intimatul P.M. a fost confirmat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, prin rezoluția nr. 1910/P/2006 din 14 august 2006. De altfel, soluția de neîncepere a urmăririi penale față de numiții S.I.

și I.T., dispusă de procuror urmare referatului cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale întocmit de către intimatul P.M., cu ocazia soluționării plângerii penale formulate de petiționar, a fost verificată sub aspectul legalității și temeiniciei ei, prin exercitarea de către petiționar a căilor de atac prevăzute de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. Așa fiind, se constată că, în mod corect, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul comisar șef de poliție P.M., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate de petiționar. Î n raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar B.I. împotriva sentinței penale nr. 76 din 14 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2008.